1 octombrie 2022

Cum a ajuns Câciu să-l asculte pe Cîțu

Distribuie pe rețelele tale sociale:

  S-a încheiat telenovela taxei pe solidaritate vehiculată cu atâta emfază de președintele PSD după ce partidul său a ajuns la guvernare. Ministrul Finanțelor, Adrian Câciu, făcea joia trecută un anunț scurt dar curprinzător:„Vom construi bugetul pe 2022 fără noi taxe”. Astfel, susținerile repetate ale lui Cîțu pe această temă s-au confirmat.

Subiectul fusese plimbat prin presă câteva luni. Gândită de PSD pe vremea lui Dragnea, dar anunțată acum, în spațiul public, prin vocea lui Kelemen Hunor,  taxa de solidaritate a fost întoarsă pe toate părțile. În cele din urmă s-a dovedit o joacă de copii în curtea școlii. Până, vorba bancului de odinioară, „o venit unu^ și-o zîs așe și-așe o rămas!”.

Acest Unu^ se cheamă Camera Americană de Comerț în România, pe scurt, AmCham. E o nuanță în această titulatură. Agenția – să-i zicem astfel – nu se cheamă, după modelul altora, „camera de comerț româno-americană”. Denumirea de „cameră americană de comerț în România” arată ceva mai mult și mai special. E un soi de radar care scanează zona  economică,  așa cum la Deveselu e unul care scanează spațiul militar.

La verdictul „niet!” s-a ajuns în doi timpi și trei mișcări.

Marți, pe 7 decembrie, Am Cham dă un comunicat prin care „își exprimă îngrijorarea comunității de afaceri pe care o reprezintă cu privire la intenția coaliției de guvernare de a crește sarcina fiscală pentru marile companii din România”. Apoi,  sunt înșirate tot felul de argumente. Dintre acestea lipsește, însă, unul important: ce impozit pe profit plătesc la buget respectivele companii, în raport de cifra lor de afaceri. Ar fi fost interesant de aflat tocmai pentru a dovedi că ele, companiile, sunt contributoare atât de consistente încât n-ar mai trebui „penalizate”, cum spune Cîțu.

Fără a face vreo referire la contribuțiile la buget,  concluzia din comunicat cu privire la taxa de solidaritate a fost  una laconică: „AmCham România solicită renunțarea la această măsură”.

Se înțelege că o solicitare venită sub antetul partenerului strategic  nu este o rugăminte, ci o dispoziție. Agenția Am Cham nu-și bate gura de pomană, ea n-are opinii, ci emite ordine. Așa se și explică schimbarea fulgerătoare de opinie a guvernanților.

Săracu Ciolacu s-a parfumat degeaba

Marți a fost difuzat comunicatul Am Cham.

Miercuri liderii politici s-au și conformat. După ședința politică a coaliției, săracu^ Ciolacu a întors-o ca la Ploiești,   declarând că „vom vorbi anul viitor dacă se impun noi taxe sau nu”. Întrebat dacă la anul va exista această taxă, liderul PSD a răspuns: „Nu ştiu. Este posibil să nu fie nevoie de o astfel de taxă”.

Premierul Nicolae Ciucă a spus și el că Guvernul aplică programul de guvernare, iar în acest program nu există nicio taxă de solidaritate.

Iar Cîțu, vizibil agent de influență în planul deciziilor economice, și-a râs în barbă văzându-și misiunea îndeplinită: „Nu este un comportament normal din partea statului român să vină să penalizeze aceste companii. Care ar fi destinaţia acestor surse şi de ce ar trebui să facem acest lucru acum?”, declara Cîţu tot miercuri, după ședința coaliției, făcându-se că nu știe de ce ar mai trebui bani la buget, după ce a îndatorat țara cu peste 30 miliarde euro,  cât a fost ministru și prim-ministru.

Joi dimineață,  președintele Am Cham anunța la o conferință de presă  că  „Ministrul Finanţelor  ne-a invitat astăzi la ora 14:30 pentru a avea un dialog pe teme fiscale. Avem ca temă să discutăm politica fiscală viitoare a României”.

Iar joi după-amiaza, la sfârșitul întîlnirii,  ministrul Finanțelor, Adrian Câciu a înclinat steagul, ajungând la vorbele lui Cîțu: „Vom construi bugetul pentru 2022 fără noi taxe. Orice modificare a regimului fiscal va fi făcută doar în urma unui dialog cu dumneavoastră, reprezentanţii mediului de afaceri”.

În cadrul întâlnirii, șefii de la AmCham au prezentat și rezultatele unui sondaj  propriu privind politica fiscală, de fapt o listă cu ce trebuie să facă și să nu facă guvernul actual în acest domeniu, pe lângă renunțarea la taxa de solidaritate.

Astfel,  impozitul pe dividende și sistemul de cotă unică trebuie păstrate, pentru că sunt „printre măsurile de top care fac România atractivă pentru investitori”. Deci adio impozit pe cifra de afaceri și adio impozitare progresivă. Săracu^ Ciolacu s-a parfumat degeaba.

Am Cham mai spune că stimulentele fiscale trebuie trebuie păstrate. Deci IT-iștii vor fi în continuare scutiți de impozite, ei putând să lucreze pentru multinaționale stând în România și fără să plătească nimic statului român.

În sfârșit, este salutat „regimul holding, care permite acum înregistrarea acestor tipuri de firme în România” și care, cum bine știe actualul ministru de la Fonduri Europene, supranumit Facturierul, permite plimbarea facturilor între firme ale aceluiași patronat din țară, nu doar între subsidiarele din România și firmele-mamă din afară, cum se petrece acum.

Este de așteptat, însă,  ca această AmCham să prezinte nu doar sondaje despre pretențiile marilor companii pe care cică le reprezintă, ci și o analiză a acelorași companii privind cifra de afaceri coroborată cu impozitul pe profit plătit de ele la bugetul statului.

Când vor dovedi câți bani aduc la buget în raport de cfra de afaceri,  vor deveni și mai credibile decât vrea să le arate antetul.

Până atunci, comportamentul AmCham de impune Guvernului politici convenabile unor firme este deficitar exact în privința eticii afacerilor pe care această agenție o proclamă cu atâta sârg. Lipsa predictibilității de care Am Cham acuză Guvernul se manifestă și în sens invers – adică nici statul nu știe la ce încasări să se aștepte din impozitul pe profit al companiior de sub tutela Am Cham,  fiind evident că multe își blătuiesc în fel și chip bilanțurile spre a plăti statului impozite cât mai mici.

De altfel, să nu ne amăgim: rostul acestor agenții de tipul AmCham nu este de a aduce „bunăstare poporului”, ci de a proteja interesele financiare și de îmbogățire ale firmelor pe care le păstoresc. De aceea, ele angajează ultraspecialiști nu în finanțe, în general, ci în tehnici de diminua fiscalitatea și de a fenta statul, plătindu-i pentrru asta cu salarii astronomice.

Iar din punct de vedere politic, subiectul acestei taxe de solidaritate și reacția Am Cham au fost un bun prilej pentru a dovedi, dacă mai era nevoie, că alegerile în România au rost doar pentru a vedea cine sunt cei care vor executa nu „voința românilor”, cum nădușesc să clameze politicienii, ci ordinele unora care ghidonează guvernele prin comunicate de presă. Cum s-a ajunss aici și ce s-ar putea face pentru a schimba această stare de lucruri e altă poveste.