Publicat: 26 August, 2019 - 23:08

Evenimentul de ieri este ruperea coaliției de guvernare. Vom mai discuta despre
consecințele acestei rupturi.
Deocamdată, sunt evidente câteva lucruri: Dăncilă s-a purtat față de Tăriceanu la fel ca Ponta față
de Crin Antonescu; sunt deja suficiente argumente pentru a constata că PSD este infiltrat la vârf
cu destule cârtițe securiste, plasate în acest partid din vremea lui Ponta; Tăriceanu susținut de
PSD era unica șansă a câștigării alegerilor; Dragnea era adeptul candidaturii unice a acestuia,
astfel se explică alarma generală din statul paralel pentru trimiterea lui în pușcărie înainte ca PSD
să decidă această susținere; Tăriceanu, alături de Crin Antonescu la vremea respectivă, au
fost singurii lideri politici care s-au ridicat ferm împotriva abuzurilor din statul securist și justiția
kovesistă, de-aceea a trebuit ca amândoi să fie scoși din joc; eliminarea ALDE din tabloul partidelor
reprezentate în PE pare și mai clar o manevră a statului paralel tocmai pentru a-l reduce la tăcere
pe Tăriceanu, pentru a-i slăbi orice forță de negociere și a-l lăsa la mâna acestui derbedeu politic
care este Victor Ponta; implicarea noii securități în stabilirea din pix a rezultatului alegerilor la
europarlamentare este foarte credibilă, atâta vreme cât întreg mecanismul electoral se află sub
control militar, iar STS n-a dat nicio explicație publică despre cum anume funcționează softurile
care decid rezultatele la urne; pierzând la europarlamentare, lui Tăriceanu i s-a închis gura, a fost
împins pe tușă, redus la tăcere, iar pe scenă a început iarăși să zburde cel apelat cândva cu Puie
Monta, o veche și credincioasă slugă a statului securist, proțăpită în fruntea unui partid născut
din trădare, carierism și șmecherie obraznică.
Trump: „Noi cumpărăm, ei cumpără!”
Mă refer acum la vizita lui Iohannis la Casa Albă, de unde marele Meditator crede că s-a întors
cu garanția că va obține cel de-al doilea mandat. S-ar putea să se întâmple și asta, dar numai
dacă STS a preluat mesajul (ordinul) corespunzător, astfel că, parafrazând celebrul slogan al
defuncului FNI, Iohannis poate să doarmă liniștit, STS lucrează pentru el.
Însă cei care contestă caracterul istoric al vizitei sunt niște cârcotași, probabil plătiți de Dragnia...
Sunt mai multe motive pentru care vizita lui Iohannis poate fi considerată istorică. În primul rând
pentru că a fost rezultatul unei convocări, nu al unei invitații. Niciodată o vizită la Casa Albă, a cuiva
care este respectat, nu s-a anunțat atât de târziu ca a lui Iohannis: drumeția a fost anunțată de
Casa Albă pe 6 august, cu termen de aterizare acolo pe 20 august. Leșinat să obțină un nou firman,
Iohannis a închiriat de urgență un superjet de lux, să nu cumva să întârzâie de la ceasul
binecuvântat al miruirii.
Apoi, ce președinte din lume a mai fost chemat în biroul oval și ținut ca un papagal într-un colț, în
timp ce gazda stătea de vorbă zeci de minute cu ziariștii, fără să-l bage în seamă? Fiind liniștit la
locul său, Iohannis a avut totuși șansa istorică de a asista în premieră absolută la o amplă
prezentare a problematicii interne și internaționale, făcută de un președinte al SUA, în direct și la
o oră de vârf, la câțiva pași de el. Ceea ce umple Sibiul și a toată cuprinderea de mare mândrie...
Istoric este și faptul că prezentarea citită de Iohannis la sediul ambasadei despre conținutul
discuțiilor de la Casa Albă a durat mai mult decât discuțiile propriu-zise.
Cum la fel de istorică a fost și gogoașa despre „negocierile între cele două delegații, între
echipe...”, bla, bla bla...De fapt, nu s-a negociat nimic, iar întâlnirea dintre delegații într-o săliță
din Casa Albă a fost făcută doar pentru ca paltonarul de la Sibiu să primească o șapcă amintire,
gest de asemenea istoric, îndelung negociat de mărețul ambasador în curs de revocare. Pentru
ca ridicolul să fie deplin, această discuție cu șapca pe scăfârlie este considerată de
ambasadorul respectiv ca „prima vizită din istoria diplomatică româno-americană care a dat
posibilitatea unei discuţii cu întreg Guvernul american (sic!) chiar în sala de şedinţe a Guvernului.
Pe lângă preşedintele Trump, au mai fost prezenţi vicepreşedintele american, secretarii de la
Energie, Apărare, ceea ce reprezintă enorm”, a spus Maior, mândru de hatârul făcut de americani
partenerului venit taman din colonia România. De partea cealaltă a mesei se afla nimeni: purtătorul
de șapcă Iohannis, purtătorul de geantă Maior, resemnatul Bogdan Aurescu, plus ochii și
timpanul statului de drept.
Vizita a mustit de istorie și pentru că a fost pentru prima dată în ultimul secol când un șef de stat
român cere unei puteri străine să trimită mai multe trupe militare pe teritoriul țării. Și să-i vândă mai
mult armament. Și să-i ia gazele naturale din Marea Neagră la prețul pe care-l dorește. Și să-i
alunge pe chinezi de peste tot, de pe pământ, aer și apă, că de-abia începuseră aceștia să se
pregătească pentru 5G, pentru reactorele 3 și 4, pentru podul de la Măcin și alte investiții
importante.
Vorba lui Trump, „românii sunt niște oameni foarte talentați. Noi cumpărăm, ei cumpără”! Dar,
deși toate cumpăricile astea depind de Guvern, Iohannis le-a decis fără ca de față să fi fost vreun
ministru, măcar așa, de formă. Marele Meditator s-a proțăpit din nou în vârful trebii, dând cu flit
Guvernului, așa cum a procedat și la summit-ul de la Sibiu. El are instinct de Fuhrer, nu de
președinte dispus să colaboreze cu Guvernul țării sale.
Iohannis nici măcar n-o fi citit lista cu doleanțe ale Partenerului Strategic, dar s-a angajat pe loc la
îndeplinirea ei, spunându-i lui Trump că, „sub puternica dumneavoastră conducere, am progresat
și vom continua să facem asta. Consider că mergem în direcția bună, fapt pentru care vă
mulțumesc!”. Exact ca pe vremea poftitorilor la domnie, care intrau la Înalta Poartă cu peșcheșul
pe o ușă și ieșeau prin spate, fie cu firmanul de domnitor, fie în patru scânduri și scurtați de cap,
dacă, între timp, pe ușa din față intra altul mai darnic.
Ce se întâmplase, totuși, de s-a impus această convocare de urgență la metropolă a partenerului
de la București?
O posibilă explicație o oferă Petru Romoșan (http://www.corectnews.com/politics/ce-c-utatiohannis-
la-washington), care analizează un comentariu publicat recent de Paul Craig Roberts,
fost secretar adjunct al Trezoreriei americane, cu o lungă carieră de profesor (Virginia Tech,
Tulane, Stanford, Georgetown), înalt funcţionar, om de afaceri şi jurnalist, în prezent preşedintele
Institutului de Economie Politică din SUA.
În rezumat: cu numai câteva zile înante de convocare, pe 2 și 3 august, SUA și, respectiv, Rusia
s-au retras din Tratatul INF – Tratatul privind forţele nucleare intermediare, semnat acum 31 de ani
de Reagan şi Gorbaciov. Principalul efect, în ceea ce ne privește, se referă la rachetele de la
Deveselu: acestea nu mai lasă nici un interval de reflecţie sau de contact cu Washingtonul atunci
când Moscova primeşte o falsă alarmă. Despre informația asta nu se vobește în România.
Practic, rachetele aflate la frontiera Rusiei impun conducerii statului rus să acţioneze instantaneu,
apăsând pe buton imediat ce sună alarma. „Eu tot aştept ca Rusia să anunţe că la primul semn că
au fost lansate rachete din România sau din Polonia cele două ţări vor înceta pe loc să existe. Asta
ar putea trezi populaţiile din România şi din Polonia la primejdia în care le pun guvernele lor
corupte”, afirmă profesorul american („The Irresponsibility of Small Nations”,
www.paulcraigroberts.org, 23 august 2019), citat de cunoscutul jurnalist, corupția referindu-se la
inconștienta cursă a înarmărilor în care sunt angajate cele două state. „Nimeni nu poate veni în
ajutorul României şi Poloniei nici dacă ar vrea. NATO e o glumă. N-ar rezista o zi într-o confruntare
cu Rusia. Crede cineva că Statele Unite au de gând să se sinucidă pentru România şi Polonia ?”,
mai afirmă fostul demnitaa american.
Dacă l-ar întreba cineva pe Iohannis despre lucrurile astea, ar primi un zâmbet larg și-un la fel de
larg stânga-mprejur. Lăsând pardesiul pe capotă.

Topic: 

Format: