7 august 2022

Ce vrea Viktor Orban?

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Continuă discuțiile contradictorii despre ieșirea lui Viktor Orban la Tușnad. De ce țin Ungaria și guvernul său o școală de vară la Tușnad este o poveste care face parte din dosarul în discuție și pe care autoritățile române complexate și incapabile de decizii o îngăduie. Școala de vară de la Tușnad a devenit un centru (consacrat deja) de propagandă maghiară, din ce în ce mai important pentru ungurii din Transilvania și ignorat de mediocrii nostri de la București.

Am încercat să găsesc discursul integral al premierului maghiar în variantă filmată. În mod normal, o minimă politețe față de țara în care l-a ținut și, mai ales, după dezbaterile provocate, s-ar fi impus postarea acestuia cu subtitrare în limba română. Am fi avut o referință accesibilă a spuselor sale. N-am găsit. Chiar dacă nu vorbesc ungurește, m-ar fi interesat, de exemplu, dacă a fost vorba de un discurs rostit liber, la inspirație sau de unul citit. Am dat doar peste cîteva fragmente video, difuzate de televiziuni. În derularea imaginilor se vede, destul de vag, că Viktor Orban a citit acest discurs. N-a fost vorba de o improvizație, de o inspirație sau de un punctaj care să-l ghideze în abordare. Asta arată că discursul său a fost pregătit îndelung și are importanța unui document, nu unul oarecare, ci unul de stat.

Discursul lui Viktor Orban a fost pregătit cu mare grijă de o echipă, probabil guvernamentală, și construit ca o expunere de strategie a statului maghiar. Discursul este lung, are 9.000 de cuvinte (aproximativ 43.000-44.000 de semne) și trece prin toate marile probleme ale Europei și, unele, ale lumii contemporane. Nu putea fi redactat pe loc și nici rostit la inspirație. Nu întîmplător, în stînga vorbitorului a fost așezat eroul cîrtitor al izbucnirii protestelor de la Timișoara, în 1989.

Să revenim la acest document strategic. Poziția maghiară în problema imigranților este cunoscută. Gardurile construite în sudul Ungariei o ilustrează și material. Doar trimiterea la amestecul de rase ce a ieșit din cadrul obișnuit. Că guvernul ungar nu vrea să primească valul de imigranți din nordul Africii este o problemă maghiară. Că se consideră o rasă neamestecată e altă poveste și are un anume haz. Au insistat destui asupra subiectului și el a devenit un scandal internațional. Unii zic că este o exagerare, alții că-i adevărat și corect și mulți bat obrazul, făcînd trimiterela altă dramă a Europei din anii ’40.

Ce-a mai zis Orban? Războiul său cu conducerea europeană de la Bruxelles este cunoscut. Ar putea să producă niște consecințe sau nu. Și trimiterile sale la Statele Unite ale Americii și la valorile nefirești inventate de actuala administrație (LGBT, gender) ar putea produce consecințe. Sau nu. Cîtă vreme industria germană investește mai mult în Ungaria decît în alte țări ale Europei de Est (recompensă pentru gestul simbolic de a fi decis redeschis granițele spre Austria în 11 septembrie 1989) nu văd de ce Viktor Orban ar viza și Germania.

Ziariști români s-au întrecut în a lăuda inteligența lui Viktor Orban, acuitatea observațiilor, spiritul său critic la adresa SUA, a Uniunii Europene, a strategiei greșite față de războiul din Ucraina. Pe români i-a menajat, zic cei care au savurat discursul lui Viktor Orban.
Iată însă ce a înțeles din documentul strategic ungar un mare ziarist german. Thomas Schmid, în articolul său din Die Welt, reluat în România doar de G4media.ro.

”Orbán nu poate desface Trianonul, dar el și guvernul său fac tot posibilul pentru a lega teritoriul de patria mamă și a-l încorpora în marele imperiu maghiar, în conformitate cu viziunea politicianului despre istoria istorică și politică, bazată pe o tradiție milenară. Pentru că, în opinia sa, aceasta a fost întotdeauna o linie de apărare împotriva popoarelor necreștine. Desigur, faptul că secuii înșiși sunt imigranți, stabilindu-se în secolul al XII-lea, nu prea se potrivește cu acest lucru. Iar faptul că sunt probabil de origine turcă, sau chiar mongolă, nu se potrivește deloc”.

Multi dintre cei care au comentat discursul, inclusiv politicienii maghiari din UDMR, au spus că Viktor Orban nu s-a referit la România. Într-un fel, este corect. Orban n-are treabă cu guvernul României. Nici cu acesta și nici cu celelalte. Nu le-a băgat în seamă. Miza discursului strategic al lui Viktor Orban continuă să fie relația pe termen lung cu populația maghiară din această parte a României și, cînd s-o putea, în eternitate, Transilvania. Unii mai zic că maghiarii din Transilvania ar fi ținta campaniei electorale din Ungaria. De cînd România a acceptat regimul cetățeniei duble, Budapesta și-a întețit campaniile, nu doar cele electorale. Iată ce observă Thomas Schmid, lărgind contextul:

”Propaganda pan-ungară îi vizează, iar consecința tangibilă este că membrii minorității pot obține de un deceniu cetățenia maghiară, inclusiv pașapoarte. În acest fel, ele reprezintă un potențial electoral sigur pentru Fidesz. Pentru a le atrage, Budapesta oferă de ani de zile fonduri substanțiale segmentului maghiar al economiei românești”.

Din păcate, parlamentul, guvernul, inclusiv președintele României n-au materia și alonja politică și intelectuală pentru a contracara. Cască ochii și înghit în sec, inclusiv găluștele servite din capitala Ungariei. De data aceasta, s-a adăugat și o parte importantă a presei, atîta cîtă mai este!
Și pentru că nu vreau să polemizez cu colegi și cu prieteni, aș mai adăuga un fragment din articolul ziaristului german:

”Cu toate acestea, interferența maghiară se extinde și în politică. Orbán susține de mult timp partidele etnice maghiare, ceea ce înseamnă că politica se dezvoltă și ea pe baze etnice. Alegătorii nu votează pentru un program, ci pentru interesele minorității.
În acest fel, premierul încurajează în mod deliberat diviziunea. Dar scopul său merge mai departe: el vrea o tutelă practic maghiară pe teritoriul României. Dar acest lucru este ciudat și ilustrează modul în care aspirațiile de autodeterminare ale minorităților etnice sau naționale pot sfârși în autoizolare și chiar se pot transforma în völkisch dacă sunt reprimate prea mult timp. Acest proces a început cu Ceaușescu.
Pentru Orbán, granițele sunt sacre, în urmă cu șapte ani a făcut să se construiască un gard între Ungaria și Serbia, dar când vine vorba de diaspora, granițele sunt foarte poroase. Este vorba de ingerința flagrantă a statului maghiar în România, în domeniul economic, cultural și politic. Ceea ce, bineînțeles, nu este pe placul Bucureștiului.
Este o lume ciudată în care este posibil ca un șef de guvern maghiar să viseze la restaurarea unui imperiu sacru care nu a existat niciodată sub această formă. În plus, UE nu poate face mare lucru în privința acestui om. Dar acest lucru nu poate continua mult timp. Un naționalist völkisch care, în plus, se alătură căruței lui Putin nu are absolut niciun loc în UE”.

Poate că un ziarist german să fie mai convingător pentru publicul din România decît sporovăitorii de televiziune!
Mai rămîne pentru cititori noștri o chestiune, nelămurită nici de politicienii români și nici de colegii de presă:
Se poate ca vicepremierul român Kelemen Hunor să fie și cu NATO, și cu Uniunea Europeană, și cu SUA, dar și aplaudacul vizibilului său șef Viktor Orban ? Nu cumva a venit vremea?
Duplicitatea UDMR-ului din situația apărută la Tușnad n-ar trebui să ne ducă în situația, destul de rară de-a lungul deceniilor, de a lămuri definitiv statutul UDMR? Ce este, dacă nu un ong pe baze etnice care ar trebui redus în Parlamentul României la nivelul de reprezentare al celorlalte minorități?
Este pentru prima dată în 30 de ani cînd, pe acest subiect, și SUA, și Uniunea Europeană, chiar și NATO ar fi de partea noastră!