Publicat: 15 Iulie, 2016 - 13:53

Observ cum, de la nivel oficial, sunt acuzate două televiziuni, Antena 3 și Realitatea TV, că ar fi dat foc la pușcării. Că i-ar fi incitat pe deținuți la revoltă. Și pentru ca aceast scenariu să fie complet, le-a fost pus în cârcă și un mobil. Fiecare dintre aceste televiziuni are un patron după gratii. Iar ideea este că, dacă va exista o răscoală generalizată în penitenciare, Guvernul va fi forțat să propună o lege a amnistiei și grațierii care i-ar face scăpați. Că în filmele pentru proști.

Să începem cu sfârșitul. Admițând că s-ar face o asemenea lege, care este cât se poate de necesară – în fiecare stat din Uniunea Europeană, cam o dată la zece ani, o parte din deținuți sunt amnistiați și grațiați –, actul normativ ar exclude, cu desăvârșire, peste 20 de categorii de condamnați. Între cei excluși, pe primele locuri, se găsesc întotdeauna persoanele condamnate pentru acte de corupție, precum și cei care au săvârșit infracțiuni care au pus în pericol grav viața și integritatea persoanelor. La fel sunt excluși recidiviștii. Prin urmare, nici domnul Dan Voiculescu și nici domnul Maricel Păcuraru nu ar putea beneficia, sub nicio formă, de o lege a amistiei și grațierii. Din perspectiva celor doi, chiar dacă revoltele din penitenciare s-ar generaliza, chiar dacă toate penitenciarele ar lua foc, nu se întrevede nicio șansă de punere imediată în libertate. Așadar, rostul campaniilor duse de cele două televiziuni și imputate acestora este cu totul diferit în raport cu scenariul prezentat de oficiali ai statului român. Preluat apoi și amplificat de diferitele cozi de topor din presă.   

Și nici măcar nu este adevărat că singurele televiziuni care rostogolesc, de la o vreme, acest subiect sunt Antena 3 și Realitatea TV. Am urmărit asemenea dezbateri, interesante și ele, asupra condițiilor nenorocite din penitenciarele românești și la România TV și la B1 TV. Mărturisesc că nu știu dacă această temă a fost sau nu atacată și de Digi TV, singura televiziune de știri pe care eu unul nu o urmăresc. 

Culmea este că declanșatorul acestor critici dure și cât se poate de întemeiate ale condițiilor infernale din penitenciarele românești este localizat într-o cu totul altă parte decât câmpul presei sau al societății civile. Am avut, mai întâi, o puzderie de hotărâri CEDO prin care statul român a fost obligat să plătească despăgubiri din ce în ce mai mari pentru rele tratamente aplicate deținuților. Avem apoi, tot de la CEDO, o decizie, pot să-i spun istorică, prin care statul român va fi obligat, an de an, în mod automat, să plătească Uniunii Europene, sub formă de penalizare, circa 2.000 de euro pentru fiecare deținut, dacă nu sunt imediat ameliorate condițiile acestora. În paranteză fie spus, este aproape o nebunie să plătești asemenea penalități Uniunii Europene când, cu banii respectivi, ar putea fi schimbate condițiile de detenție. Apoi, avem un document cât se poate de consistent întocmit, în urmă cu mai bine de un an, de instituția Avocatului Poporului și prezentat tuturor instituțiilor importante ale statului, precum și instituțiilor de resort ale Uniunii Europene. Acest document descrie pe larg, amănunțit și bine documentat infernul din penitenciarele românești. O avem, în fine, pe doamna Raluca Prună, ministru al Justiției, care, recunoscând și ea, după celălalt ministru, Robert Cazanciuc, condițiile inumane din penitenciare, lansează tema unei legi a aministiei și grațierii. Și abia apoi vin cele două televiziuni de știri încriminate și celelalte două neincriminate care detaliază lucrurile. 

Revolta din penitenciare este un fapt cert. Că această revoltă tinde să se extindă este, din nou, o certitudine. Că nicio televiziune de știri din această țară, și nici toate la un loc, nu ar avea vreun mijloc de a iniția și coordona revolte în interiorul penitenciarelor este al treilea lucru cert. Iar a patra certidtudine este că nici măcar amplificarea acestor revolte nu poate fi pusă în cârca vreunei televiziuni atâta timp cât chiar autoritățile statului sunt cele care au recunoscut și și-au asumat o situație de ev mediu, care îi condamnă pe prizonierii statului la condiții inumane de viață. Pe unii, destul de mulți, chiar îi condamnă la moarte, iar un procent însemnat al celor care, în final, sunt puși în libertate este transformat într-un produs subuman care recidivează și pune societatea într-un grav pericol. 

Cum să demonizezi două televiziuni pur și simplu pentru că transmit, în mod corect, informații despre o situație apocaliptică, informații care, de cele mai multe ori, sunt preluate din declarațiile și documentele emise de oficialii statului. Este ca și când ar fi acuzată presa pentru că, în plină caniculă, au loc incendii în păduri, despre care reporterii îndrăznesc să relateze pentru a-i informa pe cetățeni. 

Mâine, poimâine, unii, poate aceiași, ar putea acuza cele două televiziuni de știri că s-au pus la dispoziția Statului Islamic, întrucât difuzează informații despre atentate teroriste. Probabil în scopul de a fi extrași de după gratii domnii Dan Voiculescu și Măricel Păcuraru.

Și totuși întrebarea persistă. Cine dă, de fapt, foc la pușcării? Deținuții care nu mai rezistă condițiilor de încarcerare? Autoritățile care ignoră această situație din ce în ce mai periculoasă? Sau jurnaliștii care descriu situația? Poate de vină sunt, cine știe, chiar și artiștii plastici, în măsura în care tratează teme din penitenciare. Sau scriitorii. Poate vinovant, în contumacie, este marele Dostoievski pentru că a îndrăznit să scrie și să publice capodopera “Amintiri din casa mortilor”.

Format: