Publicat: 20 Iunie, 2019 - 11:45

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a trimis joi, 20 iunie a.c., Parlamentului, spre reexaminare, Legea privind statutul personalului feroviar.

Vă prezentăm textul integral al cererii:

Domnului Călin Popescu-Tăriceanu
Preşedintele Senatului

În temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constituţia României, republicată, formulez următoarea

CERERE DE REEXAMINARE

asupra

Legii privind statutul personalului feroviar

Legea privind statutul personalului feroviar vizează raporturile de muncă ce se stabilesc între unitatea cu specific feroviar şi personalul feroviar angajat în cadrul acesteia, drepturile, obligaţiile şi răspunderea personalului feroviar, formarea iniţială şi continuă a personalului feroviar, condiţiile specifice şi modalităţile de ocupare şi de eliberare din aceste funcţii, de încetare a activităţii şi de pensionare a personalului feroviar, precum şi criteriile de acordare a recompenselor şi distincţiilor. Această lege va intra în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor referitoare la pensionare, care vor intra în vigoare la data de 1 septembrie 2021.

În forma transmisă la promulgare, legea menţionată - ce înlocuieşte Decretul nr. 360/1976 privind aprobarea Statutului disciplinar din unităţile de transporturi - se impune, însă, a fi reanalizată de către Parlament atât sub aspectul impactului pe care aceasta îl are asupra sectorului feroviar în ansamblul său, cât şi al modului în care noile dispoziţii se corelează cu alte acte normative. În contextul în care legea urmează să se aplice practic începând cu anul 2020, reanalizarea acestei reglementări, inclusiv sub aspectul impactului economic, este absolut necesară pentru a nu fi în situaţia prorogării succesive a aplicării legii sau, mai grav, în imposibilitatea materializării tuturor drepturilor şi beneficiilor instituite pentru personalul feroviar.

1. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, dispoziţiile acesteia se aplică unităţilor cu specific feroviar care sunt reprezentate de orice entitate cu personalitate juridică, înregistrată sub una dintre următoarele forme: instituţie publică, regie autonomă, companie naţională, societate - organizată conform Legii societăţilor nr. 31/1990 - şi care desfăşoară activităţile expres prevăzute de lege (transport feroviar sau cu metroul, exploatare, întreţinere şi reparare a mijloacelor de transport feroviar sau cu metroul, exploatare, întreţinere şi reparare a infrastructurii feroviare sau de metrou, comunicaţii şi informatică feroviară sau de metrou, monitorizare, autorizare, control, supraveghere de siguranţă, licenţiere, investigare şi certificare de siguranţă, formare-calificare, perfecţionare-certificare periodică a competenţelor profesionale şi autorizare a personalului feroviar). Aşadar, dispoziţiile Legii privind statutul personalului feroviar vizează atât companiile naţionale şi societăţile cu capital integral sau majoritar de stat, cât şi societăţile cu capital majoritar sau integral privat.

Legea transmisă la promulgare instituie o serie de drepturi salariale, drepturi de natură extra salarială şi o serie de facilităţi pentru personalul feroviar (dispoziţiile capitolelor III, V şi VI referitoare la "Drepturile personalului feroviar", "Salarizarea personalului feroviar" şi "Recompense şi distincţii"), fără o analiză fundamentată a impactului economic al acestor măsuri în piaţa serviciilor feroviare de transport. Astfel, menţionăm dispoziţiile art. 11 alin. (1) din legea trimisă la promulgare, ce prevede în cuprinsul a 20 de puncte un număr important de beneficii sau facilităţi acordate întregului personal feroviar: asistenţă şi servicii medicale şi psihologice gratuite, în caz de boală sau de accidente, de medicamente, locuinţe de intervenţie, de serviciu, sociale sau de protocol, decontarea o dată pe an a 50% din cheltuielile ocazionate de concediul de odihnă, indemnizaţie de instalare, ajutoare materiale de sărbătorile de Paşte şi Crăciun, de Ziua Feroviarilor, la naşterea unui copil sau la căsătorie, vouchere de vacanţă, tichete de masă, tichete cadou, tichete de creşă, asigurare gratuită de viaţă, de sănătate, zile libere plătite cu ocazia unor evenimente familiale, stabilite prin contractul colectiv de muncă. Totodată, precizăm că acelaşi art. 11 instituie o serie de derogări de la Codul Muncii - aplicabil în prezent personalului feroviar - în timp ce art. 12 reglementează o serie de beneficii pentru membrii familiei personalului feroviar: asistenţă medicală şi medicamente gratuite, legitimaţii de călătorie gratuite.

Or, din expunerea de motive a legii transmise la promulgare nu rezultă că a fost evaluat impactul pe care aceste dispoziţii îl au în piaţa serviciilor feroviare ori că au fost identificate sursele de susţinere a acestor drepturi şi beneficii. În acest sens, chiar în expunerea de motive se menţionează că "aprobarea acestui act normativ ar putea determina unele cheltuieli suplimentare pentru unităţile cu specific feroviar, indiferent de tipul capitalului", iar "costurile relativ suplimentare datorate unor drepturi şi recompense datorate personalului feroviar pot determina unele costuri diferenţiate, dar acestea nu pot fi calculate decât printr-o analiză economică internă la nivelul fiecărei unităţi cu specific feroviar urmat de un studiu comparat al acestor rezultate".

În acest context, semnalăm că inclusiv în jurisprudenţa sa referitoare la art. 138 alin. (5) din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut că respectarea acestor dispoziţii impune stabilirea concomitentă atât a alocaţiei bugetare - ce are semnificaţia unei cheltuieli - cât şi a sursei de finanţare - ce are semnificaţia venitului necesar pentru suportarea ei - spre a evita consecinţele negative, pe plan economic şi social, ale stabilirii unei cheltuieli bugetare fără acoperire. Astfel, în legătură cu obligaţia de stabilire/indicare a sursei de finanţare, Curtea a reţinut că textul constituţional implică utilizarea unor referinţe dincolo de cea generală privind "asigurarea resurselor necesare de la bugetul de stat", întrucât cerinţa "se referă la caracterul obiectiv şi efectiv al sursei de finanţare şi operează cu elemente de certitudine şi previzibilitate bugetară, pentru că, în caz contrar, şi-ar pierde raţiunea existenţei sale normative şi, în mod evident, ar exprima un truism, anume că orice cheltuială bugetară se suportă din bugetul de stat" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 22/2016, pct. 56-60).

Însă, dincolo de necesitatea unei fundamentări reale a impactului unei legi - care să asigure o implementare adecvată şi o corelare a dispoziţiilor acesteia cu realitatea socială - prevederile art. 30 - 32 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă instituie o serie de cerinţe referitoare la conţinutul instrumentului de motivare, în sensul că acesta trebuie să cuprindă şi prezentarea concluziilor studiilor, lucrărilor de cercetare sau evaluărilor statistice care susţin măsurile propuse sau impactul socioeconomic (efectele asupra mediului macroeconomic, ale mediului de afaceri, social, evaluarea costurilor şi beneficiilor, impactul financiar asupra bugetului general consolidat), compatibilitatea cu reglementările comunitare în materie, consultările derulate în vederea elaborării proiectului de act normativ.

Având în vedere cele arătate, apreciem că efectele dispoziţiilor menţionate sunt reprezentate de o creştere semnificativă a cheltuielilor de personal (atât de natură salarială, cât şi de natură extra salarială) atât în cazul companiilor de stat, cât şi al operatorilor privaţi, cu potenţial de a afecta mediul concurenţial şi de a perturba activitatea de transport feroviar din România.

În lipsa unui studiu de impact al măsurilor adoptate, considerăm că noile costuri financiare ale operatorilor privaţi, ocazionate de noile drepturi ale personalului, riscă a fi transferate către consumatorul final prin majorarea tarifelor. Totodată, noile drepturi salariale şi de natură salarială prevăzute de legea transmisă spre promulgare vor avea un impact diferit asupra operatorilor privaţi, comparativ cu companiile de stat. Cu privire îndeosebi la acest ultim aspect, informaţiile publicate pe pagina de internet asociată parcursului legislativ al legii supuse reexaminării nu permit identificarea unui punct de vedere avizat din partea Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar - structură fără personalitate juridică în cadrul Consiliului Concurenţei, direct responsabilă, în aplicarea art. 56 alin. (1) din Legea nr. 202/2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic European, cu aplicarea Legii concurenţei în domeniul transportului feroviar şi deci, implicit, şi cu îndeplinirea atribuţiei prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Menţionăm că politica europeană în domeniul transporturilor feroviare vizează crearea unui spaţiu feroviar unic european, iar prin cel de-al patrulea pachet legislativ feroviar adoptat de Uniunea Europeană se urmăreşte completarea acestei pieţe unice feroviare. Obiectivul pachetului legislativ care cuprinde trei regulamente şi trei directive este acela de a revitaliza sectorul feroviar şi de a-l face mai competitiv. Pilonul tehnic adoptat în luna aprilie 2016 cuprinde Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenţia Uniunii Europene pentru Căile Ferate şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004, Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană şi Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranţa feroviară.

"Pilonul de piaţă" al acestui pachet legislativ, adoptat în decembrie 2016, cuprinde Regulamentul (UE) 2016/2338 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 decembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 în ceea ce priveşte deschiderea pieţei pentru serviciile de transport feroviar intern de călători, Directiva (UE) 2016/2370 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2012/34/UE în ceea ce priveşte deschiderea pieţei pentru serviciile de transport feroviar intern de călători şi guvernanţa infrastructurii feroviare şi Regulamentul (UE) 2016/2337 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 decembrie 2016 de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1192/69 al Consiliului privind standardizarea conturilor întreprinderilor feroviare.

Alături de pilonul tehnic, pilonul pachetului care ţine de piaţa serviciilor de transport feroviar vizează finalizarea procesului de deschidere graduală a pieţei începută prin primul pachet feroviar adoptat de Uniunea Europeană. Aceste măsuri sunt menite să încurajeze competiţia în domeniul transportului feroviar de pasageri, cu un impact direct asupra calităţii serviciilor şi eficienţă a cheltuielilor şi, nu în ultimul rând, cu economii importante de bani publici.

În această ordine de idei, revitalizarea şi creşterea competitivităţii sectorului feroviar nu se pot face în lipsa încurajării concurenţei şi a liberei iniţiative pe piaţa transportului feroviar. Or, aşa cum am arătat mai sus, Legea privind statutul personalului feroviar, prin riscurile cu privire la denaturarea concurenţei şi a liberei iniţiative pe piaţa transportului feroviar, ar putea afecta inclusiv capacitatea statului de a-şi îndeplini în mod corespunzător obligaţii asumate atât în contextul politicii europene în domeniul transportului feroviar, cât şi în cel al politicilor naţionale (a se vedea în acest sens prevederile Legii nr. 202/2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic european şi, în special, cele ale Capitolului II - Dezvoltarea căilor ferate în România).

În aceste condiţii, apreciem că se impune reanalizarea legii transmise la promulgare sub aspectul impactului diferit pe care acest act normativ îl are la nivelul pieţei feroviare din România (asupra operatorilor publici - al căror buget este construit din fonduri publice - dar şi asupra operatorilor privaţi - ale căror bugete se construiesc diferit), cu analizarea sustenabilităţii economice a măsurilor propuse. De asemenea, cu ocazia derulării procedurii de reexaminare, apreciem ca fiind necesară consultarea amplă şi reală a tuturor actorilor din piaţa de transport feroviar din România, în vederea asigurării unei depline concordanţe a dispoziţiilor adoptate cu reglementările europene şi cu tendinţa de liberalizare a acestei pieţe.

2. Potrivit art. 6 lit. b) din legea transmisă la promulgare: "Personalul feroviar beneficiază de protecţia legii, a organizaţiilor profesionale şi/sau sindicale şi a autorităţii de stat în transportul feroviar, în cazul: (..) b) desfăşurării de anchete sau cercetări cu caracter administrativ ori penal, atunci când acestea sunt generate de acte sau fapte produse ori săvârşite în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu." Considerăm că dispoziţiile art. 6 lit. b) sunt neclare, întrucât nu rezultă fără echivoc dacă sintagma "beneficiază de protecţia legii" vizează garanţiile din procesul penal şi din cadrul procedurii disciplinare oferite persoanei cercetate sau instituie o imunitate pentru personalul feroviar, caz în care devin incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

3. Capitolul IX din Legea privind statutul personalului feroviar cuprinde dispoziţii referitoare la încetarea raporturilor de muncă şi pensionarea personalului feroviar.

Astfel, potrivit art. 34 din lege: "(1) Personalul feroviar se poate pensiona, la cerere, dacă îndeplineşte condiţiile privind stagiul minim de cotizare şi vârsta standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Personalul feroviar, care a realizat stagiul complet de cotizare, potrivit legii, din care cel puţin 30 de ani în activităţile prevăzute la art. 35, are dreptul la reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani fără aplicarea procentului de diminuare a cuantumului pensiei stabilit de lege. (3) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, personalul feroviar beneficiază, prin cumul, de reducerea prevăzută la alin. (2) şi de reducerea vârstei standard de pensionare pentru activitatea desfăşurată în locurile de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, respectiv în condiţii deosebite sau speciale de muncă. (4) Reducerea cumulată prevăzută la alin. (3) nu poate fi mai mare de 13 ani. (5) Membrii de familie ai personalului feroviar beneficiază de pensie de urmaş în condiţiile prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii. De asemenea, conform art. 35 din legea transmisă la promulgare: "(1) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, pot fi încadrate în condiţii speciale locurile de muncă ale personalului feroviar cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare sau cu metroul din: a) activitatea de circulaţie a trenurilor; b) activitatea de exploatare, revizie şi întreţinere material rulant; c) activitatea de exploatare, revizie şi întreţinere linii; d) activitatea de exploatare, revizie şi întreţinere instalaţii, telecomenzi feroviare, control şi telecomunicaţii feroviare; e) activitatea de instruire teoretică şi practică de serviciu a personalului cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare, pentru funcţia de instructor; f) activitatea de revizie, întreţinere, exploatare şi reparaţii la metrou. (2) Metodologia şi criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale potrivit alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Transporturilor şi Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale."

Considerăm că se impune reexaminarea legii transmise la promulgare în scopul corelării dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 cu cele ale noii Legi privind sistemul public de pensii (Pl-x 725/2018), aflată în procedură parlamentară de reexaminare, în temeiul art. 147 alin. (2) din Constituţie, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 138/13.03.2019, prin care Curtea Constituţională a admis o obiecţie de neconstituţionalitate. Având în vedere că propunerea legislativă amintită abrogă Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi actele subsecvente emise în baza acesteia, apreciem necesară corelarea acestor intervenţii legislative şi adoptarea unor soluţii legislative clare şi coerente.

Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii privind statutul personalului feroviar.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS-WERNER IOHANNIS

Tag-uri Nume: