Publicat: 28 Mai, 2019 - 09:54
Corespondenţă specială de la Carmen Dinu, Bruxelles

Alegerile pentru Parlamentul European tocmai s-au încheiat, iar rezultatele finale privind compoziţia viitorului for legisislativ urmează să fie anunţate, însă discuțiile și marile manevre pentru posturile-cheie în instituţiile Uniunii Europene au fost deja lansate. 
O primă rundă de negociere va avea loc marți seara la Bruxelles, în contextul unui dineu al celor 28 de lideri europeni, prilej pentru a discuta despre viitoarele numiri. Aceste discuții se anunță intense și dificile, mai ales dacă ținem cont de componența noului Parlament European cu un avans consistent al unor partide eurosceptice şi progresul clar al ecologiştilor şi liberalilor, relatează presa europeană. Aceasta subliniază necesitatea ca cei 28 să înveţe lecţiile noului echilibru de forţe din Parlamentul European și să accepte o reconfigurare a unui Parlament European unde hegemonia marii coaliţii dintre PPE (centru-dreapta) şi S&D (centru-stânga) ia sfârşit. "Cu acest vot, scena politică europeană devine mai fragmentată şi mai polarizată", spune Holger Schmieding, economist-şef al băncii Berengerg, într-o notă publicată luni dimineaţă.
Remarca sa pleacă de la scorurile partidelor conduse de Marine Le Pen şi Matteo Salvini, dar şi de cel al partidului pro-Brexit al lui Nigel Farage în Marea Britanie, ceea ce permite euroscepticilor să ajungă să ocupe până la un sfert din Parlamentul European. Popularii europeni (PPE, cu circa 180 de mandate, conform ultimelor proiecţii, de la 216 în prezent) şi social-democraţii (S&D, 146 de mandate comparativ 185) rămân principalele două formaţiuni din PE, dar nu vor mai putea reuni singure o majoritate pentru a adopta măsuri legislative. Ca atare, ele vor trebui să colaboreze cu ecologiştii, care cresc de la 52 la 69, şi cu liberalii (ALDE), care obţin 109 mandate, comparativ cu 69 până acum. "Nimeni nu poate pretinde că domină scena politică", afirmă pentru AFP Sébastien Maillard, de la Institutul Delors. "Pentru a avea o majoritate, trebuie să existe cel puţin trei (grupuri), sau mai degrabă patru, pentru o majoritate solidă. Acest lucru obligă la o coaliţie de patru, poate un contract de coaliţie" pentru familiile politice menţionate anterior, a adăugat el. "Va fi totuşi nevoie de jumătate din coaliţie (PPE-S&D - n.r.) pentru orice. Şi dată fiind lipsa de unitate a dreptei dure, va fi întotdeauna nevoie de unul din cele două mari partide", mai spune el. Pe de altă parte, euroscepticii, al căror avans anunţat a fost mai limitat decât era estimat inițial, ar urma să întâmpine dificultăţi în a prezenta un front unit. Aceste forţe antieuropene "se vor face, fără îndoială, auzite, se vor face remarcate, dar ele nu sunt suficient de organizate şi mai ales suficient de numeroase pentru a avea greutate", afirmă Maillard.
Formațiunea condusă de Marine Le Pen a făcut imediat apel la "constituirea unui grup puternic" în Parlamentul European, dar diferențele între diversele forţe eteroclite au arătat în trecut că este le dificil să-şi depășească diferenţele și să găsească un punct comun pentru a deveni o forță în PE..
Marine Le Pen speră, împreună cu Liga lui Matteo Salvini (28 de mandate), să constituie o largă alianţă de partide naţionaliste, eurosceptice şi populiste. Grupul lor parlamentar, ENL, este cotat cu 58 de mandate (comparativ cu 37).
Însă pare dificil ca ei să reuşească să convingă alte formaţiuni să li se alăture: EFDD (Grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei Directe), din care face parte Mişcarea Cinci Stele din Italia şi la care se va alătura noul partid eurofob al lui Nigel Farage, marele învingător la alegerile din Marea Britanie (29 de locuri), sau conservatorii din grupul CRE (conservatorii britanici şi polonezii din PiS aflaţi la putere, 59 de locuri în total). 
Amintim că, la alegerile precedente, Marin Le Pen a avut nevoie de mai mult de un an pentru a reuși să formeze ENL, după ce Nigel Farage nu a acceptat oferta sa de a coaliza și a format EFDD. Începând din 2009, conform Regulamentului de procedură al Parlamentului, un grup politic este constituit din cel puţin 25 de deputaţi aleşi în cel puţin şapte state membre. 
Acest reechilibru de forţe din cadrul PE ar urma să complice discuţiile care încep pentru diferitele posturi de la conducerea instituţiilor europene, deja supuse unui intens lobby politic din partea statelor membre şi a partidelor în perioade normale.

Parlamentul susține că preşedintele CE trebuie să fie unul dintre candidaţii cap de listă 
O primă discuţie pentru numirea noului președinte al Comisiei Europene se anunță dificilă între Parlamentul European şi Consiliu, care regrupează şefi de stat şi de guvern. Primul, întărit de o rată de participare de vot de peste 50%, spune că viitorul preşedinte al CE trebuie să fie unul dintre candidaţii cap de listă. În acest sens, liderii PPE au cerut imediat postul pentru candidatul lor, germanul Manfred Weber, un conservator al cărui profil creează diviziune. "Jocul este deschis", spune Sébastien Maillard. "Nicio familie politică nu este suficient de puternică pentru a-şi impune candidatul. Mă gândesc la Manfred Weber pentru creştin-democraţi sau Frans Timmermans pentru social-democraţi (...) Iar şefii de stat şi de guvern îşi doresc să îşi joace pe deplin rolul prevăzut de tratate", precizează el. Ecuaţia este cu atât mai complicată cu cât există şi exigenţa impusă de UE privind respectarea echilibrelor politice, geografice, demografice, paritatea bărbaţi-femei în totalul posturilor de înalt nivel: în afară de Comisie, vor trebui numiţi noi preşedinţi la Consiliu şi Banca Centrală Europeană, precum şi un nou şef al diplomaţiei europene.
Vestager, Barnier, Weber printre favoriți
Partidul Popular European PPE, din care face parte și LR din Franța, și care rămâne primul grup politic din PE, dorește ca Manfred Weber, să devină noul președinte al executivului european. În vârstă de 46 de ani, acest inginer de formație este membru al CSU, partidul de coaliție al CDU-ul Angelei Merkel.   El este deputat european din 2004, și președintele PPE în Parlamentul European din 2014, dar nu a fost niciodat ministru sau comisar, ceea ce ar putea reprezenta un handiucat pentru el la nominalizarea sa.
Pe de altă parte, Michel Barnier, 68 ani, actualul negociator-șef al Uniunii pentru Brexit, este susținut de Emmanuel Macron. Fost senator de Savoia, el a fost totodată ministru de mai multe ori – pentru mediu în cabinetul Balladur, de afaceri europene pe vremea lui Juppe, afaceri externe pentru cabinetul Raffarin și agricultură și pescuit în cabinetul Fillon. Aceasta experiență vastă la nivel național și european fac din el un candidat serios.
Socialiștii europeni, al doilea grup politic din PE, îl susțin pe olandezul Frans Timmermans, actualul vice-președinte al CE. În vârstă de 57 de ani, fost ministru de afaceri externe în țara sa, este în prezent mâna dreaptă a lui Jean Claude Juncker. Partidul său a creat surpriza de a se plasa pe primul loc în Olanda la scrutinul pentru PE.
Pe de altă parte, liberalii europeni – ALDE, care va deveni a treia forță în noul PE cu 107 membrii,  și cărora li se vor alătura și deputații LREM, formațiunea lui Macron, are în componența sa șapte personalități europene – daneza Margrethe Vestager, 51 ani, actualul comisar pentru concurență, și Guy Verhofstadt, fost premier al Belgiei.
Cunoscută pentru bătălia contra Google, dar critică la adrdsa Franței pentru blocarea fuyiunii Alstrom-Siemens, Vestager are șanse mari să devină prima femeie președinte al Comisiei Europene. Surse europene susțin că ea ar putea avea sprijinul cancelarului Merkel care nu acceptă candidatura lui Barnier.
Și celelalte grupuri politice mai mici și-au desemnat candidați pentru această funcție dar au șanse mici de a fi aleși de liderii UE. 
Nominalizarea noului lider al executivului european ar urma să se facă în partea a doua a lunii iulie (a doua sesiune plenară a Parlamentului European, n.r.) și respectiv înainte de vacanța parlamentară, dar după intrarea în activitate a noului parlament, și desemnarea și alegerea noului său președinte, care va avea loc în prima săptămână a lunii iulie la Strasbourg.  
Conform estimărilor PE, situaţia locurilor obţinute de grupurile politice în Parlamentul European este următoarea:
PPE - Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) -180
S&D - Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European - 146
ALDE&R - Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa + Renaissance + USR PLUS - 109
Verts/ALE - Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană - 69
CRE - Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni - 59
ENL - Grupul Europa Naţiunilor şi a Libertăţii - 58
EFDD - Grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei Directe - 54
GUE/NGL - Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică - 39
NI - Deputaţi neafiliaţi - 8
Alţii - Deputaţi nou-aleşi care nu fac parte din niciun grup politic al Parlamentului care îşi încheie mandatul - 29
Componenţa Parlamentului European este bazată pe rezultatele naţionale provizorii sau finale, publicate după închiderea urnelor în toate statele membre, pornind de la structura Parlamentului actual, adică parlamentul configurat în ultima şedinţă parlamentară a legislaturii actuale, se precizează pe site.
Prezenţa la vot estimată în UE28 a fost de 50,93%.
Negocieri ale lui Macron pentru susținerea lui Barnier
În marja Summit-ul european de marţi seara, preşedintele francez Emmanuel Macron se va întâlni cu mai mulţi şefi de stat şi de guvern, începând cu spaniolul Pedro Sanchez, premierii ţărilor din Grupul de la Visegrad (Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria), apoi cu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk. Anterior, Emmanuel Macron l-a primit pe premierul olandez Mark Rutte şi pe şeful guvernului portughez Antonio Costa şi a discutat la telefon, duminică seara, cu cancelarul federal german Angela Merkel. Între priorități se află și susținerea lui Barnier la președinția Comisiei Europene. 
Partidul lui Macron, La Republique en Marche (LREM), s-a clasat în Franţa pe locul doi, după Adunarea Naţională (RN) a Marinei Le Pen, diferenţa dintre cele două formaţiuni fiind însă sub un punct procentual, preşedintele francez apreciind că trebuie să constituie un arc progresist între liderii proeuropeni.
El speră de asemenea să creeze în Parlamentul European, în jurul LREM, o forţă centristă care să fie capabilă să fie noul arbitru al dezbaterilor, forţă formată din partidele naţionale ce constituie actualul grup liberal-democrat ALDE sau veniţi din alte formaţiuni. "Sprijinul în rândul partidelor tradiţionale s-a mutat puţin dinspre centru-dreapta şi centru-stânga spre liberali şi Verzi, adică spre grupuri ale căror idei sunt deseori la polul opus", susține Macron. 

Influența Italiei pentru ocuparea unui post important la nivel european afectată  
Partidul de extremă dreaptă condus de Matteo Salvini a obținut peste o treime din voturile cetățenilor italieni. Potrivit estimărilor de până acum publicate de televiziunea RAI arată că Liga va avea circa 33,8% din voturi, față de 17,7% pentru Mișcarea 5Stele. Scrutinul ar putea schimba chiar și raportul de forțe în guvernul italian care este déjà foarte divizat, dând totodată mai multă autoritate ministrului de interne.  
Estimările arată totodată că Partidul democrat (partie de centru stânga pro-european) a înregistrat un scor de 22,5%, depășind astfel M5S. « Revenim », a declarat noul șef  al Partidului democrat, Nicola Zingaretti.
Scorurile celor două partide antieuropene italiene arată că influența Italiei la nivel european este în scădere, iar posibilitatea ca un reprezentant italian să ocupe un loc important la nivel înalt se reduce, pentru că nici un grup politic din Parlamentul European nu va susține un acord cu aceste partide. 
O soluție ar fi ca Salvini să susțină o candidatură a democraților italieni pentru un post de responsabilitate, ceea ce ar fi în contradicție cu politica sa de până acum.