Publicat: 18 Martie, 2013 - 08:16
Studiu de caz: regiunea Sud-Est

În condițiile în care se constată o puternică legătură între calitatea serviciilor medicale acordate pacienților și calitatea vieții profesionale a angajaților sistem, iar calitatea vieții profesionale a salariaților din sistemul sanitar este puternic afectată de contextul în care aceștia își desfășoară activitatea, cercetarea avut în atenție și situația indicatorilor care contribuie în mod esențial la calitatea vieții profesionale, conform studiului. Analiza a fost realizată de Centrul de Cercetarea și Dezvoltare Sociale „Solidaritatea” (Federația „Solidaritatea Sanitară” din România).
 
În ordinea importanței indicată de respondenți pentru fiecare din ei, ierarhia indicatorilor calității vieții profesionale este următoarea:
 Condițiile umane de lucru (66%)
 Reușitele profesionale personale (cca. 64%)
 Aprecierea din partea pacienților (63%)
 Posibilitățile de realizare profesională (56,2%)
 Condițiile tehnice de lucru (52,8%)
 6. Salariul, primele (51,7%)
 Aprecierea din partea șefilor ierarhici (51,3%)
 Prestigiul social (48,8%)
 Aprecierea din partea colegilor (47,%)
 
10.  Programul de lucru (41,9%)
 
11.  Posibilitățile de avansare (39,8%)
 
Acest tabloul al factorilor motivaționali spulberă mitul interesului salariaților predominant legat de salarii, ba chiar și pe acela al situării salariilor pe primul loc în ordinea preferințelor. Salariile dețin însă primul loc în ordinea cauzelor care determină migrația personalului medical și în rândul motivelor de insatisfacție a salariaților. În acest sens, cercetarea a indicat și existența unui număr semnificativ de cazuri de sărăcie salarială în rândul angajaților din sănătate.
 
Pe locul al doilea în ceea ce privește motivele de insatisfacție ale salariaților se situează riscul de greșeli profesionale la locul de muncă, urmat de grija (redusă) de care se bucură salariații unității și absența unei evaluări sistematice urmată de promovare.
 
Există o diminuare considerabilă a numărului de salariați din unitățile sanitare, ce conduce în multe cazuri la o lipsă acută de personal; principalul efect îl constituie supraîncărcarea cu sarcini de serviciu a celor rămași, fără a se constata o creștere a veniturilor în acest context. În acest sens se remarcă faptul că nu există un sistem de motivare a salariaților la nivelul angajatorilor. Lipsa de personal creează o presiune considerabilă în sensul scăderii calității și chiar cantității serviciilor medicale ce pot fi acordate pacienților.
 
Dintre motivele care interferează negativ în mod semnificativ cu formarea profesională continuă pe primul loc se situează lipsa timpului necesar urmată de lipsa resurselor financiare necesare.
 
Se remarcă faptul că salariații acordă o importanță foarte mare competențelor dobândite informal.
 
 
 
Având în vedere rezultatele cercetării recomandăm următoarele:
 
Restructurarea sistemului de formare inițială și continuă a salariaților din sistemul sanitar precum și a sistemului de management a resurselor umane centrată pe următoarele dimensiuni:
 Organizarea riguroasă a fiecărei profesii pe sistemul competențelor (constituirea tabloului competențelor);
 Introducerea unor standarde minime de formare;
 Eliminarea formelor de pregătire redundante;
 Formalizarea transferul de experiență între generații;
 Dezvoltarea formării profesionale continue în direcția competențelor dobândite informal și constituirea sistemului de recunoaștere instituțională a acestor competențe;
 Introducerea unor instrumente obiective de evaluare a activității profesionale;
 Creșterea importanței evaluării profesionale anuale;
 Crearea unei strategii de resurse umane la nivelul spitalelor și la nivelul întregului domeniu sanitar;
 Profesionalizarea serviciilor de resurse umane prin raportarea la standardele occidentale și introducerea unor metode moderne de management a resurselor umani din sănătate la nivelul unităților sanitare și a întregului sector.
 Finanțarea cursurilor de formare continuă și de specializare, inclusiv prin creșterea ponderii fondurilor structurale în domeniu.