30 septembrie 2022

Cartea săptămânii: „Palatul Kretzulescu” de Cezara Mucenic, Oliver Velescu

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

„Palatul Kretzulescu de lângă Cișmigiu a trecut prin multiple transformări, etape, funcțiuni. Cei care l-au locuit, l-au construit, au lucrat în spațiile lui sunt legați de istoria orașului București.” – Cezara Mucenic

Un superb albun care ar trebui să se afle în casa fiecarui iubitor al artelor , al arhitecturii și al Bucureștilor. Autorii sunt Cezara Mucenic, istoric de artă care a publicat numeroase cărți admirabile despre palate, străzi și piețe din București și Oliver Velescu (1928-2016), profesor dr în istorie.

Iar Palatul Kretzulescu este una dintre clădirile minunate, chiar emblematice la Bucureștilor, aflat lângă Cișmigiu.

Cum a apărut?

„În luna iulie a anului 1902, doamna Hélène Kretzulescu cerea aprobarea pentru – și transforma radical locuința sau, cum o spune pe larg nelipsitul referat de pe cererea depusă la Primărie: doamna suplicantă voește a face reparațiune radicală la corpul de case cu 2 caturi ce este retras în curte peste 8 metri din aliniere. Aceste case voește a le transforma și a le mai adăuga încă o parte de construcție pe care o face în dosul ei, înspre Cișmigiu. Având în vedere că casa e de zid și solidă și faptul că e retrasă mai mult de 6 m, de la aliniere sunt de părere a i se acorda cerere. La 31 iulie 1902, proiectul este aprobat de Peter Paul Peretz, iar la 7 august 1902, se eliberează «Autorizațiunea nr. 174» pentru adaos la construcția veche conformându-se planurilor prezentate și aprobate cu modificările introduse în ele… Transformările și părțile ce se vor adăuga se vor căuta a se îmbina și lega bine cu corpul vechi de clădire, se va lucra tot în zidărie masivă cu mortar de var sau var hydraulic sau ciment. Se va conforma strict planurilor… Va pune un cat deasupra zidurilor actuale…”

Cine era „doamna suplicantă”?

„Elena Kretzulescu (1857-1930), descendentă a două mari familii boieresti, fiica Mariei Filipescu şi a vornicului Constantin Kretzulescu, născută în 1857 la Paris, a moştenit terenul şi casele din Bucuresti ale tatălui său, construite în 1718. La începutul secolului al XX-lea, în 1902, ea l-a angajat pe ahitectul Petre Antonescu (1873-1965), să realizeze planurile pentru construirea unei clădiri mai mari, în stilul Renaşterii franceze cu influenţe baroce. Ridicarea palatului s-a desfăşurat pe o perioadă de doi ani. Iubitoare a naturii şi florilor, Elena Kretzulescu a construit în aripa dreaptă a palatului o seră. Scara monumentală a palatului ducea într-un parc mare, amenajat după gusturile Elenei Kretzulescu. În jurul palatului, Elena Kretzulescu a amenajat un parc în suprafaţă de aproape două hectare, cu terase, fântâni arteziene, bazine, izvoare şi poduri (actualul parc Cişmigiu) Grajdurile se aflau în partea de vest a palatului, unde se găseau şi spălătoria şi camerele pentru personalul de serviciu.”

Cinea fost arhitectul?

„Palatul Kretzulescu a fost prima lucrare concepută de arhitectul Petre Antonescu în sti­lul eclectic. Prin talentul său, arhitectul a reuşit să creeze o operă arhitectonică care depăşeşte cu mult calificati­vul desuet de «imitaţie», şi care rezistă de‑a lungul anilor tocmai prin valenţele sale artistice. Abordând apoi exprimarea în limba­jul curentului neoromânesc, va reveni mai târziu, este drept rar, la eclectismul academic, desigur din acelaşi considerent al nevoii de a răspunde solicitării comanditarului. Se încadrează acestei expre­sii stilistice casele Enescu din str. Berzei (ulterior Cobălcescu) nr. 1 (construită anterior anului 1911) şi Sturdza din str. Polonă nr. 8 (cca. 1910‑1912) ca şi modificările radicale ale casei Marghiloman (azi dispărută) din bd. Take Ionescu. (…)

Transformarea casei bătrânești Văcărescu/Kretzulescu într‑o reședință nouă se va dovedi de la început o obligație dificilă pentru arhitectul Petre Antonescu. Pe de o parte comanditarul, doamna Hélène Kretzulescu, pornește la realizarea lucrării cu reținere, hotărând încetul cu încetul modificările pe care le dorește, ceea ce‑l obligă pe arhitect să‑și modifice soluțiile din mers. Cauza nu este fireasca etapizare a unui demers de asemenea grandoare, ci oscilația proprietarei în stabilirea amplorii și deci a costurilor ce dorește să le acorde acestei intervenții. De aceea apar cererile succesive de autorizare a lucrărilor, ca și cum doamna Kretzulescu se întrece cu altă construcție pe care vrea să o depășească. Pe de altă parte, dificultățile sunt cauzate de nevoia de a realiza un racord logic arhitectural și constructiv între cele două clădiri. În plus, dacă mai era necesară o complicare a programului de construcție, arhitectul trebuie să‑l adapteze terenului de amplasare, situat în pantă pronunțată, ceea ce determină diferențe de aproape un etaj între latura nord și latura sud.

La aceste multiple întrebări, Petre Antonescu a răspuns cu îndrăzneala tânărului.”

Cezara Mucenic, Oliver Velescu – Palatul Kretzulescu. Editura Vremea, 181 pag.