Publicat: 5 Iunie, 2018 - 20:28

Cum-necum,iată că DNA a deschis dosarul nr.250/P/2018 în urma plângerii penale depuse de confrații redacția Lumea Justiției în legătură cu afacerile imobiliare cu casele statului pe care le-a făcut soții Carmen Georgeta Iohannis și Klaus Werner Iohanis cerându-se ,totodată, recuperarea a 320.000 euro obținuți de cei doi pentru imobilul închiriat unei bănci comerciale. Desigur,acesta nu  este decât un prim pas  pe calea traducerii în viață a principiului deplinei egalități în fața legii și, cu siguranță, va curge ceva apă pe Dâmbovița până când Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, către care a fost declinat dosarul, să decidă și să ne spună și nouă, românilor -cap de locuitor sau, după caz, votant- care este soluția.

Firește, la ora asta, atenția publică este focusată(am scris corect, nu-i așa?!) pe condamnarea Elenei Udrea, dar nu cred că greșesc prea tare dacă vă aduc în atenție și  acest caz. Fac acest lucru pornind de la adevărul cu valoare de axiomă potrivit căruia persoana care a fost investită, prin votul democratic, liber exprimat, al majorității electoratului pentru ca să exercite calitatea de Președinte al Republicii trebuie să fie deasupra oricăror suspiciuni și îndoieli în ceea ce privește corectitudinea în viața societății și în viața personală. De aceea, am înțeles multă vreme de ce, la rândul său, domnul președinte Klaus Werner Iohannis a cerut în mod imperativ și necondiționat ca nimeni dintre cei care  se află într-o demnitate publică să nu încalce legea fără a suporta, cu maximă celeritate, consecințele  prevăzute de lege.

 Mai mult, pentru că era sincer revoltat atunci când vedea că anumite persoane – și, mai ales, persoane de pe un anumit versant al spectrului politic- deși se aflau în cercetarea justiției continuau să emită judecăți de valoare și chiar dădeau verdicte în ceea ce îi privește pe ceilalți membrii ai comunității , făcându-se că habar nu au de vinile ce li se impută, ca și de răspunderea lor, fie că este una de natură morală sau de natură penală care le revine, domnul Klaus Werner Iohannis, președintele României, a folosit cu o insistentă frecvență epitetul ,,penal’’. La singular sau, după caz, la plural, ,,penali’’.

Numai că, fiind noi cârcotași din fire, așa cum ne-a lăsat Bunul Dumnezeu, au și sărit ca arși unii sau alții cum că, până la o sentință definitivă și irevocabilă, ființează prezumția de nevinovăție și,pe cale de consecință, nu este corect să se folosească nici apelativul ,,penalule’’ și nici pluralul său, adică ,,penalilor’’.

Ce ne facem, însă, atunci când , mai nou și mai nou, aflăm că însuși domnul Klaus Werner Iohannis, președinte al tuturor românilor, face, dimpreună cu distinsa sa soție, obiectul unui dosar penal? Adică se află exact în aceeași situație cu aceia pe care îi gratula- cu severitate sau doar cu …lejeritate?- cu epitetul ,,penal/penali’’? Noi, de acum înainte, cum să ne adresăm domniei sale?

Iată o dilemă în care m-am trezit aruncat de evenimente și din care zău că nu știu cum să ies. Pe vremuri, într-o comedie savuroasă și de mare succes- ,,Siciliana’’-, Aurel Baranga avea un personaj, Tiberiu Cezar Sicoșan parcă, și care se adresa unuia sau altuia cu vorba:,,domnule , că tovarășe nu pot să îți spun’’.

 Schimbați, vă rog, ceea ce credeți că este de schimbați și, după aia, dați-mi și mie o soluție.    

Format: