31 ianuarie 2023

Cartea săptămânii: „Rămas bun, Gabo și Mercedes” de Rodrigo García

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Chiar dacă e coplușit de tristețe, fiul reconstituie portretul tatălui, un bărbat remarcabil și un scriitor genial.

Rodrigo García Barcha este fiul cel mare al scriitorului columbian Gabriel García Márquez, regizor de film, scenarist și producător, cunsocut pentru mai multe filme și seriale. Locuiește la Los Angeles. Anul trecut a simțit nevoia să scrie această carte de „rămas bun” pentru tatăl său, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982, mort în 2014 și pentru mama sa, dispărută în 2020. O carte care reprezintă expresia unei iubiri profunde și în egală măsură un omagiu adus marelui scriitor care, „ca mulți scriitori, era obsedat de pierdere și de cea mai cumplitămanifestare a ei, moareta. Moartea ca ordine și dezordine, ca logică și absurd, ca inevitabil și inacceptabil.”

Chair dacă e în mod firesc un subiect trist, cartea reușește să creeze un  portret remarcabil al marelui scriitor, care la 70 de ani a suferit mai multe chimioterpaii, și-a revenit, a continuat să scrie, apoi, treptat, și-a pierdut memoria, ultimele luni de viață fiind unele de suferință, amestecate cu clipe de luciditate extremă.

„În ciuda naturii sale gregare şi a unei aparente acomodări cu viaţa publică, tata era o persoană destul de retrasă, uneori chiar secre­toasă. Asta nu înseamnă că nu se bucura de faimă sau că, după decenii de adulare, n-a fost atins de narcisism, dar a avut întot­deauna o lipsă de încredere faţă de celebritate şi de succes literar. De mai multe ori de-a lungul anilor, ne-a amintit nouă (şi lui însuşi) că nici Tolstoi, Proust sau Borges n-au luat niciodată Premiul Nobel, nici cei trei scriitori preferaţi: Virginia Woolf, Juan Rulfo şi Graham Greene. Adesea i se părea că succesul lui nu era un rezultat al realizărilor lui, ci doar o întâmplare. Până târziu în viaţă, pe măsură ce memoria îi pălea, nu şi-a recitit niciodată cărţile, de teama că le va găsi stânjenitor de imperfecte şi că l-ar paraliza din punct de vedere creativ.”

Amintirile fiului sunt revelatoare și reușesc să alcătuiască un reportaj emoționant și totodată un portret complex al întregii familii. „Cu anii, distanțarea va continua, iar viața va așterne straturi peste lumea părinților mei și straturi ale altor ieți trăite, până va veni ziua când nimeni de pe acest pământnu va mai păstra amintirea preenței lor fizice. Am acum aproape vârsta tatălui mei când l-am întrtebat la ce se gândește noaptea, după ce a stins luminile. La fel ca el, nu sunt încă prea îngrijorat, dar sunt conștient de timp. Deocamdată, sunt încă aici, gândindu-mă la ei.”

Rodrigo García – Rămas bun, Gabo și Mercedes. Amintirile unui fiu despre Gabriel García Márquez și Mercedes Barcha. Traducere din limba engleză de Aurelia Ulici. Editura RAO. 133 pag.