Publicat: 2 Februarie, 2012 - 12:09

Prezent la deschiderea conferinţei "România în UE. 5 ani de la aderare", comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală Dacian Ciolos a declarat:

"Domnule Preşedinte, domnule Prim-ministru, domnilor miniştri, doamnelor şi
domnilor,
Vă mulţumesc pentru oportunitatea de a participa la această conferinţă.
La cinci ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, doresc să vorbesc azi
nu despre trecut, ci despre prezent si viitor – despre oportunităţile pe care România
le are acum în Uniunea Europeană.
Dar, mai întâi, permiteţi-mi să aduc în discuţie câteva aspecte care sunt mai rar
pomenite azi, când comunicarea publică pe teme europene pare să fie marcată mai
mult de întrebări decât de răspunsuri.

De peste 60 de ani, Europa se bucură de pace. Iar dacă unora li se pare puţin lucru,
le propun să urmărească îndeaproape ştirile de pe alte continente...
De peste 60 de ani, Europa este un spaţiu al valorilor democratice, al libertăţii, al
statului de drept. Nici acestea nu sunt însă neapărat câştigate pentru totdeauna.
Derapajele sunt întotdeauna posibile şi, din păcate, criza economică nu face decât
să le favorizeze. De aceea este important ca aceste valori să continue să fie
protejate şi promovate activ.

Din punct de vedere economic, Uniunea Europeană continuă să fie azi una dintre
cele mai prospere regiuni din lume. Cu 500 de milioane de cetăţeni, cu 27 de state
membre, cu o piaţă unică, este cea mai mare economie de pe planetă.
Reprezintă mai mult de o cincime din comerţul mondial şi mai mult de o treime din
producţia mondială. În ultimii zece ani, Produsul Intern Brut al Uniunii Europene a
crescut de la 10 mii de miliarde de euro, la peste 12 mii de miliarde de Euro. Este
mai mare decât al Statelor Unite ale Americii.
Insă, acest gigant economic nu are încă toate pârghiile politice şi legislative pentru a
răspunde cu supleţe noilor provocări. De aici şi nevoia de transformări, de adaptări,
de aici şi nevoia ultimului tratat.

Când a devenit stat membru al Uniunii Europene, România nu s-a alăturat unei
croaziere all-inclusive, sau unui club de lux - aşa cum s-a spus despre UE mulţi ani,
ci unei expediţii care încă mai are de înfruntat multe obstacole, o expediţie ai cărei
membri se călesc împreună.

În aceste vremuri de turbulenţe financiare, Uniunea Europeană demonstrează că
poate veni în ajutorul statelor membre confruntate cu dificultăţi, că poate propune
soluţii de modernizare şi restructurare pentru economiile vulnerabile.
Dar, ca să continue să fie un bloc economic solid, Uniunea Europeană trebuie să
dea dovadă de mai multă solidaritate, de o capacitate mai rapidă de reacţie şi de
decizie. Numai astfel Uniunea Europeană va fi parte din soluţia pentru criza
economică ce ameninţă Europa.

UE este o construcţie politică şi economică, fondată pe valori şi principii, legitimă
atâta vreme cât se bucură de sprijinul şi de încrederea cetăţenilor ei.
De aceea, mi se pare important ca – odată cu eforturile de a găsi soluţii, odată cu
pachetele de austeritate, cu măsurile dificile de reforma bugetară – să reuşim să
explicăm oamenilor şi ce se află la începutul şi la capătul acestui drum.
Uniunea Europeană de azi este diferită de cea la care a aderat România în 2007.
După extinderea către est, încă ameninţată de criza economică, Uniunea
Europeană este în plin proces de redefinire.

Suntem in mijlocul unei reforme a instituţiilor europene aduse de Tratatul de la
Lisabona, suntem la începutul unor negocieri dificile cu privire la bugetul Uniunii
Europene pentru 2014-2020, suntem în perioada în care la nivel european se
stabilesc priorităţile politice pentru următorul deceniu.
Tratatul pentru Stabilitate, Coordonare şi Guvernanţă în Uniunea Economică şi
Monetară agreat săptămâna aceasta la Bruxelles este una din soluţiile anti-criză
europene. Stabileşte reguli pentru o mai bună coordonare fiscală şi economică,
pentru reducerea deficitelor publice, dar şi pentru creştere economică şi crearea de
locuri de muncă.

Creează premisele pentru mai multă integrare europeană dar rămâne un tratat
interguvernamental.
Uniunea Europeană de azi este într-un proces de transformare, într-un proces în
care fiecare stat membru, în funcţie de capacitatea sa de influenţă îşi pune
amprenta. Este un moment în care eventuale diviziuni artificiale între diferitele
instituţii şi logici integraţioniste ale Uniunii se estompează prin nevoia de
pragmatism, de acţiune, de soluţii.
Iar România este parte a acestui proces de transformare, nu doar subiect al
transformării.

România şi-a exprimat deja câteva priorităţi politice:
- Doreşte menţinerea unei politici agricole comune şi a unei politici de coeziune
puternice, sprijinite de bugete solide, care să reducă disparităţile între statele
membre,
- Doreşte să se alătura zonei Euro iar, până atunci, să participe la luarea deciziilor
care se aplică în zona Euro dar care au un impact şi asupra zonei non-euro,
- Este preocupată de accesul lucrătorilor români la piaţa muncii din toate statele
membre, de aderarea la Schengen, de viitorul Mecanismului de Cooperare şi
Verificare,
- Are interese strategice în sectoarele energetic şi de transport,
- Face eforturi pentru creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene.
In calitate de comisar european responsabil pentru una dintre cele mai integrate
politici economice la nivel european şi beneficiara unui buget comunitar foarte
important, am avut ocazia să intru în contact cu multe astfel de priorităţi politice, ale
altor state membre.

Permiteţi-mi, de aceea, o remarcă: Uniunea Europeană nu este numai o uniune de
state membre. Uniunea Europeană este şi suma istoriilor statelor membre, a
identităţii lor, a intereselor lor strategice.
Viziunea europeană este, în practică, viziunea statelor membre, negociată, agreată,
integrată şi transpusă la nivel european.

Aici avem poate nevoie de o schimbare de perspectivă: această viziune europeană
nu stă numai în puterea câtorva state membre mai mari sau mai experimentate în
traducerea unor sensibilităţi strategice naţionale într-un limbaj comunitar.
Odată cu extinderea masivă spre est, Europa a câştigat în diversitate.
Dar pentru ca această diversitate să fie transpusă în politici europene, e nevoie ca
noile state membre, să fie pro-active, să fie convingătoare, cu argumente solide,
tehnice; să vină cu soluţii concrete despre cum o propunere sau alta poate fi
transpusă la nivel european, cu o bună înţelegere a impactului şi susţinerii pe care
acestea le-ar avea în alte state membre.
Pentru aceasta, au nevoie de administraţii performante acasă, care să se
sincronizeze natural cu instituţiile europene şi celelalte state membre, şi nu doar de
diplomaţi excepţionali.

O prezenţă pro-activă la nivel comunitar poate să ducă la transpunerea într-o
politică europeană a unei sensibilităţi strategice reale a unui nou stat membru.
ENPARD - Programul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală pentru ţările
din vecinătatea Uniunii Europene este un astfel de exemplu: o sensibilitate naturală
românească în privinţa vecinătăţii Uniunii Europene, pregătită temeinic la nivel
tehnic, cu suficient sprijin politic la nivel european, a făcut ca o politică europeană şi
resursele aferente să se îndrepte nu numai spre vecinătatea de sud a Europei ci şi
spre est.

Este un program pe care eu l-am propus Colegiului, care l-a acceptat, şi contez că
va avea un impact concret în programe de dezvoltare rurală şi de modernizarea
agriculturii din ţările din vecinătatea UE, inclusiv la est de Prut.
Un alt exemplu este Strategia Dunării.
Poziţia şi imaginea unei ţări în Uniunea Europeană înseamnă mai mult decât
numărul de voturi în Parlamentul European sau în Consiliu.
- Este, desigur, ceea ce fac Guvernul şi Parlamentul, ceea ce face Preşedintele
dar şi ceea ce fac membrii români ai Parlamentului European,
- Ţine în aceeaşi măsură şi de partidele la guvernare dar şi de opoziţie,
- Este totodată suma reflectărilor în presă dar şi gradul de înţelegere a protestelor
din stradă,
- Ţine de relaţiile pe care funcţionari din instituţiile europene le dezvoltă cu oameni
din administraţia naţională, şi de felul în care sunt percepuţi funcţionarii români
de administraţia europeană.

Aş dori să subliniez acest ultim aspect: calitatea prezenţei României în Uniunea
Europeană este dată în mare parte şi de calitatea prezenţei administraţiei româneşti
în relaţia cu administraţia europeană. Administraţia este prima interfaţă cu
instituţiile europene.

De resursele pe care administraţia românească reuşeşte să le atragă, de expertiza
lor, de capacitatea lor de a-şi convinge partenerii europeni depinde într-o mare
măsură capacitatea României de a-şi împlini rolul de stat mare în Uniunea
Europeană.

Cel mai mare risc de excludere în construcţia europeană vine mai degrabă din autoexcludere,
din şovăiri politice, din dezinteres.
Resurse intelectuale şi de expertiză există în România şi la românii din afara
României, fără nicio îndoială.
Ce este important, este ca ele să fie angrenate într-un sistem integrat de expertiză
şi interes naţional, care să meargă dincolo de interese de moment, partinice sau
partizane.

Atunci vom putea şi noi să facem ca valoarea României, ca naţiune şi stat membru
al Uniunii Europene, să fie mai mare decât suma valorilor reprezentanţilor ei.
Vă mulţumesc pentru atenţie".