Publicat: 2 Aprilie, 2014 - 11:20

Cristian Bodea, senator PNL, a depus marți la Senat o propunere pentru modificarea art. 3 alin.(1) din Legea nr. 61/ 1993 privind alocația de stat pentru copii, prin stabilirea sumei fixe de 200 lei, lunar, pentru fiecare minor din România şi eliminarea raportării la ISR (indicele social de referinţă).

Cristian Bodea spune că a prezentat, luni, această înițiativă în Grupul PNL de la Senat și s-au alăturat demersului său încă 31 de senatori liberali, ca și co-inițiatori. Printre aceștia se numără și Crin Antonescu.

Cristian Bodea a făcut o serie de precizări:

1. Nu este o inițiativă populistă! - Am prezentat suficiente argumente pentru faptul că o astfel de actualizare este strict necesară. Nu putem permite Guvernului să trateze copii ca și cetățeni de mâna a doua, doar pentru că această categorie socială nu votează!

2. Și liberalii se pot preocupa de măsuri sociale! - Nu cred în împărțirea partidelor pe clase sociale. Așa ceva făceau doar comuniștii, pentru a-și justifica necesitatea. Și o fac socialiștii azi. Liberalii nu se preocupă doar de oamenii de afaceri, ci de toate categoriile sociale. Liberalii nu sunt un UDMR al clasei de mijloc, ci un partid național, al tuturor românilor! Diferența dintre socialism și liberalism este dată de modul în care abordăm CETĂȚEANUL. Noi vrem să îl ajutăm și să îl stimulăm să se dezvolte singur. Socialiștii vor să cultive un cetățean dependent de stat, pentru a putea cumpăra voturi prin pomeni electorale. Prin acest demers, PNL dorește să investească în viitorul României, în copii. 

3. Guvernul nu se poate scuza că nu are bani! - Dacă pentru copii nu vrea Victor Ponta să aloce bani, atunci ce priorități mai mari are? Deschiderea de noi proiecte pe PNDL, în plină campanie electorală, când noi nu avem bani să le terminăm pe cele vechi? În plus, premierul se împăunează cu o creștere economică de 3,5%. În luna mai se va lauda cu una și mai mare, mai mult ca sigur. În consecință, am încrederea că, dacă nu dorește să adopte măsuri sociale doar pentru cei ce votează azi, Victor Ponta poate găsi bani și pentru cei patru milioane de copii ai României.

Expunere de motive:

Aproximativ patru milioane de copii beneficiază astăzi, în România, de alocaţie de stat. La valoarea ei, aceasta este, însă, doar praf în ochi.

Până la 2 ani, alocația este de 200 lei, cu explicația neoficială că intenția este de a-i ajuta pe părinți cu scutecele. În mod discriminatoriu, după vârsta de 2 ani (şi 3 ani pentru copiii cu dizabilităţi), alocaţia coboară la 42 de lei, în condițiile în care necesitățile copilului și cheltuielile părinților cresc exponențial cu anii. Dar, poate că legislatorul s-a gândit că un copil de 2 ani poate să meargă la muncă și să își câștige banii de trai singur. 

Mai mult, alocația copiilor nu a fost actualizată din 2009, nu este corelată în niciun fel cu inflaţia, cu puterea de cumpărare, cu coşul zilnic şi, mai ales, cu necesităţile unui copil de hrană, întreţinere şi studii. Actualizăm anual pensii și salarii, dar tratăm copii ca pe un cetățean de mâna a doua. 

În Uniunea Europeană media sumei destinate cheltuielilor cu minorii aflaţi în întreţinere depăşeşte 100 euro. Și, în multe dintre statele europene, cuantumul alocaţiei creşte începând de la al doilea sau al treilea copil. Pentru exemplificare, Germania alocă 184 euro pentru primii doi copii, apoi 190 euro si 215 euro. Și restul țărilor europene pornesc de la sume decente alocate primului copil: Irlanda - 148 euro, Danemarca - 145 euro, Marea Britanie - 105 euro, Franța - 120 euro, Norvegia - 129 euro. 

În România, însă, alocaţia de stat pentru copii este universală, indiferent de numărul de copii ai unei familii şi de celelalte condiţii familiale (mame singure, copii cu handicap, copii orfani etc) și valorează mai puțin de 10 euro. În condițiile în care, la o simplă comparație cu Germania, de pildă, ca raport între P.I.B. și alocație, observăm că ar trebui ca alocația de referință pentru orice copil român să fie de 200 lei.

În schimb, statul român, consecvent politicii sale de neîncurajare a natalităţii, corelează alocaţia pentru copii cu indicele social de referinţă, neschimbat nici el de ani de zile, la un procent infim din acesta. În total dezacord cu practica europeană în domeniu, care stabileşte sume clare, nu se raportează la un indice neactualizat şi, prin urmare, fără valoare în acest context. 

Vedem, așadar, cum alocaţia pentru copii devine un scut pentru bugetul naţional, pe care îl protejăm să nu fie sărăcit de minorii României, în loc să vizeze cu adevărat interesul copilului şi să-i asigure, măcar, suma necesară hranei lunare.

Dar să nu ne raportăm la Uniunea Europeană, ci să luăm în calcul alte situaţii comparabile din România. Suma alocată, pe lună, pentru un deţinut este de peste 2.500 lei. Cheltuielile lunare pentru un refugiat sunt de 540 lei, în timp ce întreținerea unui câine maidanez costă 300 lei. Este adevărat, deţinuţii pot da statul român în judecată şi îşi pot cere drepturile. Asociațiile pentru protecția animalelor, la fel. Părinţii români, însă, n-au ajuns până la CEDO pentru dreptul de a-şi creşte decent copiii în România.

Lipsa banilor la buget nu mai poate constitui o scuză a statului român pentru creşterea alocaţiei copiilor. Sporul natural negativ în România, conform Anuarului Statistic, începând cu anul 1992, ar trebui să fie primul argument al guvernului pentru alocarea bugetară în consecinţă. Efortul financiar este justificat, aşadar, de interesul pentru creşterea natalităţii şi încurajarea tinerilor să întemeieze familii şi, mai ales, să muncească şi să producă plus valoare în România. Migraţia acestei categorii de populaţie a atins cote alarmante, inclusiv pe fondul lipsei de siguranţă pentru minorii aflaţi în întreţinere.
O alocație de 200 lei lunar reprezintă un efort bugetar anual de 9,6 miliarde lei, cu o proiecție pe cinci ani de 85 miliarde lei. alocați unei vieți mai bune pentru cei patru milioane de copii din România. Sursa de finanțare va fi Bugetul Ministerului Muncii, unde ştim că se pot asigura fondurile necesare, mai ales că în anul 2013 s-au făcut economii de 500 milioane lei.
Acest „efort bugetar” al guvernului trebuie pus în capul listei de priorităţi, chiar şi pentru simplul motiv că o alocație de 42 lei este o ruşine, un consum inutil de resursă umană şi hârtie pentru a ţine socoteala banilor, pentru că această sumă reprezintă, cel mult, jumătate dintre caietele necesare pe lună unui şcolar sau jumătate din banii alocaţi pacheţelului zilnic sau, poate, laptele pe care încă îl bea dimineaţa un copil de 3 sau 4 ani. 
 Alocaţia de stat pentru copii în România nu trebuie să mai fie o caricatură. Este timpul să intre în rândul prestaţiilor sociale europene, aşa cum s-au aliniat taxele, impozitele şi preţurile româneşti la cele din celelalte state membre. Dacă ne pretindem europeni, trebuie să ne tratăm și viitorul (copii) așa cum o fac europenii.
În consecinţă, faţă de argumentele menţionate, am elaborat prezenta modificare a Legii 61/1993, prin stabilirea sumei fixe de 200 lei, lunar, pentru fiecare minor din România şi eliminarea raportării la ISR (indicele social de referinţă). 
  
Înaintăm, aşadar, prezenta propunere pentru modificarea art. 3 alin.(1) din Legea nr. 61/ 1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată şi, în conformitate cu prevederile art. 74 şi 75 din Constituţie, republicată, o supunem Parlamentului spre dezbatere şi adoptare. 

Proiect

                                                                                                                                                    Lege

Pentru modificarea art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/ 1993

privind alocația de stat pentru copii, republicată

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Articol unic – Articolul 3 alin (1) din Legea nr.61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.767 din 14 noiembrie 2012, se modifică după cum urmează:

(1)  Cuantumul alocatiei de stat pentru copii se stabileste la valoarea de 200 lei, începând cu 1 ianuarie 2015. 

Această Lege a fost adoptată de Parlamentul României, în ședința din…….. , cu respectarea prevederilor art.76 alin(1) din Constituția României, republicată.