28 noiembrie 2021

CCIR: Despre intoxicările USR – „terenul de la Romexpo nu poate fi cedat gratuit CCIR”

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Este una dintre marile minciuni ale USR, pentru că, aşa cum a decis Curtea Constituţională, statul, adică legiuitorul, adică Parlamentul, o poate face.

Azi, domnul Claudiu Năsui de la USR continuă să dezinformeze opinia publică, dar această stare de fapt tinde să devină un pleonasm.

Textul proiectului legii, aşa cum este prezentat de domnul arătat anterior, confirmă că pentru USR, Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) este „un ONG privat, scris camera de comerţ cu litere mici”, minimalizând flagrant şi anti-românesc, instituţia înfiinţată de statul român acum 157 de ani, mai exact prin Decret de către însuşi Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Ceea ce USR ascunde sunt, totodată, istoria şi statutul CCIR şi, deopotrivă, ale terenului de la Romexpo.

După Revoluţie, CCIR a funcţionat în baza unui Decret-lege, iar începând cu anul 2007 funcţionează în baza unei legi speciale, prin care, acelaşi legiuitor, statul român, o defineşte ca fiind Camera Naţională – însă pentru USR acestea nu au nici o importanţă.

La fel de fraudulos, USR ascunde adevărul istoric, alegând să nu recunoască actele şi faptele prezentate public de către CCIR care a arătat, fără echivoc, faptul că a avut permanent, încă dinainte de anii 1970, dreptul exclusiv şi gratuit de folosinţă şi de exploatare a terenului de la Romexpo, teren pe care CCIR a construit şi operat în regim privat pavilioanele expoziţionale şi toate celelalte construcţii astfel edificate.

Păstrând aceeaşi rezoluţie comportamentală, USR deformează realitatea contextuală, dosind faptul că terenul se află în folosinţa actuală a CCIR potrivit hotărârilor de Guvern din anul 2004, folosinţă gratuită care continuă să existe pentru încă 32 de ani, până în anul 2053. Iată de ce ieri vorbeam despre analfabetism funcţional, în condiţiile în care toată această stare de fapt şi de drept este (de)scrisă în expunerea de motive a proiectului de lege – poate începe să citeze şi de aici domnul Năsui.

Precizăm că hotărârile de Guvern din anul 2004 nu au făcut altceva decât să limiteze durata întinderii dreptului de folosinţă gratuită acordat anterior de statul român către CCIR, deoarece au impus un termen limitat, de 49 de ani, comparativ cu situaţia anterioară anului 2004, când dreptul de folosinţă gratuită fusese acordat pe o perioadă de timp nedeterminată.

Vom reveni de fiecare dată.
Comunicat de presă – CCIR