Publicat: 5 Octombrie, 2012 - 09:49
Share

În anul 2011, România a cheltuit 2786,8 milioane lei pentru activitatea de cercetare-dezvoltare. Cheltuielile de cercetare-dezvoltare au reprezentat 0,48% din PIB ), în creştere cu 0,01  puncte procentuale faţă de anul 2010.
La sfârşitul anului 2011, îşi desfăşurau activitatea în cercetare-dezvoltare 42363 salariaţi, număr în creştere cu 3298 salariaţi, faţă de cel înregistrat la sfârşitul anului 2010.


Cheltuielile efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare

În anul 2011, au fost cheltuite pentru activitatea de cercetare-dezvoltare în cele patru sectoare de performanţă  2786,8 milioane lei, din care 2251,5 milioane lei cheltuieli curente, respectiv 80,8% şi 535,3 milioane lei cheltuieli de capital, respectiv 19,2 %.

Ponderea cheltuielilor de capital pentru dotarea unităţilor care au desfăşurat activitate de cercetare-dezvoltare, a crescut cu 3,9  puncte procentuale în anul 2011, faţă de anul 2010. 

În anul 2011, cercetarea fundamentală a înregistrat o uşoară creştere cu 0,5 puncte procentuale în cheltuielile totale comparativ cu anul 2010, respectiv de la 42,9% la 43,4%. Cercetarea aplicativă a avut în anul 2011 o scădere pronunţată de 10,8 puncte procentuale în cheltuielile totale, respectiv de la 50,0% la 39,2%. Dezvoltarea experimentală, a înregistrat o creştere semnificativă de 10,8% puncte procentuale din cheltuielile totale în anul 2011, faţă de anul 2010.
După sursele de finanţare ale cheltuielilor totale de cercetare-dezvoltare în anul 2011, fondurile publice au cea mai ridicată pondere, respectiv 49,1,%, urmate de sursele de la întreprinderi, în uşoară creştere cu 1,1 puncte procentuale, comparativ cu anul 2010  (33,4% faţă de 32,3%).

Din fondurile publice cele mai mari sume au primit unitǎţile din sectorul guvernamental (55,4%), urmate de unitǎţile din sectorul învǎţǎmânt superior (31,1%). Sursele de finanţare pentru activitatea de cercetare-dezvoltare  din străinatate au fost orientate în cea mai mare parte către unităţile din sectorul învăţământ superior (43,4%) şi în sectorul guvernamental (34,1%).
Intensitatea cercetării (calculată ca raport între cheltuielile totale de cercetare-dezvoltare şi produsul intern brut) în anul 2011, a înregistrat  o pondere de 0,48%, procent similar cu cel înregistrat în anul 2010. 
Cheltuiala provenită din fondurile publice deţine o pondere în produsul intern brut de 0,23% în anul 2011, în scădere cu 0,05 puncte procentuale faţa de anul 2010.

Salariaţii din activitatea de cercetare- dezvoltare

La 31 decembrie 2011, lucrau în activitatea de cercetare-dezvoltare 42363 persoane (din care 19596 erau  femei, reprezentând 46,3%), cu 1,1 puncte procentuale mai mult decât în anul 2010.

După nivelul de pregătire profesională, din numărul salariaţilor care au lucrat în activitatea de cercetare-dezvoltare la sfârşitul anului 2011, 35223 aveau studii superioare (83,1% din total), iar 7140 aveau altă pregătire, exclusiv superioară. Salariaţii cu studii superioare de lungă durată au avut ponderea cea mai ridicată, de 36,0%, iar cea mai mică pondere au avut salariaţii cu studii superioare de scurtă durată, de  2,8%.
În anul 2011, numărul persoanelor cu titlu de doctor care lucrau în activitatea de cercetare-dezvoltare  a fost de 14641 persoane, mai puţin cu 827 persoane faţă de anul 2010, din care femei cu titlu de doctor 6817, respectiv 46,6%.
Din salariaţii care au desfăşurat activitate de cercetare-dezvoltare, în anul 2011, după orele efectiv lucrate, 70,2 % au lucrat normă întreagă de timp.


Pe categorii de ocupaţii, în anul 2011, ponderea cea mai mare a salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare a fost reprezentată de cercetători 60,2% din total, respectiv 25489 persoane, în scădere cu 5218 persoane, faţă de anul 2010. Ponderea categoriei „tehnicieni şi asimilaţi” a fost de 15,1%, respectiv 6380 de persoane.
Distribuţia cercetătorilor pe grupe de vârstă arată că în sectorul guvernamental ponderea cea mai mare este deţinută de cercetătorii cu vârste cuprinse între 25-34 ani în timp ce, în sectorul învăţământ superior cea mai mare pondere o deţin cercetătorii cu vârsta de 35-44 ani.