22 septembrie 2021

DUPĂ DOUĂZECI DE ANI – REMEMBER – 11 SEPTEMBRIE 2001

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Se împlinesc 20 de ani de la ceea ce americanii au numit “cel mai înspăimântător atentat din istoria SUA” – 4 avioane au fost deturnate de islamişti pe 11 septembrie 2001, şocând o lume întreagă. Totul a început în New York, unde două dintre avioanele deturnate de terorişti au lovit turnurile gemene de la World Trade Center, la interval de doar câteva minute, cele două turnuri prăbuşindu-se în scurt timp sub privirile neputincioase a milioane de oameni. Să analizăm ţinta celor 2 avioane – Turnurile World Trade Center – chiar denumirea ne ajută în fixarea simbolisticii celor doi zgârie-nori – Centrul Mondial de Comerţ – unele dintre cele mai importante firme şi corporaţii îşi aveau sediul acolo – Merill Lynch, Morgan Stanley, AON (America Online Corporation), Cantor Fitzgerald, Marsh USA, Procter&Gamble, Sun-Mycrosistems, ABN-Amro, Commerzbank Capital Markets, Hyundai Securities, Xerox Document Company etc. dar şi alte instituţii la fel de importante – Fiscul New York, Televiziunile Channel 4, 11, 2, 23, etc. Guvernul Thailandei, o serie de bănci printre care banca japoneză Nishi-Nipon s.a.m.d. Aici este vorba despre acea interdependenţă economică; World Trade Center este simbolul acestei tendinţe de globalizare, de atenuare a graniţelor naţionale, de eliminare a barierelor culturale; începutul este făcut deja sub aspect economic, partea cea mai grea – aspectul politic şi social, urmează. După cum se poate observa, în turnuri erau mai multe firme din Asia, Europa şi chiar Africa, lovitura dată în 11 septembrie având o dublă semnificaţie – arăta Americii că nu este deloc invulnerabilă la atacuri şi în acelaşi timp le arăta celorlalţi ce li s-ar putea întâmpla, cum frica de necunoscut poate afecta fiecare moment din viaţă.

 Al treilea avion s-a izbit de o aripă a Pentagonului, iar al patrulea avion s-a prăbuşit în câmp, în urma a ceea ce se pare că a fost o revoltă a pasagerilor. Bilanţul tragediei a fost unul sfâşietor: aproape 3000 de oameni morţi, printre care şi cinci români.

Acum, după 20 de ani de la tragicele evenimente, există în continuare multe versiuni conform cărora totul a fost o acţiune planificată a Guvernului American, multe teorii fiind dezvoltate în acest sens. Din ce în ce mai mulţi oameni au convingerea că totul a fost un complot al administraţiei Bush destinate să justifice invadarea Afganistanului cât şi a Irakului. Cele mai multe teorii susţin că agenţii americani şi/sau israelieni au amplasat explozibil în turnurile World Trade Center şi la Pentagon, înainte ca acestea să fie lovite de avioanele deturnate de comandourile islamiste. Alţii refuză să creadă că Bush ar fi putut ordona moartea propriilor cetăţeni, dar sunt de părere că acesta nu a făcut nimic pentru a împiedica atentatele în timp ce ştia despre pregătirea lor. Despre toate acestea s-au emis foarte multe ipoteze, dar un lucru rămâne foarte neclar: de ce avioanele de vânătoare de la baza Andrews de lângă Washington s-au ridicat în aer de abia după 80 de minute pentru a interveni?! Comanda ridicării în aer a acestora s-a dat foarte târziu. Nici până astăzi nu se ştie ce raţiune a stat la baza acestei decizii. Mulţi specialişti au afirmat că turnurile gemene din New York nu s-ar fi putut prăbuşi de la un simplu impact cu un avion de linie, iar peste Pentagon ar fi căzut o rachetă a Armatei Americane, nicidecum un avion. În aceeaşi logică, există suspiciuni că zborul 93 al United Airlines nu s-a prăbuşit în Pennsylvania, ci a fost doborât în zbor de o rachetă sol-aer. Se mai poate adăuga că evoluţia Bursei de pe Wall Street înainte de atentate arată că unii brokeri fuseseră avertizaţi că avea să se întâmple ceva.

11 septembrie 2001 este posibil să fi dovedit vulnerabilitatea celui mai puternic actor internaţional de pe scena vieţii politice mondiale. Mileniul 3 a debutat sub imperiul unui inedit şi totodată atipic gen de conflict armat – RĂZBOIUL TERORIST – indicând faptul că drama umanităţii contemporane nu s-a sfârşit, ci dimpotrivă, continuă sub forme cât mai tragice, dovadă fiind valul manifestărilor teroriste declanşat la 11 septembrie 2001 în SUA.

Acest moment, de un tragism fără precedent pentru lumea întreagă, a modificat în mare măsură conceptul de TERORISM aşa cum era el cunoscut până atunci, moment care a marcat o escaladare nemaiîntâlnită a numărului de atacuri teroriste în Israel, Pakistan, Bali, Rusia (Teatrul Dubrovka din Moscova), India (mai ales împotriva comunităţilor creştine), Kenya, Sudan, Filipine, Irak, Spania (atentat asupra unui tren de călători lângă Madrid), Turcia, Grecia, Cecenia, Abhazia, Inguşeţia, Daghestan…

Uciderea preşedintelui cecen la 9 mai 2004, avioanele ruseşti de pasageri ce au fost pulverizate în zbor, răpirile şi uciderea unor oameni nevinovaţi – victime “colaterale” într-un război care nu este al lor, asasinarea unor demnitari, poliţişti, sabotarea conductelor petroliere, ameninţările de tot felul la adresa vieţii cotidiene a comunităţii democratice – alcătuiesc chipul hâd al unui război crâncen.

Imaginile dramatice ale celor două turnuri cuprinse de flăcări de la World Trade Center, reluate obsesiv de toate televiziunile lumii, au marcat sfârşitul unei perioade când lumea credea într-o curgere firească a vieţii după conflictele deceniului nouă, şi începutul altei perioade, când omenirea a descoperit un inamic comun: TERORISMUL.

De atunci, istoria LUMII s-a schimbat.

Să nu uităm că pericolul ne priveşte pe toţi, ignoranţa şi, mai grav, nepăsarea pot naşte tragedii…

Ceea ce ieri părea atât de îndepărtat, astăzi poate fi mai aproape decât oricând. Ceea ce ieri părea de neînchipuit, astăzi a devenit realitate. Dincolo de orice previziune fatalistă, noul mediu de securitate internaţional a oferit iniţial o imagine nu tocmai fericită despre securitatea sistemelor responsabile de asigurarea securităţii, generând întrebări de genul “Cum a fost posibil acest lucru într-un sistem cu atâtea agenţii de securitate?”. Soluţia nu a întârziat să apară, o dată ce terorismul a fost recunoscut ca o problemă cu care multe ţări se confruntau de multă sau mai puţină vreme, iar terorismul ca fenomen nu priveşte doar ţara implicată temporar, ci şi potenţialele lui, fie că au avut de-a face cu el anterior, sau nu. Globalizarea terorismului prin mijloace tehnice, economice, politice, transfrontaliere, a reclamat o atitudine şi un răspuns global. Războiul mileniului trei, manifestat în altă dimensiune decât cea clasică prin efectul de bumerang al agresiunii teroriste din SUA, este centrat pe conceptul de informaţie, vechile dimensiuni ale luptei armate vor fi copleşite de impactul informaţional, cu efecte asupra doctrinelor strategice.

Terorismul în numele religiei poate fi extrem de violent. În prezent, din cadrul atacurilor teroriste fac parte asasinatele tradiţionale, atacurile cu bombe, incendierile, luarea de ostatici, deturnările de avioane şi folosirea lor drept bombe, asedierea de clădiri, sabotajul, terorismul ecologic, terorismul care are la bază tehnica de vârf şi care foloseşte materiale şi arme biologice, chimice, nucleare. Grupările teroriste acţionează sub forma unor reţele în spatele cărora se găsesc lideri carismatici şi guverne care le finanţează.

La 24 septembrie 2001, SUA au lansat prima ofensivă împotriva reţelelor lui Osama bin Laden, printr-o lovitură dată bazelor financiare ale teroriştilor. În prezent, Internaţionala Islamică aşa cum este, are câteva zeci de mii de fanatici susţinători şi aproximativ 50000 de simpatizanţi, suporteri şi activişti responsabili cu strângerea de fonduri. Terorismul este o încercare de a obţine sau menţine puterea şi controlul prin intimidare, frică şi teroare în obiectivele şi locurile vizate ca ţintă şi crearea deliberată prin exploatarea fricii pentru a ajunge la o schimbare politică. Escaladarea acţiunilor teroriste, în ultimii ani, a fost dictată neîndoielnic de acutizarea unor probleme economice şi sociale, de rivalităţi naţionale, dar şi de persistenţa unor regimuri antipopulare, care au încercat să-şi menţină puterea recurgând la exces de autoritate şi chiar violenţe împotriva opozanţilor. Tocmai de aceea se impune acum, mai mult ca oricând, până nu este prea târziu, o colaborare şi o cooperare a tuturor naţiunilor, guvernelor şi organismelor internaţionale, pentru crearea unui sistem cu adevărat viabil în domeniul securităţii şi apărării – nu doar individuale, ci şi globale – pentru că terorismul loveşte oriunde, oricând şi pe oricine. Momentul 11 septembrie 2001 ne reaminteşte, printre altele, că dacă lupta împotriva terorismului este dispersată şi izolată, efectul este mic, fără forţă, în comparaţie cu o opoziţie şi o reacţie comună. Şi, aşa cum ne spunea preşedintele SUA: “acest război nu este doar al Americii, ci al tuturor statelor democratice, care iubesc pacea şi libertatea”.

Sfârşitul Răboiului Rece, destrămarea Tratatului de la Varşovia, căderea regiunilor comuniste în întreaga Europă, au adus în spaţiul central şi est-european un adevărat vid de securitate. După cinci decenii de dominaţie comunistă, ţările din aceste regiuni s-au trezit libere să acţioneze cu adevărat independent pe scena internaţională, să-şi definească propriile priorităţi de politică externă, constatând că globalizarea, caracterul multidimensional al securităţii, evoluţiile tehnologice accelerate impun nevoia acută de cooperare la nivelul diverselor entităţi ale sistemului internaţional, căreia statele nu i se pot sustrage. Zona sud-est europeană este ameninţată de creşterea îngrijorătoare a infracţionalităţii la nivel transnaţional şi naţional. Criminalitatea transfrontalieră a devenit un factor de risc major la adresa statului de drept, a democraţiei şi drepturilor omului. Statele din zonă au devenit ţinte predilecte pentru reţelele criminale transnaţionale, care se ocupă cu trafic ilicit de droguri, trafic de persoane, trafic de maşini furate, trafic de monedă falsă, fraudă şi evaziune fiscală, trafic şi comerţ cu arme etc. infracţiuni care sunt însoţite de cele mai multe ori de acţiuni teroriste.

11 septembrie 2001 este o piatră de hotar în ceea ce priveşte acest flagel teribil care este terorismul. Acum, la 20 de ani de la tragicele evenimente din SUA, să nu îi uităm pe cei care au pierit fără să aibă vreo vină, ca şi cei ucişi la Madrid, în altă zi de 11 (de data aceasta a lunii martie 2004), ca de altfel toţi cei care au murit în atentatele teroriste oriunde în lumea largă, dar să nu ne uităm nici pe noi, cei vii, care avem datoria şi misiunea de a rămâne în viaţă, de a trăi şi lupta împotriva acestor demenţi ucigaşi care sunt teroriştii, pentru ca viaţa să meargă înainte, ca o victorie a raţiunii împotriva violenţei şi ca un triumf al vieţii împotriva morţii.

Începând cu luna septembrie 2019 EUROJUST a înfiinţat o bază de date denumită Registrul Contraterorist, care va ajuta statele membre să coopereze mai strâns pentru a combate ameninţările teroriste. Registrul Contraterorist (CTR) conţine informaţii cu privire la procedurile judiciare împotriva suspecţilor de infracţiuni teroriste într-o bază de date centralizată menită să uşureze munca procurorilor de identificare a suspecţilor sau reţelelor investigate în cazul cu potenţiale implicaţii transfrontaliere. Inedit este însă faptul că statele membre trebuie să furnizeze lunar informaţii despre suspecţi şi cazuri către acest Registru Contraterorist.

În această ordine de idei serviciile secrete au făcut presiuni ca supravegherea societăţii în ansamblul ei să devină complete prin aşa-numita lege Big Brother, care este o lege foarte controversată şi care ar permite stocarea pentru o perioadă îndelungată a contactelor telefonice. Legea doreşte ca serviciile de intelligence şi de securitate să ştie cine pe cine a contactat, cât timp a durat convorbirea, inclusiv localizarea acestor conexiuni telefonice, precum şi arhivarea lor. Desigur că acest subiect poate veni în contradicţie cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

După 20 de ani de staţionare a SUA şi a aliaţilor săi în Afganistan (această ocupaţie având titulatura de Războiul mondial împotriva terorismului) se pot trage câteva concluzii:

1. Retragerea total haotică (fuga) a forţelor armate occidentale din ţara opiului şi a talibanilor a avut efectul de a lăsa Afganistanul pe mâinile regimului fundamentalist islamist al talibanilor care au cucerit Kabulul în 15 august 2021. Talibanii au instaurat imediat teroarea şi legea lor supremă Sharia.

2. Exportul de fundamentalism şi islamizare către multe zone din proximitatea Afganistanului reprezintă un pericol major, real şi imediat.

3. Activarea şi refacerea centrelor şi organizaţiilor teroriste din Afganistan şi zonele limitrofe acestei ţări.

4. Escaladarea traficului de droguri şi a crimei organizate transfrontaliere reprezintă de asemenea o problemă majoră

5. Urmărirea şi tăierea reţelelor de finanţare şi de sprijin logistic a organizaţiilor teroriste a devenit mult mai anevoioasă şi complicată deoarece teroriştii de astăzi au acces la cuceririle tehnologice şi la dispozitivele de IT

Tocmai de aceea lumea se află în faţa unui moment crucial de la care trebuie pregătită o nouă strategie mondială de combatere a acestui flagel teribil care este terorismul şi de condamnare a statelor care încurajează organizaţiile teroriste de orice sorginte şi structură ar fi acestea.

O mare păcăleală în cei 20 de ani în care SUA au ocupat împreună cu aliaţii săi Afganistanul a fost aceea că au avut încredere oarbă în regimul politic şi militar din Pakistan, stat care prin ISI (Serviciul Militar de Informaţii al Armatei Pakistaneze) a încurajat, alimentat, instruit, adăpostit şi finanţat organizaţiile teroriste şi regimul taliban din Afganistan, având scopul de a întreţine haosul şi o ţară în stadiul de Ev mediu ca nu cumva să se alieze cu India, fiind cunoscut faptul că India este duşmanul consacrat al Pakistanului. Această naivitate a Washingtonului care, în ciuda unei forţe copleşitoare a armamentului, a logisticii fără limite şi a serviciilor de intelligence a dus în final la o abandonare ruşinoasă a Afganistanului, cu costuri imense de bani, dar mai ales de vieţi omeneşti.

O altă naivitate a Washingtonului a fost atunci când nu a ţinut cont de analizele din teren ale ofiţerilor şi a dispus abandonarea aeroportului-aerodrom din Baghram, cu toate că serviciile secrete au formulat o părere pe care au înaintat-o clasei politice americane, iar aceasta a ignorat-o. Chiar dacă munca în serviciile de intelligence nu este o ştiinţă perfectă, ea având în multe cazuri erori, totuşi este inadmisibil ca SUA să abandoneze sisteme şi aparatură de transmisiuni şi telecomunicaţii pe care practic le-au oferit regimului taliban. Aşa ceva este de o gravitate formidabilă.

O altă eroare majoră ar fi faptul că politicienii de la Washington nu au înţeles că modernizarea unei ţări bazate pe dominaţia clanurilor şi a triburilor nu se poate face cu metode occidentale valabile în occident şi nicidecum în Afganistan. Toate acestea şi încă alte multe erori însumate cu decizii politice eronate au condus la părăsirea frontului şi cedării în mod ruşinos iniţiativei militare a talibanilor.

Aşadar, după 20 de ani Afganistanul se întoarce acolo unde era în 2001, iar Statele Unite ale Americii şi-au pierdut mult din poziţia de unic lider mondial şi pe termen lung această problemă va duce la o nouă aşezare de forţe pe mapamond.

VLAD ROMICĂ ADRIAN

Expert în antiterorism

11 septembrie 2021