15 august 2022

Cartea săptămânii: „Proiectul Decameronul. 29 de povestiri noi din pandemie”

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Când realitatea devine suprarealistă, doar ficțiunea îi mai poate desluși sensul. Cam asta demonstrează antologia alcătuită de New York Times Magazine, în urmă cu aproape doi ani, după izbucnirea pandemiei de coronavirus.

În martie 2020, editorii The New York Times Magazine au inițiat Proiectul Decameronul cu scopul de a alcătui o antologie de povestiri scrise în perioada în care pandemia de coronavirus a devastat pentru prima dată lumea. Au răspuns scriitori din toată lume și din toate generațiile. Au rezultat 29 de povestiri originale, care variază considerabil.

Referirea la „Decameronul” este directă. În 1353, Giovanni Boccaccio a scris Decameronul: o sută de povestiri după ce un grup de tineri și tinere își omorau timpul povestind, închiși într-o vilă din afara Florenței, așteptând să treacă ciuma, care a ucis mai bine de 25 de milioane de oameni.

„În timp ce coronavirusul pornea să se răspândească pe tot cuprinsul lumii – scrie în prefață Caitlin Roper -, romanciera Rivka Galchen lua legătura cu The New York Times Magazine ca să ne spună că i-ar plăcea să scrie o povestire cu trimitere la Decameronul lui Boccaccio, pentru a-i ajuta pe cititori să înțeleagă ce se întâmplă în prezent. Ne-a plăcut mult ideea, dar ne-am întrebat ce-ar fi dacă, în loc de o povestire, am face un Decameron al nostru, cu ficțiune nouă-nouță, scrisă în timpul carantinei.
Am început să contactăm scriitori, solicitându-le să ne ofere propunerile lor – ca să ne facem o idee despre ce fel de povești speră să spună. (…) Pe măsură ce virusul înșfăca New Yorkul, iar noi cădeam pradă spaimei și suferinței, am început să auzim și altceva, ceva dătător de speranță – interes pentru proiect și idei de povestiri atrăgătoare. (…) Când au început să sosească povestirile, deși eram afundați până-n gât într-una dintre cele mai terifiante experiențe din viața noastră, am înțeles că scriitorii fac artă. Nu ne așteptaserăm la o asemenea îndemânare de-a transforma oroarea prezentului nostru în ceva atât de puternic. Ne-a făcut să ne amintim că cea mai bună ficțiune e în stare deopotrivă să te transporte departe de tine însuți, dar și să te ajute, într-un fel, să-ți înțelegi exact situația.”

Au colaborat la volum: Margaret Atwood, Mona Awad, Matthew Baker,  Mia Couto, Edwidge Danticat, Esi Edugyan, Julián Fuks, Charco Press, Rivka Galchen, Paolo Giordano, Sophy Hollington, Uzodinma Iweala,  Etgar Keret, Rachel Kushner, Laila Lalami, Victor LaValle, Yiyun Li,
Dinaw Mengestu, David Mitchell, Liz Moore, Dina Nayerir, Téa Obreht,  Andrew O’Hagan, Tommy Orange, Karen Russell, Kamila Shamsie, Leïla Slimani, Rivers Solomon, Colm Tóibín,  John Wray, Charles Yu, Alejandro Zambra.

„Pluralitatea vocilor care povestesc despre cum ne-am petrecut pandemia – fiecare cu propria experiență de viață și literatură, cu propria viziune asupra fricii și morții, cu propriile deznădejdi și nădejdi – face din <<Proiectul Decameronul. 29 de povestiri noi din pandemie>> un veritabil memorial literar – scriu editorii. Un muzeu textual plin de figuri, simboluri, imagini și filme mișcătoare ale celor doi ani în care lumea s-a oprit în loc pentru o vreme, apoi a pornit, apoi iar s-a oprit și tot așa, la aproape infinit. Iar noi o dată cu ea, am stat, ne-am înfricoșat, apoi ne-am îmbărbătat și am luat-o iar de la capăt, ca și cum virusul ar fi fost ceva normal, ca și cum urma să piară – pentru că va pieri.

Poveștile sunt atât de frumoase și atât de diferite una față de cealaltă, încât îți lasă sentimentul că sari dintr-o carte în alta, toate cu același subiect (cum mi-am petrecut apocalipsa), însă niciuna asemenea celei dinaintea ei. Una e plină de melancolie, alta detașată de parcă toate cele trăite sunt istoria altcuiva, una despre dragoste, alta despre supraviețuire, una mai scurtă, alta mai generoasă și tot așa până la final unde ne așteaptă cea mai mândră. Cea care reamintește că oricum am fi ales (am putut să alegem) să trăim acești doi ani – cu seninătate, cu frică, cu mască sau fără, cu umor sau oboseală nesfârșită, ca pe o ocazie de a inventa o afacere provizorie, ca pe un loc de liniște, ca pe un an sabatic, sunt ani în care unii dintre noi au pierit în chinuri teribil de imaginat, departe de tot ce au iubit. E bine să nu uităm, să nu-i uităm pe cei care nu mai sunt, cei care nu au scăpat să povestească…

Este un volum excepțional, pentru că este o reprezentare a întregii umanități care se confruntă pretutindeni cu o încercare teribilă, aproape imposibil de imaginat în ficțiune, o încercare tulburător de reală și violentă în realismul ei, care ne-a făcut conștienți că, în fața morții, suntem (aproape) egali, care ne-a arătat că putem fi solidari și dacă nu suntem împreună și putem fi împreună, dar să nu ne vedem, auzim, simțim, atingem.”

Proiectul Decameronul. 29 de povestiri noi din pandemie. New York Times Magazine. Ilustrrații de Sophie Hallington. Traducere de Ona Frantz, Marin Mălaicu-Hondrari, Cerasela Barbone, Daniel Nicolescu, Simina Popa, Gheorghe Miletineanu, Alexandra Turcu. Editura Pandora M, 318 pag.