Publicat: 13 Ianuarie, 2017 - 20:44

Acum, când sunt câteva semne că nu mai există cale de întoarcere și, deși declarațiile, repetate și mai ales incendiare, ale lui Sebastian Ghiță nu și-au primit un răspuns răspicat, convingător, încep să cred că am ajuns la vorbele lui Arghezi: ,,Aduceți cerneala, se face socoteala’’. Deie Domnul să fie așa, pentru că este nevoie să tragem linie și să vedem cine și unde a greșit?

 Discuțiile din spațiul public par să indice că lumea a ajuns să nu se mai teamă și arată cu degetul spre ce pe care îi socotește a fi principalii răspunzători. Scoaterea pe tușă a lui Florian Coldea, hiper-atot-puternicul prim adjunct al SRI este , fără doar și poate, un semnal încurajator. Unul foarte important, necesar dar nu și suficient.  Afirm asta gândindu-mă la un lucru pe care sunt convins că foarte multă lume îl știe, dar puțini sunt,încă, dispuși să îl rostească deslușit, spre a fi bine auzit.

 De aceea, am reluat, mai înainte, vorbele dintr-un tulburător poem al lui Tudor Arghezi. Și vă asigur că am făcut treaba asta nu fără noimă, ci pentru a vă reaminti că autorul ,,Cuvintelor potrivite’’ este și vă rămâne autor al acelui zguduitor pamflet ,,Baroane’’.Text absolut antologic publicat în toamna lui 1943, și dedicat ( ca să spun așa)  lui Manfred von  Killinger, temutul ambasador al Germaniei hitleriste la București, pentru a cărui scriere și publicare autorul a fost închis la Târgu Jiu.

 Firește, nu este și nici nu poate fi, aici și acum, vorba despre o analogie de situații și, cu atât mai puțin, nu este cazul ca un condeier român să transmită un asemenea mesaj  unuia dintre ambasadorii unor state fanion ale democrației occidentale acreditați în țara noastră. Dar, mă întreb și la rândul meu întreb: dacă atunci, în plin război și sub ocupația Germaniei hitleriste fiind, un scriitor român a avut cutezanța unui asemenea geste, de ce acum, când de o cu totul altă factură sunt ( sau ar trebui să fie!) relațiile diplomatice ale României cu alte state, au rămas prea puține și se fac timid auzite acele voce ale vieții noastre culturale care iau o atitudine verticală, demnă, față de cam unele repetate gesturi, partizane,  ele unor înainte personalități diplomatice aflate în exercițiul mandatului în țara noastră, care și-au depășit  acest mandat.

Pentru a nu mai ne pierde în amănunte, afirm , cu subiect și predicat, că acest personaj profund toxic pentru mersul democrației românești, Florian Coldea, a fost , în mod vizibil, extrem de vizibil chiar, susținut de către anumiți ambasadori aflați în misiune în țara noastră. Iar Florian Coldea nu este câtuși de puțin o excepție, lui rezervându-i anumite entități diplomatice occidentale același tratament favorizant ca și cel insistent, ostentativ, afișat față de Laura Kovesi și, în ultimă instanță, față de Traian Băsescu. Care au confiscat în mod brutal și au manipulat cu cinism un deziderat moral și civic, lupta împotriva corupției, și l-au folosit ca instrument de reprimare a opoziției politice din odiosul deceniu al  dictaturii Amiralului Dezastrului Național. Același ,,binom’’ continuând să opereze nestingherit și până azi.

 Întemeindu-mă pe fapte cunoscute în spațiul public, îdrăznesc să afirm că în acțiunea sa  profund nocivă, sistematic îndreptată împotriva Interesului Național, funestul ,,binom SRI-DNA’’ a fost susținut și stimulat de comportamentul unor înalți reprezentanți diplomatici aflați la București la acea vreme. Așa după cum, deosebit de grav mi se pare faptul că instituția Ministerului Afacerilor Externe-  al României, nota bene!- nu a avut curajul și demnitatea să atragă atenția respectivilor diplomați că, prin comportamentul lor, își încalcă într-un mod deosebit de grav și total inacceptabil atribuțiile și competențele ce le revin în calitate de ambasadori aflați la post într-un stat democratic, modern,stat membru al NATO și al Uniunii Europene. Edificator fiind cazul relativ recent al tăcerii absolut revoltătoare pe care a adoptat-o față de gestul incalificabil al ambasadorului american, Hans Klemm de a se fotografia ținând în mâini  drapelul așa-numitului ținut secuiesc, Lazăr Comănescu, ministrul de externe în cabinetul tehnocrat a la varză de Bruxelles, altminteri un diplomat cu un impresionant palmares.

De aceea, trebuie să spun, fără nici-o ezitare și precauție de circumstanță, că nici Florian Coldea, nici Laura Kovesi, în ultimă instanță nici ,,binomul’’ în cadrul căruia operau nu puteau comite abuzuri în cascadă dacă nu ar fi avut acceptul și recunoașterea unor asemenea factori diplomatici.

Firește, resping în mod categoric orice intenție de a pune semnul egalității între o poziție demnă și fermă a diplomației românești față de asemenea practici să le spunem ,,puțin amicale’’ ale unor anumiți ambasadori ai unor state occidentale și manifestările de tip anti-american sau eurosceptice pe care le resping din start și fără nici-o rezervă. Dar, repet și întăresc, nici Florian Coldea , nici Laura Kovesi, nici ,,binomul’’și, în ultimă instanță, nici Traian Băsescu nu își puteau face de cap fără asemenea înalte protecții.

 Sunt, toate acestea, adevăruri dureroase- dar, în mod definitiv și irevocabil, adevăruri- de necontestat de care trebuie să ținem și să se țină seama pentru ca hidoasa experiență a ,,binomului’’ să nu se mai repete. Ea trebuind să fie definitiv închisă, dar, în nici-un caz, uitată!