25 ianuarie 2022

De Ziua Filmului Spaniol, la Institutul Cervantes, rulează filmul câştigător al primelor Premii Goya

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Pe 6 octombrie, se va celebra pentru prima dată Ziua Filmului Spaniol, cu scopul de pune în valoare rolul cineaştilor spanioli, influenţa şi importanţa acestora în viaţa socială şi culturală, precum şi valoarea de patrimoniu a cinematografiei spaniole, ce are deja un secol de existenţă.

În urmă cu 70 de ani, pe 6 octombrie 1951, se încheiau filmările pentru lungmetrajul „Esa pareja feliz/Acest cuplu fericit”, regizat de Juan Antonio Bardem şi Luis Garcia Berlanga, doi dintre cineaştii legendari ai Spaniei, care debutau alături de câţiva colegi din prima promoţie a Şcolii de Cinematografie (IIECC) şi de actori de nivelul Elvirei Quintilla, lui Fernando Fernan-Gomez, Jose Luis Ozores şi mulţi alte nume importante din industrie.

Pentru a sărbători această primă Zi a Filmului Spaniol, Institutul Cervantes, în colaborare cu AECID, readuce în prim-plan filmul El viaje a ninguna parte/Călătorie spre nicăieri (1986), în regia lui Fernando Fernan-Gomez, care, în această ecranizare a celebrului său roman omonim, reflectă schimbările pe care le aduce cu sine apariţia cinematografului în viaţa oamenilor şi cum dispare, astfel, o lume a actorilor ambulanţi.

Fernando Fernan-Gomez a fost recompensat cu Premiul Naţional pentru Teatru, în 1985, Premiul Naţional de Cinematografie în 1989, Premiul Principele de Asturias pentru Arte, în 1995. În 2000 a primit Ursul de Onoare în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, pentru întreaga carieră, iar în 2001, Medalia de Aur a Academiei de Arte şi Ştiinţe Cinematografice din Spania.

Proiecţia va avea loc miercuri, 6 octombrie, de la ora 19.00, în Sala Auditorium a Instituto Cervantes (Bd. Regina Elisabeta 38). Filmul va rula în versiunea originală, cu subtitrare în limba engleză, şi cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare în ceea ce priveşte prevenirea răspândirii infecţiei cu COVID 19.

Accesul la proiecţii se face pe bază de rezervare în scris printr-un e-mail trimis la cultbuc@cervantes.es. Rezervarea locului devine valabilă numai după primirea unei confirmări în scris.

„El viaje a ninguna parte/Călătorie spre nicăieri”
Ficţiune
Spania (1986), 134 min
Versiune originală: spaniolă

Regie şi scenariu: Fernando Fernan-Gomez
Imagine: Jose Luis Alcaine
Regie artistică: Julio Esteban
Sunet: Daniel Goldstein şi Ricardo Steinberg
Montaj: Pablo G. del Amo şi Santiago Cerro
Muzică: Pedro Iturralde

Cu: Jose Sacristan, Laura del Sol, Juan Diego, Maria Luisa Ponte, Gabino Diego, Nuria Gallardo, Fernando Fernan-Gomez, Queta Claver, Agustin Gonzalez, Miguel Rellan şi Emma Cohen

„El viaje a ninguna parte”, filmul câştigător al primelor Premii Goya, spune povestea unei companii teatrale care merge în turnee în ţară, într-o perioadă în care apariţia cinematografului începe să atragă tot mai mult interesul pentru petrecerea timpului liber, atât în mediul rural, cât şi în cel urban. Carlos Galvan, un comic bătrân care trăieşte într-un azil, îi povesteşte unui psiholog viaţa pe care a dus-o într-o mică companiei de teatru, Iniesta-Galvan, condusă chiar de tatăl său, don Arturo Galvan. Nu era o trupă celebră, ci o mică echipă de familie, care mergea prin orăşele şi sate în anii postbelici, având un repertoriu simplu de comedii pe care le interpretau pe orice scenă improvizată. Pelicula este un omagiu sensibil adus lumii actorilor ambulanţi din toate timpurile.

„Niciodată în toţi anii mei de lucru ca actor de teatru şi de film nu am avut atât de clară conştiinţa faptului că munca mea avea ceva magic în ea aşa cum am simţit în lunile când lucram la El viaje a ninguna parte. Dedicarea totală din partea tuturor. Crearea constante de prietenii. Admiraţie reciprocă. Recreând lumea comedianţilor, simţind că aduceam un omagiu celor mai puţin norocoşi din această meserie sacerdotală, toţi ne simţeam pătrunşi de un suflu inefabil care i-a cuprins şi pe tehnicieni şi pe muncitori timp de zece săptămâni cât a durat filmarea. Toţi simţeam că libertatea noastră se extinde şi realităţile noastre se apropie, atât cât se putea, de imaginaţia noastră. Zeii iubirii din toate religiile se pogorâseră asupra noastră şi ne strângeau sub aripile lor.” (Fernando Fernan-Gomez, El tiempo amarillo. Memorias (1921-1987), (1995).