Publicat: 8 Februarie, 2017 - 21:05

      Două minute, pe ceas. Atât a catadixit Klaus Iohannis- președintele tuturor românilor, nu-i așa?- să le acorde celor care, înfruntând frigul și viscolul, au venit, din nou, în fața Palatului Cotroceni spre a-i spune ceea ce cred despre el și despre regimul autoritarist pe care, se vede treaba, este decis să îl instaureze. În marea sa mărinimie, domnul președinte a trimis celor aflați acolo niște ceai cald, după care a mai făcut un fel de baie de mulțime. Prilej cu care a adresat, manifestanților și nației, acest mesaj, pe cât de  scurt pe atât de cuprinzător:,,Suntem cu toți români. Eu zic să terminăm pentru astăzi’’.

 Acestea fiind zise, bine flancat de gărzi, domnul președinte s-a retras, solemn și abstract. Dar nu spre a se odihni, ci pentru  a redacta și a da publicității un mesaj mai cuprinzător în care și-a reafirmat crezul profund democratic, eminamente echidistant față de toate azimuturile mediului politic:,,Am fost în această seară să vorbesc cu oamenii care protestează de câteva zile în fața Palatului Cotroceni. Înțeleg să îmi exercit mandatul de președinte ascultând vocea tuturor, indiferent de opțiunile lor’’.

 Cârcotași cum suntem noi, românii - mai cu seamă cei care nu ne-am regăsit sub faldurile sintagmei:,,românii mei’’ -  am mai găsit un motiv ca să îi facem domnului președinte străfocate observații. Ba că de ce a stat doar două minute, ba că de ce a spus numai atât?! Și, de parcă astea nu ar fi fost de-ajuns, s-a găsit cineva care i-a reproșat cum că de ce nu i-a invitat, măcar pe câțiva reprezentanți ai manifestanților din prejma Pieței Leului, în biroul său, la un pahar de vorbă?...

  Zău așa, fraților, nu credeți că ați întrecut măsura? Când, acum vreo trei săptămâni, domnul Klaus Iohannis a coborât în mase și a mers, pe străzi, la mitingul împotriva abuzurilor din justiție, nu tot voi ați sărit cu gura că asta nu este ceva ce trebuie să facă un președinte echidistant politic? Cu atât mai mult un președinte-mediator?! Ați sărit, să nu-mi spuneți mei că nu! Dar ieri, când, tot domnul Klaus Iohannis, a venit în fața camerelor reunite ale Parlamentului, nu tot voi i-ați întors magistrala expunere pe toate fețele, doar-doar să îi veți găsiți un nod în papură?  Acum, ce ați fi dorit să facă domnul președinte? A făcut ceea ce a crezut că se cuvine să facă, adică a parafrazat, cam la mișto, o expresie pe care noi, românii, o considerăm a fi legământul de credință a lui Mihai Viteazul, cel care a săvârșit prima Unire a celor Trei Țări Române. Și ce-i cu asta?...

 Iar, de parcă toate astea nu ar fi fost de-ajuns, de data asta, ați mai găsit un nou motiv de hâră și de nemulțumire. Serios vorbind, nu credeți că ați întrecut măsura?! De aceea, eu v-aș sfătui ca, în loc să mai aruncați acuze și să mai ticluiți procese de intenție împotriva domnului președinte Klaus Iohannis, mai bine ar fi să încercați să ajungeți la tâlcul profund pe care vi l-a transmis mesajul său. Două minute, mari și late - atâta merităm noi, cei care nu intrăm în aleasa familie a ,,românilor mei’’, să ne acorde echidistantul nostru(?) președinte! Să zicem, așadar, ,,merci fain la domnu* președinte’’ și pentru atâta, fiindcă,altminteri, data viitoare, nici de asta nu o să mai avem parte. Sau, poate, mai știi?, s-ar prea putea să aibă parte tocmai domnia sa…

 Pentru că, dacă o să o mai țină tot așa , domnul Klaus Iohannis, de mare minune ar fi să nu ne facem noi, românii de pe cealaltă baricadă, două minute, pentru domnia sa. Doar două minute, adică  exact cât ne trebuie pentru a ștampila și depune în urne buletinul de vot la un referendum național. Referendum la cărui eventualitate s-ar putea să începem să ne gândim  și asta nu peste foarte multă vreme. Dar, atenție mărită!, nu va fi vorba despre un referendum cu tema aleasă de domnul președinte, ci unul cu o întrebare care se referă la o anumită procedură profund democratică și absolut constituțională a cărei denumire începe cu ,, sus’’… și se termină cu ,,…dare’’.

  Ghici- ghicitoarea mea, care este cuvântul?...   

Topic: 

Format: