Publicat: 26 Martie, 2018 - 15:53

Cinstit să fiu, îmi este foarte greu să aleg pe care dintre aceste două fapte ar trebui să o socotesc culmea sfidării elementarelor norme ale bunului simț și a respectului pentru istoria și pentru credința noastră străbună. Mă refer la gestul celor doi polițiști care urinau,ziua nămiaza mare, pe zidul Bisericii Krețulescu și la replica  de-a dreptul năucitoare pe care a dat-o Dumitru Coarnă, liderul Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual celor care, pe bună dreptate, s-au arătat indignați de o asemenea faptă. Care lider sindical, după ce a murmurat niște scuze mai mult de circumstanță, a cerut, pe un ton brusc ridicat, să nu fie umbrită acțiunea de protest organizată zilele trecute în fața Ministerului de Interne. Acțiune în marja căreia s-a petrecut și povestea cu pricina. Ba chiar a reproșat autorităților că nu au instalat toalete publice în arealul respectiv și din cauza asta bieții oameni ai legii și ai ordinii publice au recurs la această …soluție de avarie.

 Se vor găsi, foarte probabil, adepți ai corectitudinii politice, persoane cu o viziune modernă și tolerantă- nu ca noi, generația expirată!- care să mă urecheze pe motiv că nu reușesc sau nu vreau să pricep cât de actuală este zicala ,,naturalia non sunt turpia’’. În traducere românească asta însemnând că toate trebuințele noastre naturale- inclusiv sau mai ales aceea care îi adusese pe vajnicii sindicaliști lângă zidurile ctitoriei logofătului Iordache Crețulescu -  nu sunt fapte de care trebuie să ne fie rușine. Geaba m-aș apuca eu să le răspund că normele elementare ale moralei și ale conviețuirii sociale consideră că, de fapt, acest principiu al adepților filosofiei cinice este menit  să ascundă sau să justifice manifestările unor instincte primare ca și acțiunile săvârșite sub pulpana sa. Cu atât mai mult cu cât, după cum prea bine se cunoaște, trăim într-o societate în care, potrivit unui alt filosof de marcă, dreptul de a huidui este unul eminamente democratic. Și atunci, mă rog frumos, de ce nu ar fi și gestul natural și spontan al celor doi vajnici polițai, decât tot o exercitare a unui drept natural și imposibil de îngrădit?

Aș fi trecut, poate, peste acest mizerabil incident, dacă maniera în care șefii celor doi polițiști au  înțeles să îl trateze nu ar fi fost, ea însăși, la fel de revoltătoare. Este vorba despre politica struțului, a lui nu aude-nu vede, pe care a adopta-o, și de această dată, conducerea Poliției Române.Nici măcar acolo, un comunicat cum că a luat cunoștință și că se va cerceta, după care bla-bla-bla. La urma-urmei de ce m-aș mai mira?! Nu au avut domniile lor reacții publice la incidente mult mai grave și,atunci, de ce s-ar fi deranjat să o facă de data asta?! Mai ales că, într-o deplină transparență,  toată lumea putut vedea, cu ochiul liber, cum își văd de treabă(!!!) niște vajnici polițiști români contemporani…

 Cât privește reacția ultra-vocalului( cu alte prilejuri,desigur) lider sindical Dumitru Coarnă, abia de data asta, cred că putem vorbi despre o dovadă că pe domnia sa pur și simplu îl doare în cot de ce spune și ce  crede lumea despre comportamentul celor doi sindicaliști ale căror drepturi le apără și le susține. Mare atenție, vă rog, am scris ,,îl doar în cot’’ și, în nici-un caz, nu am procedat la o extensie de sferă a sensului și semnificațiilor foarte naturalului comportament al celor două cadre de nădejde!  

Format: