Publicat: 24 Februarie, 2014 - 11:19

Curtea Constituțională a României transmite că viciul de neconstituționalitate al unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanței respective.

CCR a stabilit că este neconstituțională Legea de aprobare a OUG 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor.

În motivare se arată că "Curtea, în jurisprudența sa, a mai stabilit că 'se poate deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că < > și că < >. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă < >, dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin'.

Referitor la înțelesul sintagmei 'afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului', CCR a statuat că aceasta vizează 'toate componentele care definesc regimul juridic al acestora — structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc'.

CCR arată că OUG 77/2013 prevede desființarea posturilor vacante la ministere, instituțiile și autoritățile publice indiferent de modul de finanțare, reducerea numărului total de posturi ocupate, obligația instituțiilor și autorităților publice de a-și modifica structurile funcționale, transformarea posturilor de conducere desființate în posturi de execuție corespunzătoare studiilor și condițiilor de vechime, modificarea structurii serviciilor publice deconcentrate, obținerea prealabilă a avizului favorabil al Guvernului pentru ocuparea posturilor vacante prin concurs/examen, aprobarea anuală de către Guvern a numărului maxim de posturi care se pot înființa și ocupa, suplimentar față de cele deja existente.

"Aceste autorități sunt prevăzute la art.116-117 și art.120-123 din Constituție, fiind, deci, instituții fundamentale ale statului. (...) Măsurile prevăzute la art.2 și art.3 alin.(1) din ordonanța de urgență sunt de natură a afecta regimul autorităților administrației publice centrale și locale. Curtea reține faptul că art.2 prevede o reducere a numărului total de posturi și, printr-o normă de trimitere cuprinsă în același text, interpretul normei află la care dintre autoritățile publice se referă această reducere și care este nivelul procentual al acestei reduceri", se spune în document.

"Așadar, ordonatorii principali de credite, în mod discreționar, pot desființa posturi ocupate, din moment ce actul normativ criticat nu prevede criterii/ condiții în acest sens. De altfel, atunci când s-au desființat posturi ocupate au fost menționate explicit și criterii avute în vedere pentru încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului. (...) O atare reducere este de natură să afecteze capacitatea administrativă și funcționarea autorităților publice și prin elementul discreționar care intervine în luarea deciziei de desființare a anumitor posturi. De asemenea, în mod evident, este afectată structura organizatorică și numărul personalului în funcție ale acestor instituții fundamentale ale statului. (...) În aceste condiții, autorizarea prealabilă dată de către Guvern este o ingerință în desfășurarea activității autorităților publice locale, acestea neputând dispune ocuparea posturilor vacante prin concurs/ examen chiar dacă se încadrează în plafonul aprobat al cheltuielilor de personal", mai stabiles judecătorii CCR.