5 februarie 2023

Cutremurul din Țiriac city

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Mușcăturile din șerpăria de la Cluj au scos la iveală angajamentul de colaborator al fostei Securități semnat în tinerețe de Ion Țiriac, miliardarul nostru din învîrteli spectaculoase și mai puțin din tenis. (Că a cîștigat enorm pe seama tenisului și din industria turneelor în care a devenit un profesionist este o cu totul altă poveste). Angajamentul său poartă data de 11 07 1963. N-a lipsit mult să „joace“ și pe vremea dr. Petru Groza și a lui Gheorghiu Dej! Ion Țiriac a știut să-și valorifice talentul de jucător de tenis, de om de afaceri, dar și de povestitor, fiind și un bun actor în registrul lui Păcală. Una-două joacă rolul naivului care a jucat tenis cu un Kennedy, cu un Bush și, dacă este să cucerească pe cineva, este gata să povestească și despre o partidă cu Napoleon al III-lea.

Înclinațiile sale actoricești ies iar la iveală și cu ocazia apariției angajamentului de informator al securității din 1963.

Declarația sa de colaborator publicată mai ieri-alaltăieri a trecut fără prea multe valuri. Ca s-o minimalizeze, Ion Țiriac s-a prefăcut a se distra pe seama ei, sugerînd că presa nu mai are cine știe ce de zis și de aflat despre legătura lui cu „băieții“. Adevărul este că dezvăluirea care ține din războiul și bătălia pentru putere a Noii Securități a trecut neobservată. Solid News nu contează, iar Cosmin Gușă a spus prea multe prostii la viața lui. De obicei, ziariștii se pleacă în fața omului de afaceri, îl mai ciugulesc de cîte ceva și îi sărută mîna! Unii sunt impresionați de banii lui Ion Țiriac. Alții de zgîrcenia lui proverbială. Pentru mulți naivi, Țiriac este un mit, pentru alții, un mare șnapan. Acum, după declarația făcută miercuri la Patinoarul Flamaropol riscă să treacă și un fel de colaborator străvechi al Securității.

Isteț și uns cu toate alifiile, Ion Țiriac se revendică a fi fost doar un informator vesel, un turnător descurcăreț și distrat și, bineînțeles, un sportiv cunoscut. Citiți cu atenția declarația lui Țiriac apărută pe fluxul Agerpres. După o jumătate de secol, el încearcă să joace rolul celui care a păcălit sistemul.

„Uitaţi-vă în ochii mei, v-am minţit eu vreodată? Eu n-am avut dosar la securitate. ‘Domnule ministru Rus, scoate domn’e dosarul să-l văd şi eu’, dar zice: ‘Domnu’ Ţiriac, nu ai’. ‘Cum să nu am pentru că am fost miliţian şi 30 de ani am fost privilegiatul acestei ţări. Eu aveam atunci un paşaport pe care dumneavoastră nu-l aveaţi’. Şi mă duceam, intram şi ieşeam. Şi mă întreba: ‘Tovarăşu’ Ţiriac, unde ai fost?’. ‘Păi am fost la Washington la turneu’… ‘Şi ce ai făcut acolo?’. Deci trebuia să dau un raport când mă întorceam. Şi spuneam că am jucat tenis. ‘Dar pe lângă tenis ce-ai mai văzut?’… ‘Aţi fost la Kennedy acasă?’… şi spuneam ‘Păi de acum ştiţi? Cei de la CIA ştiu de vreo 10 ani, aşa că şi voi trebuie să ştiţi tot de 10 ani’. ‘Şi ce aţi făcut acolo?’. ‘Am făcut cârnaţi şi am jucat fotbal american’. Adică toate treburile astea (n.r. – erau raportate). Şi apoi, ghici ciupercă ce-i, a apărut dosarul că eram Ţiţi Vivilică sau cumva (n.r. – Titi Ionescu). Băi, fraţilor, oamenii ăia trebuiau să scrie şi ei ceva. Ce trebuiau să scrie, habar nu am, pentru că acum când l-am citit mi-a venit să râd. ‘1.000 de dolari a schimbat Costică Năstase (n.r. – Ilie Năstase) la Hilton la Atena din lei în dolari”… dar noi nu aveam 20 de dolari, de unde 1.000? Nici nu ştiai cum arată dolarii. Dar nu asta e problema. Problema care mă deranjează… cine l-a pus, l-a pus… e un nemernic din ăsta care tot din sport vine, fără să dau numele, pentru că sunt prieten eu cu Vizer. Sunt prieten cu Vizer şi sunt un mare preşedinte. Dar ce mă deranjează în concluzie: ‘Tovarăşu’ este un tovarăş bun, este un patriot, dar nu este un camarad bun, nu vrea să coopereze’. Cum să nu cooperez? Eu am cooperat cu toţi, dar nu au vrut să mă treacă la securitate. M-au ţinut la Miliţie pentru că dădea cu 20 de lei mai puţin. Însă eu probleme din astea nu am”, a spus Ţiriac.

Ion Țiriac așa neșcolit cum este nu-i totuși un prost. El încearcă să treacă toată colaborarea sa cu organele și cu regimul comunist într-un registru vesel. Se blindează cu glume și cu jumătăți de adevăr. Știe că trucul acesta de comunicare ține la tot „rumînu“ cum zice el ca un bădie sfătos și pișicher. Mai un tenis, mai o glumă, mai o petrecere, mai o vînătoare, mai o plecare la turneu, ca tot omul, ca băieții, ce naiba!

Cu ce beneficii și cu consecințe a păcălit Ion Țiriac sistemul? Deocamdată, marii profesioniști în condamnarea fostei Securități tac chitic. Nu știu de unde să apuce subiectul. Se tem că și-ar putea rupe dinții în puterea și numele lui Țiriac sau că demersul lor ar putea duce la prăbușirea unei părți din biata noastră economie. Adevărul este că de la Aeroportul Internațional Otopeni, încă înainte de aterizare, dai cu privirea de Țiriac Air. Înainte vedeai și reclama la Țiriac Bank. Bagajele îți veneau pe uruitoarele benzi de la Lutas, tot o învîrteală a lui Ion Țiriac. Dădeai de Metro, tot o afacere legată de Țiriac, acum de Țiriac Collection, de Țiriac Service apoi de blocuri construite de Tiriac, de reclama la Mercedes,  Hyundai și ce mai distribuie și vinde Țiriac Holding. Dacă nu știai nimic despre destinație și despre personaj, ai fi zis că ai aterizat în Republica Țiriac sau că faci o excursie în Țiriac city!

Din dosarele privind trecutul Securității pînă la clădiri și firme de asigurări nu dai decît de numele lui Ion Țiriac.

Cum a păcălit Ion Țiriac regimul comunist și pe Ceaușescu rămîne destul de neclar. Cum neclar rămîne și felul în care, după 1990, a păcălit și democrația. La căderea sistemului înșelat nu era atît de bogat. N-a venit în țară cu un sac de bani. Împreună cu Dan Petrescu (miliardarul căzut cu avionul în Italia!?) se luptau să scoată niște bani de pe urma tenisului. Țiriac punea la bătaie numele, iar Dan Petrescu materia cenușie. Necunoscut rămîne dosarul lui Dan Petrescu. A colaborat și el cu fosta Securitate? Era omul băieților? Cu ce misiuni? Marile și valoroase lor achiziții de după 1990 sunt numai zaruri ale destinului și idei geniale ale lui Țiriac și Dan Petrescu? Cum se face că grupul shoppiștilor și beizadelelor din București, turnători și ei la Securitate au fost între primii care au pus mîna și au preluat rețelele de magazine din Capitală? S-or fi dus admiratorii la ei și la Ion Țiriac și le-or fi zis, luați și voi, ia și matale, nea Ioane, cîteva sute de magazine că n-avem ce face cu ele! Ia și o casă sau două în Primăverii, ia și o concesiune pe o jumătate de secol pe tăpșanul ăla din spatele Pavilionului Expoziției! Și dacă ne dai doi-trei lei pe metru pătrat, suntem mulțumiți!

Sunt convins că Ion Țiriac i-a prostit pe mulți politicieni cu o glumă, cu o rachetă de tenis, cu o cafea, cu o partidă de tenis, cu o invitație la un turneu. Din Neica Nimeni, unii politicieni s-au văzut la televizor în tribună la Roland Garros. Nu s-au prins că au ajuns pe mîna lui Țiriac și că totul are un anume preț. Au fost amabili la un contract, la o concesiune, la un teren, la o privatizare. A ținut. Dar legătura sa cu grupul shoppiștilor, cu Dan Petrescu, cu Puiu Popoviciu și cu Radu Dimofte, cu Dan Adamescu și cu cei care s-au întors în țară tot pe post de investitori străini rămîne neclară. Erau și ei informatori? Lucrau pentru băieți sau păcăleau și ei?

Ion Țiriac rîde și, într-un fel, se laudă că a păcălit sistemul comunist.

Mă tem că ar trebui să vedem dacă nu cumva a păcălit și democrația și economia de piață!