Publicat: 31 Decembrie, 2012 - 18:08

În anul 2012, companiile din sectorul agro-alimentar au întâmpinat dificultăţi în a-şi onora plăţile la termen, agreate cu partenerii de afaceri, 43% dintre acestea realizând plăţi lent sau neregulat.

Coface a analizat pe parcursul acestui an 11.648 de firme  din Industria alimentară, Agricultură, Fabricarea Băuturilor, Comerţ cu ridicata şi amănuntul, Restaurante şi alte activităţi de servicii de alimentaţie, reprezentând 7% din totalul firmelor active la nivel sectorial (163.968) şi care generează consolidat peste 65% din cifra de afaceri înregistrată pentru toate codurile CAEN considerate în analiză. 17,07% dintre aceste firme au fost încadrate în clasa de risc foarte crescut, iar 48,23% în clasa de risc peste nivelul mediu . Doar 30,73% dintre firmele analizate efectuează plăţile conform condiţiilor stabilite cu partenerii de afaceri. Astfel, nivelul de risc consolidat la nivel sectorial este de 4,34 indicând un risc de insolvenţă semnificativ.


Companiile care activează în agricultură prezintă o volatilitate ridicată a performanţei financiare, puternic dependentă de condiţiile meteorologice. Anul 2012 a prezentat provocări multiple pe fondul secetei (lunile Iulie şi August ale anului curent au fost cele mai călduroase din ultimii 52 de ani ):

• aportul agriculturii la formarea PIB în primele nouă luni ale anului curent a scăzut cu 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior;

• firmele care activează în agricultură au debutat în anul 2012 cu rezerve financiare precare, fiind astfel mai expuse riscurilor din anul curent. Astfel, în ciuda performanţei comerciale foarte bune din anul 2011, profiturile nete consolidate au fost mediocre, rata acestora fiind de 4% din cifra de afaceri.

• nivelul de îndatorare al firmelor din agricultură a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând la 70% la sfârşitul anului 2011. Marcat de gradul descrescător de capitalizare, structura capitalurilor acestor firme indică un potenţial limitat de finanţare suplimentară în viitor. Astfel, performanţa acestora va depinde strict de performanţa operaţională, şi în măsura în care aceasta nu se va realiza conform aşteptărilor, de resurse suplimentare ale acţionarilor;

• companiile mici şi mijlocii din economiile avansate pot reprezenta cea mai afectată categorie în 2013. În contextul amintit anterior, lichidităţile companiilor care activează în acest sector vor fi sub presiune în funcţie de capacitatea acestora de a transmite mai departe distribuitorilor şi cumpărătorilor finali preţurile în creştere. Companiile mici şi mijlocii au o capacitate redusă în gestionarea volatilităţii costurilor în comparaţie cu firmele internaţionale mari, care pot beneficia de contracte de acoperire a riscului de tip hedging şi deţin resurse suplimentare pentru îmbunătăţirea productivităţii.

Datorită înzestrării naturale, România înregistrează un potenţial semnificativ în agricultură. Astfel, conform ultimelor date publicate de Eurostat la sfârşitul anului 2011, România înregistrează una din cele mai întinse suprafeţe de teren agricol ca pondere din suprafaţa totală de teren, mai exact 58,78% faţă de media înregistrată în UE27 de 45%. Mai mult decât atât, 40% din suprafaţa agricolă a României este dedicată cultivării cerealelor, fiind pe a treia poziţie din acest punct de vedere în UE27 (după Ungaria şi Polonia).
Astfel, România ocupă locul 5 în UE27 din punctul de vedere al producţiei de cereale (exprimată în echivalent valoric MIL EURO), după Franţa, Germania, Italia şi Polonia. În anul 2011, România a înregistrat o producţie de cereale în valoare de 4,6 MLD EURO, echivalentul consolidat al producţiei similare din Cehia, Austria, Grecia şi Bulgaria la un loc.

În ciuda potenţialului semnificativ, România se află pe ultimele locuri în UE din punctul de vedere al eficienţei utilizării suprafeţei agricole. Astfel, valoarea adăugata în agricultură pe fiecare muncitor angajat în cadrul sectorului (exprimat în preţuri medii ale anului 2000, în USD) în România este de 8.993 USD/ an, jumătate faţă de media UE27. Din cauza diferenţelor de productivitate amintite mai sus, România a înregistrat în 2011 a treia, cea mai joasă producţie de cereale la fiecare hectar arabil (2.824 kg/ ha).
Nivelul tehnic de dotare existent în agricultura României este insuficient, nu este adaptat condiţiilor de producţie care sunt foarte variate (tip de sol, pantă, climă etc.) şi nu este în măsură să asigure efectuarea lucrărilor mecanice în perioadele optime prevăzute de tehnologiile de cultură. Mai mult, capitalul fizic încă se caracterizează printr-un grad ridicat de uzură, atât morală, cât şi fizică.

Retail & Distribuţie: potenţial investiţional în România pentru 2013

Prezenţa a peste 10 lanţuri de distribuitori de anvergură într-o ţară cu o populaţie de aproximativ 20 de milioane de locuitori poate duce la o consolidare între jucătorii existenţi, aşa cum a fost observat în ultimii ani în Polonia.

De asemenea, există semnale de îngrijorare privind tendinţa de supra-încălzire a industriei alimentare, pe fondul creşterii agresive a concurenţei între jucători, incertitudinii la nivel global şi a deficitului de cont curent, situat la un nivel încă ridicat comparativ cu cel înregistrat în noile state membre UE. Având în vedere decalajul, comparativ cu standardul dezvoltării din ţările UE15, există oportunităţi importante de investiţii pe termen lung în dezvoltarea fermelor şi a capacităţii de producţie pe linia de procesare din industria alimentară.

România continuă să importe de aproape 4 ori mai multe produse alimentare (în special produse alimentare, băuturi şi tutun) decât exportă. În ultimii 3 ani, deficitul comercial al produselor alimentare prezintă o tendinţă descendentă cauzată de: scăderea cererii interne şi a ponderii produselor premium în coşul de consum (factori ce au influenţat negativ importurile), deprecierea monedei naţionale, scăderea costurilor de producţie locală (factori ce au influenţat pozitiv exporturile).

În viitorul apropiat, este probabil ca balanţa să încline în favoarea importurilor, pe fondul unei reveniri uşoare a consumului intern şi a frânării exporturilor ca urmare a îndeplinirii parţiale a standardelor de producţie europene de către producătorii locali.

„Agricultura are un potenţial strategic semnificativ, dar care este subexploatat datorită productivităţii scăzute şi înzestrării reduse cu mijloace de capital. Astfel, vom continua să consumăm produse alimentare din import şi în perioada următoare. România trebuie să investească mai mult în sectorul agricol, costul cu hrana fiind unul însemnat pentru o familie obişnuită de români, şi doar investind într-una dintre cele mai bune resurse naturale, România va reuşi să-şi consolideze poziţia în zona europeană”, a declarat Constantin Coman, Country Manager Coface România.

Grupul Coface, un lider mondial în asigurările de credit, oferă companiilor din întreaga lume soluţii de protejare împotriva riscului financiar de neplată a clienţilor lor, atât pe piaţa internă, cât şi pentru export. În 2011, Grupul a înregistrat o cifră de afaceri consolidată de €1,6 miliarde. Personalul de 4.600 de angajaţi în 66 de ţări oferă un serviciu local la nivel mondial.
În fiecare trimestru, Coface publică evaluările sale de risc de ţară pentru 157 de ţări, pe baza cunoştinţelor sale unice ale comportamentul de plată al companiilor şi a expertizei celor 350 de underwriter-i.
În Franţa, Coface gestionează garanţiile publice de export în numele statului francez. Coface este o subsidiară a Natixis a cărei rată a capitalului social a fost de 10,2% la sfârşitul lunii decembrie 2011.