Publicat: 9 Aprilie, 2020 - 12:26
Share
Cerem integrarea în structurile de consiliere şi decizie a unor experţi şi demnitari care să poată oferi autorităţilor repere juste pentru o calibrare a măsurilor care să garanteze şi respectarea drepturilor omului

În atenţia

Preşedintelui României, Klaus Iohannis
Prim-ministrului României, Ludovic Orban
Ministrului pentru Afaceri Interne, Marcel Vela
Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu
Biroului Permanent al Senatului
Avocatului Poporului,
Renate Weber

Doamnă, domnilor,

Măsurile luate de către autorităţile române imediat înaintea şi în timpul stării de urgenţă ridică semne de întrebare privind preocuparea Executivului şi Parlamentului faţă de respectarea drepturilor omului şi a valorilor democratice. Desigur, înţelegem necesitatea stării de urgenţă; în acelaşi timp, suntem îngrijoraţi de lipsa de proporţionalitate dintre limitarea drepturilor şi nevoia reală care a dictat unele dintre aceste măsuri.

La fel, suntem îngrijoraţi de procesul prin care unele decizii au fost luate fără consultarea, fie şi minimală, a societăţii civile. Dacă în comunicarea lor, autorităţile nu manifestă o atitudine ostilă faţă de drepturile omului şi valorile democratice, totuşi multe dintre măsurile luate sau implementarea lor, aduc atingere acestor principii, mai mult decât este justificat.

Nu acuzăm rea credinţă, ci lipsă de perspectivă cu privire la aceste aspecte. Pornind de aici, observăm că în structurile care iau decizii în această perioadă nu pare să fie prezent nici un expert în drepturile omului, vreun un demnitar sau membru al societăţii civile cu rol şi competenţe în acest domeniu. De asemenea, observăm implicarea insuficientă a Parlamentului în administrarea crizei. Această stare de lucruri trebuie remediată. De aceea cerem integrarea în structurile de consiliere şi decizie a unor experţi şi demnitari care să poată oferi autorităţilor repere juste pentru o calibrare a măsurilor care să garanteze şi respectarea drepturilor omului şi a valorilor democratice şi evitarea, în consecinţă, a unor decizii disproporţionate sau insuficient înrădăcinate în practica democratică.

Cerem, de asemenea, ca Parlamentul să monitorizeze constant starea drepturilor omului în România şi, în spiritul unei colaborări loiale, să ia măsuri astfel încât orice limitare a drepturilor să nu fie mai mare decât este în mod real nevoie. Suntem convinşi că o atitudine responsabilă a autorităţilor în respectarea drepturilor omului va conduce şi la o mai bună respectare a cadrului legal şi a restricţiilor existente. De asemenea, o astfel de atitudine este de natură să întărească încrederea dintre stat şi societate, încredere care este esenţială în aceste momente de criză.

Găsiţi mai jos o serie de exemple de ceea ce noi considerăm măsuri disproporţionate precum şi motivaţia noastră. În final, aducem în atenţia dumneavoastră Raportul Agenţiei Europene pentru Drepturile Omului, cu privire la implicaţiile prezentei crize asupra drepturilor fundamentale ale omului, precum şi Ghidul pe care Consiliul Europei îl propune Statelor membre în vederea respectării principiilor democraţiei, statului de drept şi a drepturilor omului, în perioada de criză.

Primul document, confirmă opinia organizaţiilor semnatare cu privire la situaţiile de abuz înregistrate în România. Cel de-al doilea recomandă o serie de principii care pot păstra echilibrul între măsurile de urgenţă ce limitează drepturi şi libertăţi pe de o parte, şi valorile europene pe de altă parte.

Cu stimă,
Andrei Tiut
Oana Preda, CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Mihai Bumbeş, Asociaţia Miliţia Spirituală
Mircea Toma, ActiveWatch
Alexandrina Dinga, Asociaţia CIVICA
Elena Calistru, Funky Citizens
Vlad Levente Viski, Asociaţia MozaiQ LGBT
Valentin Sălăgeanu, Greenpeace România

În sensul celor de mai sus, aducem în atenţie, ca exemple, următoarele situaţii în care Executivul ar fi putut da mai multă atenţie problematicii drepturilor omului, libertăţilor şi procedurilor democratice.

* Notificarea Consiliului Europei privind derogarea de la unele articole ale Convenţiei europene a drepturilor omului. În opinia noastră, aceasta nu era necesară deoarece România avea, în cadrul Convenţiei, suficiente mijloace de a lua de urgenţă toate măsurile necesare. În sprijinul opiniei noastre stă faptul că alte state au luat măsuri chiar mai dure, fără să fie necesară o asemenea notificare. În plus, notificarea a fost făcută fără niciun fel de discuţie sau informare la nivel naţional.

* Deşi dreptul la informaţie nu se numără în Decretul de Instituire a Stării de Urgenţă printre drepturile a căror exercitare este limitată, am înregistrat numeroase încălcări ale acestuia. Instituţii la nivelul judeţelor au refuzat constant să răspundă unor cereri de informaţii de interes public făcute de jurnalişti. La scurt timp, Guvernul însuşi a cerut Prefecţilor să nu mai facă publice informaţii privind evoluţia pandemiei la nivelul judeţelor. Astfel, se manifestă lipsă de transparenţă a statului în relaţia cu cetăţenii şi societatea civilă. Această metodă de relaţionare excede în mod clar orice nevoie generată de criza pandemică şi, de fapt, este contraproductivă.

* Decretul Prezidenţial privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României dă atribuţii insuficient reglementate instituţiilor publice. Articolul 54 menţionează un mecanism care face posibilă 'eliminarea de la sursă' sau 'blocarea accesului utilizatorilor din România la conţinutul care promovează ştiri false cu privire la evoluţia COVID-19' - ceea ce s-a şi întâmplat cu cel puţin două site-uri. Înţelegem potenţialul de pericol al ştirilor şi informaţiilor false, considerăm însă că nu Guvernul este instanţa care trebuie să stabilească valoarea de adevăr a informaţiilor oferite de mass-media. În condiţiile în care rolul presei este şi de a evalua critic activitatea Guvernului, astfel de atribuţii deschid posibilitatea de abuz şi pun în pericol libertatea presei.

Considerăm că decizii sau măsuri precum cele de mai sus ar fi respectat în mai mare măsură principiile democratice şi drepturile omului dacă în luarea lor ar fi fost consultaţi experţi şi demnitari cu competenţe şi în acest domeniu. Expertiza acestora ar fi dus la o mai bună adecvare şi la limitarea consecinţelor indezirabile. O adecvare mai bună nu ar fi scăzut în nici un fel eficienţa şi eficacitatea deciziilor. Dimpotrivă, statul ar fi arătat că este preocupat de drepturile şi demnitatea cetăţenilor chiar şi în aceste momente dificile, întărindu-se astfel, încrederea dintre stat şi cetăţeni. Mai multă încredere şi colaborare între stat şi cetăţeni poate să ducă la un grad mai mare de conformare a cetăţenilor.

Dacă doreşte să se bucure de încrederea cetăţenilor, statul român trebuie să ofere nu doar siguranţă, ci şi respect şi transparenţă. Aşa cum am arătat, considerăm că ar veni în sprijinul acţiunilor guvernului includerea unor experţi şi demnitari cu rol în problematica drepturilor omului în următoarele grupuri şi instituţii:
* Grupul de suport tehnico - ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României
* Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă
* Grupul de Lucru Interinstituţional pentru evaluarea impactului economic, financiar şi bugetar asupra României, generat de efectele epidemiei covid-19 (GLI-ECOROM)

Aceste persoane pot fi reprezentanţi ai societăţii civile, Avocatul Poporului sau reprezentanţi ai acestuia, experţi tehnici din cadrul structurilor statului român.

De asemenea, observăm că Parlamentul nu acordă suficientă atenţie situaţiei drepturilor omului sau respectării procedurilor şi principiilor democratice relevante în timp de stare de urgenţă, deşi acest lucru se află printre datoriile şi competenţele sale. În consecinţă, cerem Parlamentului României monitorizarea continuă a respectării drepturilor omului în această perioadă şi cooperarea loială cu Executivul în acest sens.