13 august 2022

”Deschiderea cărții” –  loterie, erezie?

Distribuie pe rețelele tale sociale:

 

 Se practică. Chiar de către reprezentanți ai bisericii. Și mulți credincioși cad în plasa acestei ”inovații liturgice foarte păgubitoare”, cum o numește părintele profesor doctor Nicolae Necula (”Biserică și cult pe înțelesul tuturor”).

Unii slujitori ai bisericii au făcut din ritualul deschiderii Sfintei Evanghelii deasupra capului credincioșilor participanți la Taina Sfântului Maslu un soi de proorocire – explică preotul Nicolae Necula.

”Una din practicile legate de săvârșirea Tainei Sfântului Maslu este și deschiderea cărții: preotul care conduce soborul ia Sfânta Evanghelie și o dă bolnvalui să o sărute și să o deschidă. Preoții slujitori o țin deschisă deasupra capului celui bolnav, iar protosul (primul între preoții soborului) rostește rugăciunea a opta, după care se face miruirea, adică ungerea cu ulei sfințit.”

Roșu e de bine, negru e de rău!

”De la această deschidere rituală și ținere pe capul celui bolnav a Sf. Evanghelii s-a trecut la o inovație liturgică foarte păgubitoare prin care unii slujitori, pe baza textului la care a fost deschisă Sf. Evanghelie cu totul întâmplător, și ținând seama de culoarea vignetelor, interpretează textul făcând preziceri sau dând pronosticuri pe care credincioșii mai creduli le iau drept adevărate. Se speculează mai ales culoarea vignetelor: adică dacă a ”căzut” pe roșu sau pe negru; culoarea roșie fiind semn bun, iar cea neagră – semn rău. De aici i se spune credinciosului dacă se tămăduiește sau nu de o boală, dacă va avea reușita scontată, nuntă, deces, avansare sau altele.”

Preot, ghicitor, prooroc sau prevestitor?

”Toate acestea sunt lucruri fără temei, semănând mai mult a prezicere, ceea ce biserica nu admite și nu se potrivește cu adevărul pe care ea îl propovăduiește. Nimeni nu are dreptul și puterea de a se erija în ghicitor, prooroc sau prevestitor al lucrurilor viitoare.”

Ai parte… de orice carte

”Ceea ce este și mai grav și condamnabil este faptul că asemenea ”deschideri” au început să fie solicitate și să se practice nu numai la Taina Sfântului Maslu, ci în orice altă ocazie și cu alte cărți, cum ar fi colecții de canoane și legi bisericești sau pravile, între care pidalionul joacă un rol important” (n. red.: pidalion = colecție de canoane bisericești comentate, alcătuită de monahii atoniți).

Dar orice carte s-ar folosi și indiferent cine și pentru ce solicită o asemenea practică, ea rămâne o inovație liturgică gravă. Având natură superstițioasă și fiind condamnată de Biserică, ”deschiderea cărții” trebuie înlăturată ca necompatibilă și nedemnă de scopul major al Tainei Sfântului Maslu și al slujirii preotului”.

Articol de Gabriela Boceanu