27 septembrie 2022

”DREPTURILE OMULUI”- ȘI-A PIERDUT RESPECTUL

Distribuie pe rețelele tale sociale:

în acești ani grei și blestemați  (2)

  Este trist și deplorabil faptul că în România, țara unde m-am născut și format ca om, aceeași care m-a chinuit și pedepsit pe nedrept, prin politicienii ei de doi bani,  a reușit ”performanța” de a ne face de tot râsul Europei, fiind pe locul I la cel puțin 25 de repere foarte importante pentru viața noastră de zi cu zi, pentru gramul de prosperitate de care încă se mai bucură unii români, pentru a ne păstra demnitatea și pentru a ni se respecta drepturile fundamentale ale omului pe care am crezut că le-am obținut odată cu căderea dictaturii comuniste și statului totalitar.

Dar iată că azi, după 32 de ani de luptă pentru cunoașterea, respectarea și aplicarea drepturilor omului, am ajuns să ne întrebăm :

Oare se mai poate vorbi de drepturile omului atâta timp cât România este pe primul loc la mortalitate infantilă?

Se poate vorbi despre apărarea drepturilor omului când România este pe rimul loc la infecții intraspitalicești.

Se poate să pretindem că apărăm drepturile omului în condițiile în care România este pe primul loc la numărul de mame minore?

Se poate cere un minim respect al drepturilor omului, respectiv dreptul la viață, într-o țară unde numărul de avorturi este cel mai mare din Europa?

Ce respect de drepturi ale omului să pretindem când suntem în țara care este pe primul loc în Europa la analfabetism funcțional, o realitatea înfiorătoare pe care până și odiosul regim comunist o eradicase?

Tot pe primul loc din Europa suntem la kilometri de autostrăzi construite, în schimb pentru fiecare palmă de autostradă am plătit cel mai mare preț din U.E.! Nu mai vorbim de mii de kilometri de drumuri neasfaltate, dar continuăm să ne cerem respectarea drepturilor. Vax albina!

În țara în care zilnic avem accidente rutiere cu victime, prima în clasament în Europa, credeți că mai contează oare dreptul la viață

Suntem prima țară din Europa unde infrastructura feroviară este nu proastă, ci dezastruoasă, unde se circulă cu viteze mai mici decât în perioada interbelică. Și avem îndrăzneala să cerem respectarea drepturilor, oare unde ne trezim noi că suntem?

România este țara care trăiește o adevărată dramă atâta timp cât este prima la numărul de familii care trăiesc în sărăcie, încă cu WC-ul în fundul curții și fără apă, gaze, energie, căldură și canalizare, dar în schimb cu telefoane performante și cu tablete primite de elevi de la aceeași școală. Oare toți acești oameni nu au dreptul la un trai decent, așa cum prevăd cerințele Constituției?

România și la capitolul depopulare este premiantă, în special în mediul rural unde, din cauza sărăciei, peste 5 milioane de români au preferat să părăsească țara și să plece în pribegie, la muncă în străinătate, fiind țara cu cel mai mare număr de emigranți pe timp de pace! Ne întrece doar Siria, care a înregistrat 8,5 milioane de emigranți, doar că cetățenii sirieni au fugit din calea războiului, nicidecum din cauza sărăciei!  Și nu putem să nu întrebăm instituțiile din România, responsabile cu problematica românilor din diaspora, dacă știu cum și mai ales ce drepturi le sunt respectate conaționalilor noștri?!?

Tot în cap de listă suntem la rata inflației și la deficitul bugetar, ceea ce inevitabil va duce la o sărăcie accentuată, pentru unii chiar sub limita pragului de subzistență. Dar, în antiteză, tot noi suntem primii la categorii și număr de pensii speciale, impozitând însă salarii minime pe economie. Vă întrebăm, domnilor guvernanți, unde este echitatea drepturilor acordate tuturor românilor? Nu cumva, cu bună știință, ați creat o mare discriminare când, pentru muncă egală și aceiași ani de activitate, ați acordat pensii diferite?

Suntem una din cele mai nebune țări din Europa, unde salariile bugetarilor, finanțate de la bugetul de stat,  sunt neadmisibil de mari în comparație cu cele din mediul privat destul de neperformante.

În schimb la absorbția fondurilor europene structurale nu ne aflăm pe un loc fruntaș, ci la coada listei, nereușind în 32 de ani să legăm Europa de România, sau viceversa, România de Europa, printr-o rețea de autostrăzi. Probabil, dacă reușim performanța că în alți 30 de ani să mai construim 50 km. de autostrăzi, pe la jumătatea secolului XXI poate ni se va implini acest deziderat, mai ales că autostrăzile noastre trec mai mult prin zone de câmpie, nicidecum la altitudini montane, ca în Elveția de exemplu!

Și mai avem îndrăzneala să cerem să ni se respecte drepturile fundamentale ale omului.

Ce să mai spunem dacă în România toți specialiștii în finanțe, oameni de afaceri autohtoni și investitori străini, reclamă lipsa de predictibilitate a întregii legislații fiscale.

Să recunoaștem că România a ajuns din nou prima țară unde natalitatea este la pământ.

Știați că alocațiile pe care le oferă România copiilor ei sunt mai mici decât cele pe care le primesc pușcăriașii, și că învățământul școlar este un dezantru, mai ales în ultimii doi ani de pandemie, când în mediul rural a fost aproape inexistent, iar pentru ceilalți cu acces la învățământul on-line aproape la fel, mai bine zis un fel de simulare. Așa oare se respectă drepturirlor omului, domnilor care ați jurat cu mâna pe Biblie că așa va fi!?!? Cum rămâne cu dreptul la educație garantat de Constituție???

Să te ferească Bunul Dumnezeu să te îmbolnăvești în România, să fii obligat să te internezi în spital. Sunt adevărate morgi spitalele noastre, pline de gândaci și șobolani, murdare, gata să se prăbușească, cu sisteme electrice vechi de peste 50 de ani, oricând gata să producă scurtcircuite și să se declanșeze incedii ucigătoare, așa cum s-a și întâmplat în ultimii doi ani. De 32 de ani, cu peste 34 de miniștri la conducerea Ministerului Sănătății, nimeni nu a reușit să construiască măcar un singur spital, rămânând la stadiul de vorbe, angajamente și promisiuni făcute din patru în patru ani, adică în perioada anilor electorali.

Dar ce le mai place să susțină public că în România dreptul la sănătate este un drept garantat, așa cum scrie în Constituție, mai ales în perioada restricțiilor cică impuse de pandemie. Atâta de preocupați au fost să-i apere pe români de Covid, încât au uitat complet de drepturile celor cu boli cronice!!

Ce prosperitate să-și dorească această țară când încă se face agricultură de subzistență, cu plugul tras de boi, măgari sau cai, iar în lipsa acestora, la nevoie, intră omul în jugul plugului.

Am devenit o țară de bezmetici, bodyguarzi, femei de moravuri ușoare, proxeneți, traficanți de droguri și de mărfuri de contrabandă, drogați și tot felul de infractori, așa-zișii ”bombardieri” pe toate străzile, cu agresiuni și violență la tot pasul, situație creată de indiferența totală a autorităților, dar și din cauza unor decizii ale politicienilor luate ”pe picior”, în bătaie de joc, astfel că respectarea drepturilor omului în România zilelor noastre a rămas un deziderat!

Politicienii noștri vorbesc de drepturi doar de dragul de a fi în trend cu lumea civilizată!

PREȘEDINTE FONDATOR al O.A.D.O.

 

Prof.univ.,dr Florentin SCALEȚCHI