27 octombrie 2021

Cartea săptămânii: Povești de vară

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Dacă formidabilul scriitor japonez Haruki Murakami exclamă despre cartea pe care o semnalăm astăzi: „Uimitor. Mi-a tăiat respirația”, romanul este fără doar și poate unul excepțional. Orice femeie ar trebui să-l citească, oricare i-ar fi părerea la final; dar și bărbații deopotrivă. E o carte rară.

Să începem întâi cu ce spun editorii: „Într-o dimineață fierbinte de vară, într-o suburbie sărăcăcioasă din Tokyo, facem cunoștință cu trei femei: Natsuko, în vârstă de treizeci de ani, sora ei mai mare, Makiko, și fiica adolescentă a acesteia, Midoriko. Makiko, care-și câștigă existența ca animatoare, este îngrozită de efectele înaintării în vârstă, așa că a venit la Tokyo să-și facă o operație de mărire a sânilor. Midoriko a hotărât de curând să nu mai vorbească, simțindu-se incapabilă să facă față simultan transformărilor prin care trece corpul ei și obsesiei materne. Tăcerea ei domină apartamentul dărăpănat al lui Natsuko, reprezentând un catalizator pentru eforturile celor trei de a-și depăși anxietățile și de a ajunge la o relație funcțională.

Opt ani mai târziu, Natsuko, acum scriitoare, face o călătorie în orașul ei natal, rememorând vara aceea și trecutul familiei sale în timp ce-și înfruntă viitorul nesigur.

În Povești de vară, Mieko Kawakami zugrăvește un portret radical și intim al unor femei obișnuite din Japonia contemporană, descriind traiectoriile impresionante ale celor trei eroine într-o societate care nu le dă nici o șansă.”

Romanul este mult mai mult decât ce spune această prezentare succintă. Sunt în carte abordate nu numai condiția femeii din Japonia (și, de fapt, de pretutindeni), ci și multe altele: nașterea copiilor, copiii abuzați, sărăcia (financiară, sentimentală, emoțională, sexuală), ideile învechite despre familie și feminitate, trădări, așteptări, iubiri. Sunt portrete uimitoare de bărbați și femei deopotrivă cu lux de detalii. Sunt pasaje din care cred că cititorul își poate face o imagine adevărată despre aglomerarile din Japonia, străzile ticsite, cu șovoaie de oameni, transporturile, localurile, casele mici și înghesiuite. Sun pasaje copleșitoare despre nevoia de evadare a omului: „Oamenii sunt ciudați. Știu că nimic nu durează la infinit, dar tot găsesc timp să râdă și să plângă și să se supere, trudindu-se să facă diverse lucruri și stricând alte lucruri. Știu că pare că nimic din toate astea n-are sens, Dar, fiule, aceste lucruri fac viața să merite să fie trăită. Așa că nu lăsa nimic să te doboare.”

„Un portret înduioșător, de o finețe remarcabilă, al condiției femeii din Japonia și nu numai.“Time

„ Kawakami nutrește convingerea că romanul său are vocație universală.“ Entertainment Weekly. Este întocmai așa.

Romanul a fost declarat de revista Time printre cele m ai bune zece cărți ale anului 2020.

Mieko Kawakami – Povești de vară. Traducere din limba engleză și note de Dana-Ligia Ilin. Editura Litera, colecția Clasici contemporani. 507 pag.