21 ianuarie 2022

Despre reacția Noii Securități și scrisoarea Cotidianul

Distribuie pe rețelele tale sociale:

La o diferență de cîteva ore am fost sunat la telefon de doi oameni pe care nu-i cunosc și care aveau cam aceeași întrebare legată de o decizie a CNSAS privind necolaborarea mea cu fosta Securitate. Unei fete de la Newsweek, „organ” liberal și amplificator de semnal al SRI, i-am zis să îi spună lui Borcan ca să-i transmită lui Hellvig că nu vreau să am de-a face cu ei. Unui băiat de la celălalt organ media, G4Media, i-am închis telefonul ceva mai bărbătește.

Știți care este probabilitatea ca un bou de prin Africa de Sud să se întîlnească bot în bot cu o capră șută din Maramureș sau din Lituania? Iar întîlnirea să aibă loc exact în fața intrării de la scutul antirachetă americano-român de la Deveselu? Răspunsul este simplu. Zero absolut! Cu o singură condiție: ca nu cumva respectivul bou să nu fi fost adus în belciug pînă la poarta unității militare, iar căprița să fie cărată și ea cu o mașina tot pînă la locul de intersecție a imposibilului traseu. Așa, chiar are loc întîlnirea istorică, imposibilă în orice alte condiții.

Cam așa a fost și cu cele două telefoane de la „organe”. Duminică seara și luni, doi jurnaliști m-au sunat pentru același subiect. Noua adeverință eliberată de CNSAS (pe care n-am cerut-o eu, ci un reprezentant Newsweek în 2019 și care adeverință confirmă că nu am colaborat cu Securitatea) este o altă hîrtie emisă în baza unor solicitări făcute de ei, Borcan, naiba știe cine dintre patrioții de tinichea. Și asta conchide că nu. Nu mă interesează nici cine a semnat. Nu sunt răzbunător și nici curios. Îmi ajunge un pic de dispreț. Și nici decizia de necolaborare nu mă fericește. De-aia nici n-am luat-o în seamă și nici n-am publicat-o. N-am colaborat și gata! Și nu am nici un fel de „texte”, aranjamente sau sponsorizări cu actuala conducere a SRI, cum au alții. Am zis de cîteva ori că n-am colaborat și gata. Am mai zis că dacă scot un document semnat sau o turnătorie olografă, mă retrag. Domnul Hellvig și ceilalți au arhivele predecesorilor la îndemînă și le controlează pe cele de la CNSAS și n-au decît să scoată. Scapă mai ușor și rezolvă situația mai repede.

Știu însă că am fost trecut de un ofițer (general, căprar, secretară sau colonel, habar n-am cine!) pe o listă de 200 de oameni pe care s-ar putea conta pentru sprijin. Nu știu în ce context și pe ce probe. (Repet și aici promisiunea făcută mai sus și publicată de două-trei ori de-a lungul anilor!). Pe listă sunt mulți oameni din epocă, mulți cunoscuți sau celebri, eu fiind cel mai neînsemnat dintre ei.

Dacă ar fi o listă făcută de un ofițer deștept (căci nu toți erau cretini, proști, lichele și criminali!) cu persoane publice pe care se putea pune o bază într-o situație de criză poate că omul nu a greșit. Și atunci ca și acum (chiar dacă instituția SRI-ului este condusă mult și pe interese politice sau de business), dacă într-o situație dramatică pentru țară mi s-ar fi cerut un sprijin sau o reacție, fără un avertisment prealabil, cred că aș fi răspuns afirmativ. Mai mult ca sigur, aș fi căzut pe gînduri, m-aș fi scărpinat în ceafă și aș fi judecat importanța răspunsului și a deciziei. Și cam același lucru aș face și acum.

Eduard Hellvig, omul inventat de Soros, joacă acum rolul vieţii sale

Eduard Hellvig mi-a mai cerut cîndva un sprijin. Era un „puțoi” (scuze, așa arăta și se purta!) la Ministerul de Interne, cărător de geantă (și la propriu și la figurat) pentru ministrul țărănist Constantin Dudu Ionescu (acum consilier la Cotroceni). Atunci m-a abordat la redacția Evenimentul Zilei și m-a rugat să facem o investigație și să-l ajutăm pe un băiat care moștenise privatizarea Fabricii de chibrituri din Gherla. Mafia îl lăsase cu buza umflată și junele moștenitor al privatizării nu știa ce să mai facă. Hellvig era un fel de debutant într-ale lobby-ului românesc aflat pe muchia traficului de influență. Și care se practică și acum de către ofițerii SRI și chiar de către conducere pentru tot felul de contracte cu statul pentru promovări, decizii etc. Pe respectivul moștenitor îl ajutau și Oreste și Mircea Badea, deveniți formal titulari ai privatizării, tot în ideea unui sprijin dat într-o nedreptate. De la această poveste și vine ciuda lui Mircea Badea pe învîrtelile justiției de la Cluj.

De ce povestesc acest episod? Pentru că Eduard Hellvig și echipa sa nu sunt străini de Newsweek și de diverse operațiuni în mass-media. După cum, așa cum am publicat probe în Cotidianul despre scandalul cu Zaschievici de la Jurnalul Național, nu a fost nici generalul Florian Coldea.

Poliţia secretă se umflă în pene

Cum se face că eu, de unul singur din lista de 200, am devenit important și interesant pentru două oficine de presă? N-am primit nici o decorație, n-am luat nici un premiu, nu am partid, nu intenționez să fac alt ziar sau să lansez o televiziune! Oare ce Dumnezeu să fi determinat această preocupare sincronizată, dacă nu un ordin de sus? Cum ziceau Ion Cristoiu și Marius Oprea după apariția articolelor: Vezi că ai devenit o țintă!

Păcatele mele! Ce-am făcut? Cîteva ore am zăbovit pe articole și proiecte. Le-am luat pe toate la rînd. De unde și pînă unde, în plină flecăreală politică de după Sărbători, am devenit o țintă? Despre bugetele exagerate ale SRI și ale celorlalte servicii secrete românești am tot scris de-a lungul anilor de nenumărate ori. N-a contat. Le-au umflat mereu. Despre rolul butaforic al Comisiei de supraveghere și control din parlament, la fel, am tot scris. Am văzut pînă în instanțe cum SRI-ul l-a îngropat pe deputatul Ion Stan. Și am scris. Degeaba! SRI-ul a contaminat și secretarele care transcriu audierile comisiei, chiar și șoferii sau personalul auxiliar. Nu mai vorbesc despre membri. Despre firmele sub acoperire și despre rolul lor nociv în economie am scris, de asemenea, de cîteva ori. Nici o reacție!

Documente din Afacerea Grupul Etnic German–FDGR-ul lui Iohannis (IV)

Cu FDGR-ul lui Klaus Iohannis mă judec de o bună bucată de vreme. Felul în care FDGR a devenit succesor pe bunurile confiscate de la o organizație fascistă (Grupul Etnic German  Deutsche Volksgruppe) rămîne un subiect internațional și de cercetat, inclusiv de procurori.

La un moment dat, am tot vorbit despre declarațiile de avere ale generalilor și mahărilor din SRI, inclusiv pe filiera rudelor! Nici asta n-a avut nici un efect. Măi să fie! În țara noastră, unora le merge ca uns, se umflă, se îmbogățesc și se consideră îndreptățiți să ia decizii, să ne conducă, să ne dea lecții și să ne pună la punct.

Nici articolele repetate în legătură cu gafele și eforturile președintelui Klaus Iohannis și ale clanului său politic de a face din România o țară antisemită nu i-au deranjat. Operațiunea este grosolană, penibilă și periculoasă și am strigat în scris. Și eu, și Cristoiu, și Spînu și cam atît. Degeaba!

La un moment dat, m-am gîndit că este vorba despre o răbufnire a subconștientului unor colegi de breaslă. Dar așa cum boul cu capra din locuri diferite de pe planetă nu se pot întîlni la Deveselu, la fel, subconștientul nu poate răbufni în același timp, în două redacții diferite.

Așadar, miroase a operațiune și arată a orchestrare, a comandă fermă. Numai așa se explică de ce două redacții cunoscute pentru legăturile lor au reacționat în mai puțin de o jumătate de zi.

Scrisoare către președintele Comisiei Europene, Ursula von Der Leyen

Măi să fie! Nu cumva chiar ultima inițiativă a Cotidianului de a trimite o scrisoare publică doamnei Ursula von der Leyen i-a deranjat peste poate? Este vorba despre „opera” lui Cristian Ghinea și despre mecanismul de control și vămuire creat după demisie. Oare de ce? Nu cumva semnalul nostru trimis spre Comisia Europeană și pericolul de a face valuri prin redacții europene să fi enervat peste măsură? Știți ce am înțeles eu din asta? Că PNRR-ul este o butaforie finaciară încropită cu acordul și cu sprijinul unor generali din Servicii, urmînd ca acestea și dînșii să înșface o halcă importantă din sumele prevăzute.

Asta se potrivește! Articolele din Cotidianul, scrisoarea publică adresată Ursulei von der Leyen ar putea încurca sau chiar lămuri afaceri necurate (oneroase) ambalate frumos în PNRR. Și care se văd amenințate și puse în pericol de articolele noastre și de Scrisoarea publică.

Abia acum începe o altă poveste!