27 mai 2022

Dragnea, prea periculos în libertate?

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Ceva se întâmplă în jurul lui Liviu Dragnea. Modul în care este tratat fostul lider pesedist sugerează că ieșirea lui din închisoare îi îngrijorează pe  unii. Altfel nu i s-ar mai da atâta atenție. Ce s-a petrecut ieri  în fața DNA arată că în subteranele statului paralel nu este deloc liniște.

Problema nu este a unui om, fie el detestat de unii, adulat de alții. Nu este vorba nici despre vreun partizanat politic. Discuția de față nu este despre unii care „țin cu PSD”, față de alții care-i urăsc pe pesediști. Sau despre unii care văd în Dragnea un geniu al politicii, față de alții care-l consideră un criminal sfertodoct.

Ce se întâmplă cu Dragnea este problema lui. Dar problema care ne interesează pe toți este a comportamentului statului într-o situație și față de un caz  care, în mod normal, ar trece la „etc”.

Nu poți vorbi despre România educată când pe sub ferestrele Cotrocenilor se aude răgetul derbedeilor politici fără ca nimeni să le bată măcar obrazul. Imaginile de ieri ne arată că trăim în România eșuată, nu educată. Pe Iohannis nu l-am auzit niciodată făcând apel la un comportament civilizat în spațiul public, la respect reciproc între oameni, la bun simț, la deferență față de cei care au avut sau mai au un rol în viața societății. Ca președinte de țară, ca președinte al tuturor românilor – inclusiv al celor care pretind în mod legitim să fie respectați de autorități și protejați de huligani – ca profesor ce se pretinde educator și ca un sas ce afișează goma unei alte educații decât a poporului știrb, era de așteptat ca Iohannis să ia atitudine împotriva ipochimenelor care transformă strada în spațiu de exibare a propriilor complexe, afișându-și cu grobianism obrăznicia, lipsa de educație și văgăunile de caracter.  Lui Iohannis nu-i trebuia cine știe ce funcție ca să fie un apărător al bunului simț în spațiul public, dar n-a avut „organ” pentru o asemenea prestație în apărarea decenței și bunei cuviințe. Dimpotrivă, el a fost aliatul, instigatorul și apărătorul huliganilor politici, pe care mai întâi i-a îmbrățișat în stradă, apoi i-a adus și încurajat în parlament, pentru ca, în cele din urmă, să-i planteze la guvernare în disprețul Constituției și al rezultatului alegerilor.

Așa se explică de ce derbedeii au căpătat aplomb și circulă liberi prin republică, împroșcând înjurături în numele libertății de expresie, risipind ură în numele toleranței  și dând sentințe în numele democrației. Asemenea specimene precum instigatorii prezenți ieri în fața DNA au ajuns embleme ale regimului, etaloane ale valorilor justițiare și efigii ale „spiritului european”. Nimeni nu-i pune la punct, nimeni nu-i trimite unde le e locul. Consecința – sau poate premiza – acestei stări de lucruri este că strada a devenit izvor de drept. „Așa dorește opinia publică”, „este nevoie de un exemplu dat societății”, „conform sesizărilor presei” și altele asemenea expresii se regăsesc tot mai des în sentințele judecătorești.

Comportamentul statului paralel în cazul lui Dragnea este străveziu. Convocarea pentru ieri la sediul DNA a fost făcută taman de la Giurgiu, chiar în ziua în care tribunalul local a decis liberarea lui Dragnea, la nici o oră de la pronunțarea deciziei. Dragnea era încă în penitenciar când procurorul a cerut avocatei adresa la care proaspăt liberatul urma să fie citat într-un nou dosar. Pretextul convocării a fost unul hilar: să fie anunțat doar că i se prelungește sechestrul în alt dosar. Această comunicare i se putea transmite și telefonic, lui sau avocatului. Dar Dragnea a fost chemat la sediul DNA special pentru a fi expus circului produs în stradă de instigatorii și provocatorii patentați ai statului paralel.

Reactivarea bruscă, în plină caniculă, a acestor ipochimene care infestează de ani buni spațiul public trebuie să aibă o explicație. Este limpede că respectivii s-au prezentat în fața DNA  la ordin, într-o scenografie arhicunoscută. Premeditarea este evidentă. S-au mai întâmplat zeci de convocări la DNA în ultima perioadă fără ca lătrăilor regimului să le fie dat drumul din lesă. De data asta, însă,  au fost prezenți, la locul și ora stabilite, cu tot harnașamentul din dotare.

Dă de gândit această mobilizare infernală a garnizoanei din presă, a haimanalelor cu gulere albe ca și a  plevei societății de a continua demonizarea unui om care abia și-a ispășit pedeapsa.

Care să fie motivația acestei ofensive năprasnice împotriva lui Dragnea? Cele două dosare care sunt în lucru – și cărora șeful DNA a declarat că le acordă o atenție specială – i-au fost ticluite în corelare cu termenul la care se prezuma că Dragnea va ieși din pușcărie. Scopul  era ca fostul lider pesedist să fie retrimis în pușcărie taman când îi expira prima pedeapsă. Sincronizarea nu s-a produs chiar la țanc, angajamentul șefului DNA fiind ca dosarul TelDrum să fie trimis în instanță în octombrie.

Acest supliciu al condamnărilor în cascadă, preluat din manualele justiției bolșevice, este menit să provoace exterminarea celui care a rămas singurul adversar public al regimului iohannist. În închisoare l-au batjocorit în fel și chip, există un inventar al abuzurilor la care a fost supus dar, deocamdată, n-au reușit să-l doboare psihic. Mai mult decât atât,  Dragnea tot timpul s-a declarat nevinovat, susținând că se consideră un deținut politic – lucru care a oripilat întreg câmpul tactic.

Iar declarația făcută din pragul pușcăriei le-a dat fiori multora: „Din păcate, astăzi, este o dictatură feroce, este afectată serios libertatea de exprimare, este amanetat viitorul României cu asemenea datorii. DNA să-i ancheteze pe cei care jefuiesc țara. Discutăm de un jaf generalizat. Romania este îngenuncheată de dorința de dictatură feroce a lui Klaus Iohannis. Mă doare sufletul de țară, nu de PSD. PSD-ul nu e condus. Este în buzunarele SRI-ului. N-ați văzut că li se dă voie să vorbească doar la meteo? Eu mă consider deținut politic pentru că am intrat nevinovat. Mi s-a cerut insistent în ultimele luni la instanță să îmi recunosc vinovăția. Am refuzat. Din păcate, nu există opoziţie, PSD a devenit un partid de operetă condus de oameni laşi. Toţi sunt praf. Un partid fără personalitate”, afirma Dragnea după doar câțiva pași făcuți în libertate.

O astfel de rafală este rar întâlnită – dacă nu unică – la un fost deținut,  în prima zi când iese dintr-o închisoare a regimului băsisto-iohannist.

O fi Dragnea cum o fi el, țărănuș de Teleorman, modestuț intelectual și neinspirat în multe decizii, dar asemenea declarații sunt demne de tot respectul. Mai toți cei care au trecut prin pușcării, pe cât de falnici erau la intrare, la ieșire se muiaseră cu totul, au afișat smerenie, frică, împăcare cu soarta, rețineri în a-și da cu părerea și fugă de orice ambiții politice. Dragnea este o surprinzătoare excepție.

Declarațiile sale din prima zi de liberate au iscat deja diverse ipoteze. Prima ar fi că Dragnea este terminat ca om politic, declarațiile sale fiind ca o furtună într-un pahar cu apă. Sunt de urmărit, totuși, aparițiile sale publice viitoare, la niște televiziuni unde are deja perfectate mai multe apariții, care vor începe după o perioadă de investigații medicale.

A doua ipoteză este aceea că Dragnea va fi supus tot mai multor umilințe publice tocmai pentru a pune în evidență lașitatea adâncă a liderilor PSD, care tac mâlc, fiind și speriați, și incapabili să-și apere fostul lider. Tensiunea dintre Dragnea și PSD-ul „aflat în buzunarul SRI” va fi amplificată și speculată de statul paralel, care chiar îl va ajuta pe Dragnea să-și facă un partid care în 2024 să muște din voturile PSD. În acest fel,  se vor îndeplini un vechi vis al stăpânilor coloniei, ca și  pohta ce-a pohtit-o Iohannis: o Românie fără pesediști, așa cum Hitler visa o Germanie fără evrei.