Publicat: 20 Decembrie, 2016 - 13:10

După 27 de ani de la momentul căderii totalitarismului comunist şi a tiraniei dictatorului Ceauşescu, asistăm pasivi la Restauraţia neosecuristă şi rescrierea istoriei.

 Pe fondul unor acte de corupţie generate de diverşi angajaţi şi funcţionari publici din Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, de-a lungul întregii lui existenţe, asistăm consternaţi cum în spaţiul public au apărut tot felul de voci, avizate sau nu, care vin  cu tot felul de argumente penibile, lipsite de discernământ şi de o minimă analiză şi care îşi doresc din tot sufletul „Restauraţia neosecuristă şi rescrierea istoriei”, începând chiar cu celebrele zile de 21-22 Decenbrie 1989, devenite deja istorie pentru poporul român.

            Prin tot felul de scenarii, care mai de care mai fanteziste şi futuriste, fără o analiză reală, caută să ne convingă că în România nu a fost o revoltă populară, o revoluţie autentică, ci o lovitură de stat făcută de forţe străine.

            Tuturor celor care susţin astfel de teorii, le spun că în felul ăsta îşi bat joc de poporul român, nu-i respectă realitatea istorică şi consider că de fapt e o blasfemie la adresa urmaşilor eroilor martiri morţi în această perioadă neagră pentru acest neam greu încercat de-a lungul istoriei lui.

            Apar în platouri de televiziuni, aş zice interesate sau, dacă nu, cel puţin iresponsabile, foşti angajaţi ai odioasei Securităţi comuniste, foşti colaboratori - aşa numiţii turnători - frumos îmbrăcaţi, cu cravate la gât, rebrenduiţi, reeşapaţi, şi, ca şi cum „nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase”, deşi pute în urma lor, susţin, la unison, că nu au făcut decât bine poporului român care nu a ştiut să-i aprecieze cât de mult s-au sacrificat pentru neam şi cât de greu le-a fost lor, securiştilor, în perioada cocmunistă.

Ei susţin de-a dreptul nişte aberaţii, pe care numai naivii le pot crede. Pretind, nonşalant, că nu poporul e cel care a dorit eliminarea DICTATURII, a regimului totalitar comunist, ci forţe străine, identificate în agenţi de legătură foarte bine înarmaţi, disimulaţi în turişti sovietici, sârbi, unguri, evrei, ba chiar americani şi englezi, care cică au intrat în ţară prin punctele de frontieră. Mă întreb, oare cum s-a putut aşa ceva ştiind că în România comunistă nici musca nu intra fără să fie identificată. Să nu uităm că întreaga naţiune română a trăit într-o închisoare cu zidurile la graniţele ţării, iar afirmaţia cum că am fi fost invadaţi de spioni străini este de-a dreptul hilară.

Tot aşa s-a lansat în spaţiul public ideea că atât Ion Iliescu, fost comunist de frunte al PCR, cât şi Petre Roman, fiul fostului comunist şi luptător comunist în războiul franchist din Spania, domnul Walter Roman, ar fi fost oamenii KGB-ului şi totul a fost premeditat şi pregătit în cele mai mici detalii! Mi se pare mai mult decât penibil să susţii că în ţara DICTATORULUI CEAUŞESCU, cu un comunism de tip coreean, s-ar fi putut constitui un grup de oameni care să comploteze pentru a da o lovitură de stat.

Le spun celor care susţin asemenea stupizenii că în România comunistă şi gândul era ştiut de omniprezenta Securitate, care era cu noi  peste tot, la serviciu, pe stradă, acasă, în pat! Erau vremuri în care întâlnirile conspirative sau ideea de complot ar fi fost un risc  enorm şi, fie vorba între noi, aşa cum i-am cunoscut în cei 27 de ani, atât pe Ion Iliescu, cât şi pe Petre Roman, „nu i-ar fi ţinut pantalonii” pentru gesturi de sacrificiu pentru binele românilor. Hai să nu mai credem în asemenea aberaţii!

Oare se doreşte să găsim”acarul Păun” în aceste personaje?

Se vorbeşte foarte apăsat despre crime împotriva umanităţii făcute în perioada 22-25 decembrie ’89 inclusiv, atunci când au fost împuşcaţi aproape o mie de bucureşteni la comanda celor care s-au constituit în conducerea Frontului Salvării Naţionale, respectiv, Ion Iliescu, Petre Roman, Dumitru Mazilu, Gelu Voican Voiculescu, Victor Athanasie Stănculescu (decedat), Mihai Chiţac (decedat). Nicolae Militaru (decedat şi el), Mihai Montanu, Virgil Măgureanu, Ion Caramitru, Ana Blandiana, Andrei Pleşu.... şi câţi or mai fi fost ei în acele timpuri.

Pare o glumă proastă ca orice organ de cercetare penală să pretindă că aceşti oameni aveau o minimă putere în acea perioadă fără să răspundă la următoarele întrebări:

Cine îi cunoştea pe aceşti no-name?

Cine le ştia trecutul?

Cine îi asculta pe ei?

Unde puteau fi găsiţi şi abordaţi aceşti oameni?

Care le erau locurile de muncă? Unde le erau birourile ca să comande armata?

Cine îi legitimiza pe ei în acele zile?

La acel moment, fierbinte şi periculos în acelaşi timp, răspundea oare vreun militar, indiferent de grad, de la soldat la general, la un ordin al unuia din cei pe care i-am enumerat mai sus, pe care nu-i cunoştea nimeni din armată?

Oare, ca să iei decizii capitale pentru ţară, ajungea să ieşi la Televiziunea Naţională (pe care o declaraseră liberă) să spui: „Naţiune, eu sunt noul Preşedinte sau eu sunt noul Prim-ministru”, fără să-i legitimeze cineva?

Ce organisme legale conduceau România, când ţara era făcută praf?

Cine informa şi cine dezinforma naţiunea în acele momente tensionate?

Simplu. Vă răspund eu!

Ţara în acele zile a funcţionat cu un vid de putere, sub forţa şi tirul armelor. Armata nu mai avea controlul nimănui!

Analizaţi, chiar şi „în fuga calului”, procesul Dictatorului Ceauşescu şi veţi constata că a fost o improvizaţie prost regizată, unde toate persoanele adunate aleatoriu şi aluvionar într-o unitate militară de la Târgovişte, fie că erau acuzatori sau acuzaţi, trăiau acelaşi sentiment vădit de mare frică şi teamă profundă.

Exact după data de 25 decembrie 1989, când soţii Ceauşescu au fost executaţi, au început să se constituie noile structuri de putere, care inevitabil nu aveau cum să-i exonereze pe toţi cei care se constituiseră ad-hoc în comanda Frontului Salvării Naţionale. Cert este că după această dată nimeni nu a mai murit împuşcat de aşa-zişii terorişti în România.

Nu ăştia au fost autorii  diversiunii şi ai dezinformărilor din România!!!

Dacă vrem să cunoaştem vinovaţii şi dacă ne dorim adevărul, el trebuie căutat şi cu certitudine va fi găsit la cei care ar fi făcut orice, inclusiv crime împotriva umanităţii, ca să nu-şi piardă privilegiile obţinute şi consolidate în zeci de ani de regim comunist, sub comanda Dictatorului Ceauşescu.

Cine ştia toate secretele României, unde era armamentul şi care erau punctele slabe şi vulnerabile ale ţării?

Cine cunoştea mai bine decât oricine psihologia maselor, distribuirea oamenilor în zonele industriale, cu mari concentrări muncitoreşti?

Cine ştia unde sunt banii ţării?

Cine ştia locurile din ţara noastră unde se pregăteau trupele lui Arafat, Ghadafi şi alţi dictatori din Africa şi din alte zone ale lumii?

Cine ştia care sunt persoanele care îl urau pe Ceauşescu, clica şi regimul lui, persoane care erau sub urmărire permanentă?

De unde ar fi avut bani Ion Iliescu şi Petre Roman ca, în plină revoluţie, să cumpere simulatoare, şi cine le-ar fi vândut această tehnică în acele momente terifiante?

Hai sî fim serioşi, oameni buni! Cât de naivi să fim ca, după 27 de ani, când avem un segment întreg de populaţie care s-a născut după Revoluţia din 1989, să credem într-o rescriere a istoriei – şi de către cine?!? – tot de către cei care au susţinut 50 de ani regimul comunist!!!

 

Topic: 

Format: