22 septembrie 2021

Ce fel de icoană trebuie să punem în casă?

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Cum adică ”ce fel de”? Icoană, pur și simplu. Așa zici? Așa credeam și eu. Până când m-a luminat părintele Constantin Coman, doctor în Teologie și profesor universitar.

”Este bine ca să punem în casele noastre icoane pictate pe lemn după rânduiala Bisericii – spune părintele profesor în ”Ghidul practic al creștinului ortodox – Ce trebuie să știm despre casa creștinului” (Editura Bizantină, București, 1997). În lipsa celor pictate pe lemn se pot folosi și cele de hârtie, fie lipite pe lemn, fie înrămate”.

Icoană sau simplu tablou religios?

”Este foarte important să distingem între icoana adevărată și tabloul religios. Icoana adevărată este cea care ne arată chipul îndumnezeit al Mântuitorului, al Maicii Domnului și al sfinților, iar tabloul religios este cel care înfățișează doar chipul omenesc al acestora. Pentru a nu greși, se recomandă creștinului să întrebe preotul atunci când dorește să-și procure o icoană. Trebuie să fim foarte atenți ce fel de icoană punem în casa noastră. Chipul acela se va întipări în mintea noastră, a copiilor noștri pentru totdeauna și ne va ajuta să ne îndreptăm cu mintea către Dumnezeu. Creștinul nu trebuie să se zgârcească tocmai când cumpără o icoană”.

Icoana dăruită

”În tradiția noastră se păstrează credința că este bine ca icoana să o primești în dar. Un lucru foarte frumos! De aceea amintim aici momentele foarte prielnice pentru un astfel de gest binecuvântat.

  • Este frumos și foarte potrivit ca nașul să dăruiască prima iconiță la botez. El poate oferi icoana cu chipul sfântului al cărui nume îl pune copilului.
  • La fel, nașii de cununie. Ei pot oferi la cununie, în biserică, finilor lor, icoana sfântului care doresc ei să le fie ocrotitor al casei și al familiei lor.
  • Părinții pot și ei să dăruiască o icoană copiilor când aceștia se mută la casa nouă.
  • Putem oferi o icoană în dar prietenilor noștri, folosindu-ne de un prilej anume sau de o simplă vizită. Se vor bucura mai mult decât ne închipuim.

Atenție însă, icoana trebuie să fie de cea mai bună calitate!

Dacă totuși nu primim în dar icoana, este de la sine înțeles că nu vom sta fără icoană așteptând, ci ne-o vom procura singuri”.

Icoana de familie

”Icoana moștenită de la părinți este una din cele mai de preț moșteniri. Ea are rolul de a ne lega de părinții și strămoșii noștri prin cea mai trainică legătură, cea a credinței. Icoana veche, în fața căreia s-au rugat părinții, bunicii și străbunicii noștri poartă încărcătura credinței și rugăciunilor acestora. Continuitatea credinței este un element foarte prețios pentru spiritualitatea ortodoxă. De aici și aprecierea deosebită pe care o acordăm tradiției.

Nu trebuie să renunțăm la icoanele moștenite pentru nimic în lume. Avem datoria de a le lăsa moștenire sfântă și testament al credinței copiilor și nepoților noștri. Dacă nu am moștenit o icoană, putem să ne îngrijim noi ca în familia noastră să intre o icoană de preț pe care să o lăsăm moștenire. Nimic mai frumos decât să auzi: ”Această icoană o am de la mama mea” sau ”de la bunica mea”!”.

Sfințirea icoanei

”Înainte de a fi așezată în casă, icoana nouă se aduce la biserică pentru a fi sfințită. Ea se lasă la biserică – de obicei patruzeci de zile -, timp în care este ținută în Sfântul Altar. Între timp, preotul o sfințește stropind-o cu apă sfințită și rostind rugăciunile rânduite de Biserică. Se recomandă ca preotul să scrie pe spatele icoanei data sfințirii, hramul bisericii unde a fost sfințită și numele său.”

Locul icoanei în casă

”Este bine să avem în fiecare cameră câte o icoană. Locul icoanei în casă este pe peretele de răsărit. Pe peretele cu icoana nu trebuie să mai punem nimic altceva, pentru ca atenția noastră să nu fie atrasă de alt lucru atunci când ne rugăm în fața icoanei și pentru că nu este bine să punem alături de icoană lucruri care nu au legătură cu aceasta. Punem icoane la răsărit pentru că ne rugăm întotdeauna cu fața la răsărit, și la biserică, și acasă. Răsăritul, locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al Mântuitorului Hristos, numit în rugăciunile Bisericii ”Răsăritul cel de sus”, ”Soarele Dreptății” etc. Apoi lumina este semnul lui Dumnezeu, al binelui și al lucrurilor bune care se fac la lumina zilei, în timp ce apusul, întunericul este semnul răului și al lucrurilor care se fac la întuneric.

Deci trebuie să avem grijă să așezăm icoana la răsărit, pentru a ne închina cu fața la răsărit. A fost un timp când unii creștini țineau icoanele ascunse, după ușă, în vreun colțișor sau chiar în șifoniere sau în valize. A sosit timpul să scoatem icoanele la vedere și să le așezăm unde le este locul.”

Autor: Gabriela Boceanu