Publicat: 15 Februarie, 2018 - 17:24

Mai sunt doar două ceasuri până când ministrul Justiției, Tudorel Toader, va face anunțul mult așteptat privind viitorul Laurei Kovesi la comanda DNA. Care anunț ar putea, după cum nădăjduiesc atât de mulți oameni de bună credință, ar putea marca punctul final al unei sinistre perioade în care această instituție a funcționat ca un instrument de represiune politică. Ceea ce nu înseamnă câtuși de puțin că putem  să întoarcem foaia și să mergem liniștiți și senini mai departe. Dimpotrivă, trebuie să tragem,cu cea mai mare seriozitate, învățămintele acestei odioase cariere și a sfârșitului său nu doar fără glorie ci de-a dreptul rușinos. 

Astfel, după cum era de așteptat, nici vorbă ca, la conferința de presă organizată ieri, Laura Kovesi să își anunțe demisia! Rețineți,vă rog, acest cuvânt ,,organizată’’, fiindcă derulând filmul evenimentelor vom înțelege că acțiunea a fost atent pregătită, iar multilateral-medaliata campioană a anticorupției și-a învățat conștiincios lecția pe care a recitat-o, ca pe apă, ținând un discurs pe cât de plat pe atât de mincinos. Text atent elaborat în laboratoare specializate care actualizează una dintre normele de utilizare a ,,limbii de lemn’’ potrivit căreia într-un discurs care abundă în platitudini dă foarte bine să plasezi o expresie care să șocheze. Momentul-surpriză scontat pentru aseară fiind atunci când șefa DNA, după ce a debitat în cascadă stereotipuri de genul ,,procurorii DNA își fac datoria’’, ,,corupții atacă justiția’’ sau ,,nu discut cu penalii’’, a lansat sintagma,,festivalul penalilor’’. Care sintagmă, între noi fie vorba, nu este chiar atât de originală, ea aducându-ne aminte de o altă zicere-șoc- ,,țopăiala fiscală’’- emisă de președintele Klaus Iohannis. Constatare de elementar bun simț care, se vede treaba, nu a afectat efectul scontat al acestei expresii:,,festivalul penalilor’’, de vreme ce răspândaci specializați ne-o prezintă ca pe o nestemată din tezaurul gândirii novatoare a doamnei de fier a mioriticelor noastre plaiuri.

 Evident, această expresie insolită a fost anume gândită încât să dea, unora sau altora, impresia că mult-prea temuta doamnă șefă a DNA este, și dânsa, tot una de-a noastră, din popor. O persoană, dacă nu chiar o personalitate, care gândește și vorbește ca tot omul și pe gustul lui. Nimic nou sub soare! Spun asta gândindu-mă la o întâmplare pe care a povestit-o Aurel Baranga, care, aflat la ceas de seară, în biroul unei alte foarte temute doamne (tovarășă,de data asta) a auzit-o pe Ana Pauker, fiindcă despre ea este vorba, că discutând cu un alt prea puternic al timpului, Teohari Georgescu, lasă la o parte limbajul oficial și se exprimă frust:,,Spune așa, de ce o dai cotită?’’ (Opresc,deocamdată, aici analogia între cele două prea puternice personaje fiindcă nu aș vrea să fiu acuzat cum că cobesc…)  

  Lista similitudinilor recitalului propagandistic al Laurei Kovesi cu manifestări de gen dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat nu se oprește,însă, aici. Iată, de pildă, un alt procedeu de impact, din aceeași recuzită a proletkult-ului, la care au recurs regizorii spectacolului.  La începutul manifestării, Laura Kovesi ceruse ca, pentru a da cât mai multor gazetari posibilitatea să beneficieze de oportunitățile oferite, să se pună una sau maxim două întrebări pe persoană. Ceea ce firește că nu s-a întâmplat, unii ziariștii punând chiar  trei sau patru întrebări,în vreme ce alții au mai revenit cu încă alte două sau trei peste plan. Fapt care, în intenția regizorilor, ar fi trebuit să demonstreze că, în pofida aparențelor și a unor zvonuri dușmănoase, mult temuta și neînfricata Laura Kovesi este un om deschis dialogului,care acceptă, cu drag, orice depășire a standardelor rigide, numai și numai de dragul comunicării cu presa și, pe această cale, cu noi, cu norodul. Că, în realitate, lucrurile nu au stat așa ne-o dovedește faptul că, deși mai mulți gazetari, nemulțumiți de răspunsurile primite, au reluat, într-un fel sau altul, cam aceleași întrebări pe subiecte fierbinți- dacă Laura Kovesi a fost sau nu în sufrageria lui Gabriel Oprea sau dacă a mințit sau nu Sebastian Ghiță  când a spus că domnia sa l-a vizitat în repetate rânduri-, declarațiile șefei DNA au fost de o exasperantă stereotipie și, nu o dată, pur și simplu nesincere. Atitudine care nu a făcut decât să ne întărească și așa tot mai  larg răspândita convingere că Laura Kovesi se teme din ce în ce mai mult să recunoască o sumedenie de adevăruri.  

 Numai și numai sfidătoare, deliberată, mimare a deschiderii și a transparenței, asta a fost, în realitate, recitalul de aseară al Laure Kovesi. Pseudo-dialog care nu a fost decât o suită de monologuri paralele. Tertip politicianist care, de fapt, a supralicitat în mod foarte riscant, ipoteza lipsei replicii ferme a mediului juridic. Ceea ce, din fericire, nu s-a mai întâmplat de data asta! Dovadă, reacția promptă, categorică, a Inspecției Judiciare, care a demolat, fără drept de apel, cel puțin două minciuni pe care, aseară, Laura Kovesi le-a debitat pentru a-și scăpa pielea.

 Nedemn și laș mod de a se agăța de funcție...   

Topic: 

Format: