Publicat: 5 Aprilie, 2020 - 11:04
Share

Pe cît de mare bîrnă se arată, pe atît de nucă se dovedește a fi la ideile din momentele de mare încărcătură! A probat asta de nenumărate ori, de la traducerile pentru adopții la achizițiile de case din ”meditații” și, mai apoi, la geaca roșie, la Cioloș, la anticipate și, acum, la oferta de om speriat, gata să promită niște sute de euro care nu-s de la el ca să se scoată ca generos mare conducător și ființă superioară.

Cu toate intențiile sale bune, Klaus Iohannis continuă să ne demonstreze că nu se potrivește cu fotoliul pe care îl ocupă. Reacționează mereu ca un obsedat de castronul cu fasole din mijlocul mesei și nu se simte bine până cînd nu trîntește ceva în mîncarea săracului. Nu știu dacă în copilărie sașii de pe lîngă Sibiu se duceau cu brînză, miere sau, cei ma săraci, cu niște ouă pe la doctor.

Promisiunea sa cu 500 de euro de pe acolo trebuie să vină. Dintr-un soi de dispreț acumulat în copilărie și din neînțelegerea celor pe care vrea să-i cîștige (ca să nu zic să-i cumpere). Cînd Augustin Lazăr și Laura Codruța Kovesi lăsaseră România fără oncologi, Klaus Iohannis fluiera vesel pe Valea Oltului și se făcea că nu știe. Cu același dispreț și cu aceeași nepăsare de atoateștiutor l-a susținut pe Victor Costache la Ministerul Sănătății. Și tot în registrul acesta de idei s-a gîndit să apeleze la cei 500 de euro, care nici măcar nu sunt în atribuțiile sale, ci ale guvernului Orban. Decizia cu recompensarea medicilor în condiții de pandemie ne arată cît înțelege președintele nostru din ce susține, inițiază și citește din cînd în cînd de pe un prompter.

Cu mulți ani în urmă, cînd transplanturile de cord, inițiate de Christian Barnard, și operațiile pe inimă oprită și deschisă erau o raritate, un chirurg român din echipa de aur de la Spitalul Fundeni (este vorba de Martin Constantinescu) îmi povestea despre condiția chirurgului american la care fusese trimis să se specializeze. Între două operații, marele chirurg american avea să-l întrebe pe Martin Constantinescu, ce face în vacanță. Și chirurgul român i-a spus că se întoarce în România să-și vadă familia. Iar chirurgul american i-a zis, eu mi-am planificat o vacanță în Volta Superioară, stau două săptămîni, traversez Lacul Victoria, și mai fac două săptămîni în Mali. Am niște localnici care mă așteaptă cu puști, cu bărci, cu gonaci și petrec o vacanță de vis. Și nici nu-i scumpă! Mă costă numai 40.000 de dolari! Nu știu ce-o fi zis Martin Constantinescu, dar știu ce-am simțit eu ca june ziarist cînd am auzit această poveste și cifra de la sfîrșit. Nu m-am mai mirat cînd un prieten, ortoped în provincie, și-a lăsat nevasta, medic și ea, să lucreze o vreme în Anglia unde cîștiga 15.000 de pounds pe lună.

Ce n-a înțeles președintele României cînd a sărit cu 500 de euro? Stia doar că Germania a raportat 2.300 de medici contaminați și nimeni n-a cerut un ban în plus. Că Italia și Spania au un personal medical decimat de SARS Cov 2 și nimeni nu le-a aruncat un os celor care luptă acum în prima linie a frontului cu moartea.
Înclin să cred că războiul cu doctorii este un loc comun care vine din istoria comunismului, de la resentimentele și crimele lui Stalin și de la flagranturile miliției și ale securității române. Nici un dictator n-a putut suporta forța psihică a celor care înfruntă moartea în fiecare zi și continuă să meargă la serviciu. Toți s-au simțit înfruntați, sfidați, disprețuiți de liniștea și siguranța celor care meșteresc în corpul uman. Și care își trag detașarea și puterea nu din bani, ci drumul zilnic pe linia care desparte viața de moarte.
”Avem nevoie de echipamente de protecţie, circuite corecte, camere de decontaminare la ieşirea din zona roşie şi mai ales avem dreptul să ne ştim copiii aflati în întreţinere la adăpost în caz de îmbolnăvire a părinţilor (…..) Fără inteligență, caracter, loialitate, onestitate, deontologie, meritocrație, promovare după criterii profesionale nu vom reuşi să schimbăm nimic în acest sistem sanitar care aproape se prăbuşeşte şi care va fi măturat de pandemie”.

Sunt numai două fraze dintr-o scrisoare ca o pereche de palme.
Ce înțelege Klaus Iohannis din această scrisoare? Se întreabă oare dacă ”nerecunoscătorii” medici se referă și la actuala formulă din fruntea Ministerului Sănătății?
Bate moartea la fereastră, o tragedie ne pîndește pe toți, și președintele României se gîndește să le dea 500 de euro în plus celor care i-ar asigura bătrânețea. Și stau de veghe la clipele de fragilitate ale omului.
Cei 500 de euro nu sînt decît un calcul simplu, de piețar care s-a trezit în fața unei mize de onoare și de mare încercare pentru condiția umană!

Topic: 

Format: