Publicat: 1 Noiembrie, 2020 - 00:00
Share

Francezii sunt șocați să descopere că guvernul lor consideră că controlul prin măsuri de ordine publică, poate fi eficient în fața unei epidemii. Bineînțeles, toată lumea știe că virușii nu respectă programele impuse prin decret și, având în vedere erorile de mai sus, toată lumea pune întrebarea logică: Care este scopul stării de urgență?

Președintele francez Emmanuel Macron a numit doi jurnaliști vedetă de la posturile de televiziune France2 și TF1 să-l intervieveze despre epidemia Covid-19. În timpul interviului, Macron a anunțat impunerea unui lockdowni ca măsură de sănătate. (...)

Mai multe țări occidentale estimează că se confruntă cu un nou val epidemic de Covid-19. Cetățenii, care au suferit deja mult - nu atât de mult de boală, ci de măsurile adoptate pentru a-i proteja de virus - acceptă cu greu impunerea unor noi măsuri de ordine publică sub un argument sanitar. Timp adecvat pentru a discuta despre comportamente. (...)

Conducătorii știu că vor trebui să dea socoteală pentru ceea ce au făcut și ceea ce nu au făcut. Confruntați cu boala și chiar mai mult din cauza acestei presiuni, au fost forțați să acționeze. Cum ți-ai conceput strategia?

Pentru a-l pregăti, s-au bazat pe sfaturile specialiștilor (medici, biologi și experți statistici). Printre acești specialiști a apărut imediat o divizie în funcție de disciplinele lor respective. Au apărut opoziții între experți pe diferite subiecte, astfel încât conducătorii au continuat să lucreze doar cu unii dintre ei. Dar, ce criterii au aplicat guvernanții pentru a determina cu ce experți vor continua să lucreze? (...)

(...)

Multe puncte de incertitudine

(...)

În multe țări, opinia publică este convinsă:
 virusul este transmis de picături de lichid din căile respiratorii;
 că contaminarea poate fi prevenită prin utilizarea măștilor chirurgicale și păstrarea la o distanță de cel puțin 1 contorul interlocutorilor lor;
 că este posibil să se diferențieze persoanele sănătoase de persoanele bolnave folosind teste PCR. (...)

Dar se pare că specialiștii sunt mult mai puțin afirmativi. Unii susțin chiar contrariul:
 faptul că virusul se transmite în principal prin picături fără lichid în căile respiratorii, ci prin aerul pe care îl respirăm;
 că, prin urmare, măștile chirurgicale și „distanțarea socială” nu sunt de nici un folos;
 că testele PCR efectuate nu măsoară aceiași parametri în funcție de laboratoare, ceea ce implică faptul că statisticile bazate pe aceste rezultate sunt ca și cum se adaugă mere și pere. (...)

Cu alte cuvinte, în ciuda mesajelor liniștitoare din partea autorităților, există încă cea mai mare confuzie cu privire la caracteristicile acestei epidemii. (...)

(...)

Ce sa fac?

(...)

Guvernanții s-au confruntat cu o nouă problemă, fără a avea niciun fel de pregătire profesională care să-i fi pregătit să o facă, așa că s-au adresat specialiștilor. Deși primii specialiști le-au dat sfaturi clare, totul a devenit mai complicat când alți specialiști au început să-l contrazică pe primii. (...)

Conducătorii eminamente politici nu puteau reacționa decât pe baza experienței lor ca politicieni. Cu timpul și vârsta, au învățat să propună ceva puțin mai bun decât adversarul politic - de exemplu, o creștere de 0,6% a salariului de bază în loc de 0,5% propus de adversar - și apoi găsiți o scuză pentru a justifica faptul că nu vă respectați promisiunea Epidemia i-a surprins fără griji, iar acești politicieni și-au propus să facă mai mult decât vecinii lor - încercând să-și dovedească propria superioritate. Ceea ce au făcut mai presus de toate a fost să-și ascundă propria incompetență recurgând la măsuri autoritare. (...)

Conducătorii tehnocrați nu puteau reacționa decât urmând experiența ramurii lor birocratice în fața unor catastrofe majore. Dar este dificil de adaptat experiența acumulată de la inundații sau cutremure la o criză de sănătate. Prin reflex, acești conducători s-au orientat către administrațiile de sănătate publică care existau deja. Dar factorii de decizie politică au inventat deja noi structuri care au ajuns să facă același lucru cu cele care existau deja, deoarece nimeni nu a putut specifica puterile sau funcțiile fiecăruia. În loc să se alăture unui efort comun, fiecare a încercat să-și păstreze propriul „spațiu”. (...)

Dacă conducătorii ar fi fost aleși ținând cont de gradul lor de autoritate personală - adică atât pentru fermitatea lor, cât și pentru gradul demonstrat de îngrijorare pentru binele altora - s-ar fi confruntat cu problema pe baza nivelului lor cultural. . (...)

În acest sens, conducătorii știau că virușii au nevoie de oamenii pe care îi infectează pentru a trăi. Oricât de mortal ar fi Covid-19, în primele săptămâni de la apariție nu avea să pună capăt omenirii, ci mai degrabă avea să se adapteze la ființele umane, letalitatea sa va scădea rapid și nu va mai exista niciodată un „vârf epidemic”. ”. Ideea unui „ al doilea val ” li s-a părut extrem de puțin probabilă. Niciodată, de când știința a început să diferențieze virușii de bacterii, nu a fost observată o boală virală cu mai multe unde. (...)

Ceea ce vedem acum - în Statele Unite, de exemplu - nu sunt mici valuri suplimentare, ci sosirea virusului în noi populații la care nu s-a adaptat încă. Acumularea națională a numărului de pacienți ascunde o distribuție geografică și pe sectoare sociale. (...)

Pe de altă parte, neștiind cum se transmite virusul, conducătorii ar presupune că a făcut-o ca toate celelalte boli respiratorii: nu prin microgocuri de lichide din căile respiratorii, ci prin aerul pe care îl respirăm. Și ar fi știut, de asemenea, că, în toate epidemiile virale, cele mai multe decese nu sunt atribuite virusului în sine, ci bolilor oportuniste [ 1 ]. În consecință, acei conducători nu ar fi recomandat dezinfectarea mâinilor, ci pur și simplu spălarea lor cât mai des posibil. Și ar fi asigurat instalarea punctelor unde să o facă. (...)

Apropo, acestea sunt cele două măsuri principale pe care Organizația Mondială a Sănătății (OMS) le-a recomandat de la începutul epidemiei ... înainte ca isteria să ia locul reflecției. Fără măști chirurgicale, dezinfectare sau carantină și cu atât mai puțin decretează închiderea persoanelor sănătoase. (...)

(...)

Știința nu oferă răspunsuri definitive, ci
doar elimină întrebările

(...)

Modul în care oamenii de știință au fost organizați arată o neînțelegere evidentă a ceea ce este știința. Știința nu este o acumulare de cunoștințe, ci un proces de obținere a cunoștințelor. Tocmai am verificat că spiritul științific și practica actuală sunt aproape incompatibile. (...)

Este absurd să se solicite oamenilor de știință care abia încep să studieze un virus, modul său de răspândire și daunele pe care acesta le poate provoca, pentru a remedia ceea ce nu știu încă. Și este cel puțin pretențios că anumiți oameni de știință îndrăznesc să „răspundă” la o astfel de cerere. (...)

(...)

O schimbare în cadrul societății

(...)

În momentul apariției acestui virus, adoptarea anumitor măsuri ar putea fi explicată ca urmare a erorilor de evaluare. De exemplu, președintele francez Emmanuel Macron a inițiat practica închisorii generalizate sub influența statisticilor catastrofale ale britanicului Neil Ferguson, al Colegiului Imperial din Londra [ 2 ]. Ferguson a prezis cel puțin 500.000 de decese și sunt de 14 ori mai puține, conform cifrelor oficiale despre care se știe deja că sunt mai presus de realitate. Retrospectiv, se dovedește că încălcarea gravă a libertăților care a constituit închiderea generalizată nu a fost justificată de fapte. (...)

Cu toate acestea, decizia de impunere a unei instrucțiuni de coborâre, luată la câteva luni după închiderea generalizată, este imposibil de înțeles din partea statelor democratice: toată lumea a putut verifica dacă acest virus a fost mult mai puțin letal decât se temea și că Cea mai periculoasă etapă este în spatele nostru. Nicio informație actuală nu justifică un astfel de atac împotriva libertăților. (...)

Însuși președintele Macron a justificat starea de concurență în Franța vorbind despre un „al doilea val” care nu există. Dacă te bazezi pe un argument atât de neconvingător chiar acum ... când vei ridica această măsură? (...)

Faptele arată că de data aceasta nu este o eroare de evaluare, ci mai degrabă o politică autoritară care se justifică prin invocarea unei crize umanitare [ 3 ].

 

Thierry Meyssan

 

 

1 ] Poate fi vorba de patologii preexistente sau

Tag-uri Nume: