Publicat: 16 Ianuarie, 2012 - 00:00

Vâlvătaia scandalului “SMURD” s-a încins într-o săptămână în care s-au întâmplat mai multe lucruri.

În primul rând, secretarul de stat Raed Arafat a intrat în vizorul prezidenţial pentru cârcotelile sale la adresa unor părţi din proiectul noii Legi a Sănătăţii. După ce în urmă cu şase ani l-a decorat şi i-a adus elogii, acum Băsescu l-a invitat, fără menajamente, să-şi dea demisia dacă nu e de acord cu legea. Ceea ce doctorul Arafat a şi făcut, fără să stea prea mult pe gânduri.

Reacţia impulsivă a şefului statului n-a fost cea mai fericită soluţie pentru rezolvarea “contenciosului”. Aşa încât a considerat că e necesar să vină în faţa românilor cu lămuriri. A spus, cu un ton limpede, că nici vorbă de privatizarea serviciilor de urgenţă în noua lege. Aşa încât românii, care erau doar nelămuriţi, au devenit de-a dreptul confuzi: atunci de ce şi-a dat ăsta demisia? Chestiunea a rămas în tradiţionala coadă de peşte, în timp ce succesiunea doctorului Arafat a stârnit alte vâlvătăi.

Un personaj cel puţin straniu, dacă nu de-a dreptul comic – doctorul Ciohodaru de la Iaşi – a intrat în scenă abrupt. S-a dus la Cotroceni, a vorbit acolo ce-a vorbit (preşedintele n-a dorit să deconspire subiectul) şi a ieşit mândru, anunţând ţanţoş că îşi va pune la minister oamenii proprii, în noua sa calitate de “consilier onorific” al ministrului  - funcţie ce nu există în nomenclatorul instituţiei. Gestul său a stârnit mânia blândului ministru Ritli – nici măcar înştiinţat de conţinutul declaraţiilor – şi revolta celor doi noi secretari de stat, care nu se vedeau deloc în postura de protejaţi ai saltimbancului cu stetoscop.

Urmarea: demiterea, în mai puţin de 24 de ore, a buclucaşului consilier care, cu tupeul devenit cronic, a anunţat că maurul şi-a făcut datoria, rezolvând criza, deci e liber să plece!

În tot acest timp protestele împotriva modului în care a fost eliminat Arafat s-au înteţit, transformându-se în veritabile manifestaţii de stradă. Nu cred că vreo altă chestiune administrativă – de felul acesta - a mai avut un asemenea impact, pe care analiştii şi statisticienii îl vor cuantifica printr-o certă pierdere de popularitate a PDL-ului şi a preşedintelui, de câteva bune procente, datorită modului dezastruos în care au administrat o criză care poate pune semne de întrebare chiar şi în dreptul unor capitole judicioase din proiectul Legii.

Sentimentul pe care episodul “Arafat” îl generează în opinia publică este că acesta are drept scop doar gestionarea după bunul plac al administratorilor numiţi politic a fondurilor destinate Sănătăţii şi satisfacerea nevoilor clientelei puterii, în contextul stringentei nevoi de fonduri electorale, şi nicidecum creşterea calităţii actului medical – ceea ce experimentul doctorului Arafat îl induce în perioada de când SMURD a devenit o prezenţă recunoscută pentru eficienţa sa. Iar valul de proteste pe care l-a declansat depaseste elocvent elementul particular punand in evidenta viciile de fond ale unei guvernari incapabile sa gestioneze orice fel de criza.

Rubrici: