3 decembrie 2021

După Dezbinatorul și Instigatorul, căutăm Unificatorul

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Soluția de guvern prezentată de Ciucă avându-l în coaste pe Cîțu este de-a dreptul paranoidă. Vasilică Cîțu visează că va rămâne la butoane, deși i se pregătește plăcuța suedeză Cuie Mîțu. Cele două partide de la care puteau veni voturile i-au tot spus că nu vor vota un guvern minoritar și, totuși, Cîțu, se încăpățânează să le bage degetele în ochi.

Spectacolul caracterelor este pe  culmea penibilului. „Urmașii Brătienilor”, perdanți în alegeri, cer acum „ciumei roșii” să-i mențină la putere.

Cîțu a fost de-a dreptul nesimțit atunci când i-a dat generalului Ciucă un mandat supra restrictiv, trimițându-l prin oraș să obțină susținere pentru guvern minoritar, dar nu cumva să negocieze cu PSD și USR!. Directiva pe care căprarul politic Cîțu i-a dat-o generalului cu 4 stele a fost clară: „PNL nu va negocia cu cel mai mare dușman al poporului român. A negocia cu PSD înseamnă a negocia împotriva poporului român”.

Cîțu nu-i suportă nici pe useriști pentru că au votat moțiunea de cenzură. Iar apelativul de „zombi politic” cu care l-a gratulat Drulă îi mai bubuie și acum în urechi. Nici Iohannis nu-i are suflet pe useriști, considerându-i niște „crizatori”, mai ales după ce deputații USR au propus o comisie parlamentară de verificare a averii ghinionistului profesor cu 6 case obținute din meditații.

Criza alcăturii guvernului, blocarea negocierilor, dialogul surzilor, opintelile pe copitele din spate ale tuturor combatanților sunt, în esență, fațete ale urii generalizate din care se hrănesc Iohannis, Cîțu, Rareș Bogdan și ceilalți din gașca lor. Politica urii li se întoarce în cap precum un bumerang.

Ura promovată de Iohannis în societate e generalizată, ruptura este adâncă, rănile sunt sângerânde. Tensiunile nu sunt doar în politică. Nu doar partidele nu se mai înțeleg între ele,  dar nici oameni cu oameni, vecini cu vecini, părinți cu copii, bașca „clujenii” cu „teleormănenii”…Sau,  mai recent, vaccinații cu nevaccinații…Dihonia este totală. Într-o asemenea atmosferă, blocajul politic era inevitabil.

Răspunderea pentru starea de lucruri din societate revine mai întâi lui Băsescu-Petrov. El este cel care și-a bazat puterea pe dezbinare, creând un sinistru sistem juridico-securist pentru a-i servi  răfuielilor politice. După aceea, Werner Iohannis a ridicat ura la rangul unei politici de stat și a readus terminologia nazistă în discursul public, în tăcerea vinovată a luptătorilor împotriva antisemitismului. Moștenirea sa politică este una a instigării la huliganism politic și la dictatura străzii, crezul său de președinte fiind că adversarii politici nu trebuie înviși, ci distruși.

Băsescu a fost Dezbinatorul.

Iohannis a fost și este Instigatorul.

Aceste două personaje sinistre ale politicii românești de vârf au furat istoriei contemporane a României două decenii de liniște și de concordie de care, în plin efort de modernizare, țara avea nevoie ca de aer. Din punctul de vedere al traumelor suferite de societatea românească, în ansamblu, perioada 2005-2025 este comparabilă cu perioada 1945-1965 – în relativitatea condițiilor istorice respective, desigur.

Actuala criză politică va trece cumva. Vor mai trece și altele. Va fi aruncat în debaraua istoriei și acest Iohannis. Problema este ce urmează. Va fi mult de reparat în societatea românească.

Cornel Nistorescu a scris deunăzi un editorial despre nevoia de unire a românilor. Acesta poate fi principalul proiect de țară al următorului deceniu – reclădirea unității, refacerea punților rupte din societate, recăpătarea încrederii în celălalt și a tuturor în fiecare, ieșirea din clandestinitate a suveranismului, abolirea prostocrației și cât și mai câte…

Ziarul Cotidianul reprezintă deja o platformă a nevoii de resetare  morală a societății și politicii românești, denunțând prostocrația, impostura, lipsa de patriotism, abandonarea demnității naționale și toate celelalte tare adânci care amenință fibra de identitate națională și prestigiul țării în lume.

La Cotidianul a apărut „Trecerea la prostoctrație”, acel volum  de antologie publicistică,  redactat într-o stare de alarmă a conștiințelor.

În continuitate, proiectul descris de Cornel Nistorescu ar presupune că trebuie lucrat la un alt volum, „Ieșirea din prostocrație”. Eseurile lui Andrei Marga sunt un început. Profesorul clujean scrie frecvent despre liniile de urmat într-o perspectivă iminentă. De văzut, de pildă, tabloul nuanțat pe care-l realizează situației de azi a  României și căile care pot duce spre o necesară reconstrucție a țării. (https://www.cotidianul.ro/refacerea-in-romania-de-azi/ ).

Unirea românilor sună frumos, dar proiectul trebuie descris în liniile sale concrete, practice, efective. „Vina ne-unirii noastre este, dincolo de toate, a tuturor”, scrie Cornel Nistorescu. Atunci tot nouă, tuturor,  ne revine și datoria – responsabilitatea, că tot e la modă acest cuvânt! – re-unirii noastre. Să ne reunim, stabilind mai întâi valorile care ne pot reuni. Să ne reunim gândind la profilul unui om care să știe de unde pornește ne-unirea și cum se construiește re-unirea.

În istoria României a existat, din fericire, un rege, Ferdinad, sub sceptrul căruia s-a împlinit Marea Unire. În semn de recunoștință,  contemporaneitatea l-a numit Întregitorul.

La peste un secol, România are nevoie de un președinte care să „recupleze românii la energiile pozitive care i-au purtat prin istorie”, cum scrie directorul Cotidianului. România caută un președinte, bărbat de stat,  căruia să-i dea renumele de Unificatorul.

Re-unirea noastră poate începe prin a căuta punctele de sudură, numitorul comun al opiniilor, atitudinile care ne pot reapropia  și, mai ales,  profilul celui care ar putea să ne motiveze și să ne însufleșțească în acest efort.

Să nu lăsăm ca doar „Pădurea” să facă listele.

Cotidianul are deja primele deschideri. Există „Declarația de la București”, care poate reprezenta o platformă de dezbatere și nucleul unei mișcări de opoziție extraparlamentară. O mișcare nu de stradă, ci de idei și de atitudini,  un efort de construcție care să explice în ce ar putea consta proiectul unirii românilor și, de ce nu, tipul de personalitate care ar putea fi  acel Președinte Unificatorul.

Ca președinți, am avut Dezbinatorul. Mai avem încă Instigatorul.

Dar trebuie să ne preocupe de pe acum Unificatorul!

Cum să arate ? Unde îl putem găsi?

Vorba titlului unei emisiuni de la Cotidianul TV, tu ce zici?