Publicat: 4 Aprilie, 2019 - 00:00

”Este povestea a doi oameni obișnuiți care au trîit în vremuri neobișnuite, privați nu numai de liberateta lor, ci și de demnitate, nume și identități, și este relatarea lui Lale despre ceea ce au fost nevoiți să facă păentru a supraviețui.”

Tânărul evreu Lale, cu numele adevărat Ludwig Eisenberg, originar din Slovacia, ajunge la Auschwitz pe 23 aprilie 1942 și e tatuat cu numărul 32407. Are un noroc teribil: e observat de tatuatorul francez al lagărului, care și-l ia drept ucenic. Cum francezul își nemulțumește superiorii și dispare peste noapte, Lale ajunge să-l înlocuiască și, vreme de trei ani, va fi tatuatorul lagărului. Vor trece prin mâna sa, pentru a fi tatuați, zeci și zeci de mii de deținuți, de toate națiile, bărbați și femei. Între acestea și Gita, pe numele adevărat Gisela Furman, cu numărul 34902, de care Lale se va îndrăgosti și pe care va face tot posibilul s-o salveze.

Munca sa e sinistră, dar dătătoare de beneficii: e mutat după o vreme din dormitoarele comune într-o cameră separată, destinată de obicei supraveghetorilor barăcilor; primește hrană mai bună și suplimentară; își poate căuta la rândul lui un ucenic. Dar face mai multe: reușește treptat să fure hrană pe care o împarte foștilor lui colegi din baraca în care fusese repartizat inițial, întră în relații cu un grup de muncitori liberi, aduși să lucreze din satele vecine lagărului, de la care obține, în schimbul unor bijuterii și pietre prețioase rămase de pe urma deținuților gazați, hrană aparte, cârnați și ciocolată, pe care o împarte foștilor colegi, iubitei sale și prietenelor ei. Firește că e ”turnat” la un moment dat, ajunge în blocul de torturi, dar iarăși are noroc, scapă cu viață, își reia slujba de tatuator și supraviețuiește până la sosirea armatei ruse și desființarea lagărului. Până atunci cunoaște toate ororile lagărului de exterminare, află inclusiv de camarele de gazare și de crematorii – sunt pagini cutremurătoare. De la un moment încolo, când în lagăr sunt aduși romi, trăiește alături de ei.

”Lale e în mare măsură imun la disputele din lagăr. Lucra cu Leon și cu doar alți câțiva deținuți alături de SS-iști, e departe de soarta miilor de oameni sfâșiați de foame care sunt nevoiți să muncească, să lupte, să trăiască și să moară împreună. De asemenea, viața alături de romi îi dă o senzație de siguranță și apartenență. Își dă seama că are condiții relativ confortabile față de ale majorității. Muncește când e nevoit, își petrece cât timp poate fura cu Gita, se joacă cu copiii romilor, stă de vorbă cu părinții lor – mai ales cu bărbații tineri, dar și cu femeile bătrâne.”

Poartă tot timpul cu el o servietă în care își ține ustensilele de tatuat. ”Politische Abteilung”, spune el, când e oprit și e lăsat în pace. Potrivit regulilor, e un umil slujitor al SS, iar în calitatea sa de Tätowierer a fost pus sub protecția Secției politice, care răspunde numai față de Berlin. Alt noroc cât carul.

În condiții normale, ar fi putut trece drept un colaboraționist și să ajungă după gratii sau deportat din nou, la sfârșitul războiului. Dar scapă din  nou. Își reîntâlnește iubita, reușesc amândoi să ajungă la Paris, apoi în Australia.

Acolo îi întâlnește autoarea romanului. Cartea a fost inițial a fost un scenariu de televiziune. Romanul a apărut la începutul anului trecut, s-a vândut într-un milion de exemplare în primele nouă luni de la apariție, a fost bestseller în Marea Britanie, Irlanda, SUA, Canada, Australia, Africa de Sud, Olanda, Portugalia, Ungaria și a fost tradus în peste 35 de țări.

Din nou, și în românește o excelentă traducere.

 

 

Heather Morris – Tatuatorul de la Auschwitz. Editura Humanitas fiction, colecția Raftul Denisei. Traducere din engleză de Luana Schidu. 307 pag.

 

 

Topic: 

Format: