16 aprilie 2021

Editura săptămânii: „Artele monumentale decorative din România. O incursiune în a doua jumătate a secolului XX”

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

În mod cert, printre cele mai interesante cercetări despre arta românească a ultimei jumătăți de secol și mai bine sunt cele realizate și publicate de colectivul de la Editura Postmodernism. Amintim, absolut la întâmplare, câteva dintre titlurile pe care și noi le-am semnalat anii trecuți: „Moving Monuments / Monumente în mișcare”, „Centenarul femeilor din arta românească”,Erotism și sexualitate în <<Epoca de Aur>>”, „Cultura de masă în <<Epoca de Aur>>: Cîntarea României & Cenaclul Flacăra”,

Naționalism și multiculturalism în cultura vizuală din România”. Relativ recent, editura a mai publicat un volum nu mai puțin interesant și necesar, cel pe care îl semnalăm astăzi, rod al aceleiași echipe – text: Cosmin Nasui; management de proiect și comunicare: Oana Nasui; editare și corectură: Diana Mărgărit; design layout: Rizi Design.

Volumul beneficiază și de o bogată ilustrație inedită, atât din sursele unor arhive publice, cât și din arhive de fotografie care nu au mai fost publicate până acum.

„Artele monumentale decorative – scrie Cosmin Năsui – reprezintă zone interdisciplinare, specifice ca limbaj și complexe ca mijloace de exprimare, la care contribuie, deopotrivă, artele plastice, cât și cele decorative, arta monumentală și arhitectura. De asemenea, au fost percepute și asociate, în anumite perioade, cu noțiuni precum artă ambientală, artă aplicată, prototip (ulterior înlocuit cu termenul design). După cum se poate observa încă din acest enunț introductiv, sensul acestei sintagme este greu de încadrat într-o singură definiție cuprinzătoare, cu atât mai mult cu cât fiecare perioadă istorică și-a pus amprenta propriei înțelegeri a funcțiilor și chiar a tehnicilor specifice ale acestora, după cum se va putea vedea în acest volum.
Studiul urmărește, în paralel, momentele și direcțiile de evoluție ale domeniilor artelor decorative, precum și artelor monumentale, cu scopul de a evidenția modurile în care conexiunile dintre acestea au putut avea loc, începând cu perioada postbelică, până după 1989, cu câteva punctări spre începutul secolului XXI.”

După o microistorie condensată, sunt analizate artele decorative în anii ’80 în general, dar și un număr de situații concrete: decorarea fațadei Teatrului de Operă și Balet din București, în 1958; frescele pereților interiori ai sălilor de la etajul doi al Casei de Cultură a Studenților „Gh. Gheorghiu Dej”, 1961; Piața Unirii din Iași, 1963; Casa de cultură din Mangalia, 1963; Ion Nicodim, Mozaic pe fațada unei școli din Ploiești, 1965; „Ocrotirea copilului”, Spitalul Caraiman, București, 1966; Ansamblul decorativ din complexul Amara, 1971; Ansamblul de la Costinești, 1970-1973; Simpozionul de ceramică de la Medgidia, 1971-1977; decoraţiunile murale de la Filatura de bumbac din Slobozia, 1979 şi de la Casa ştiinţei şi tehnicii pentru tineret din Râmnicu Vîlcea, 1980;
Vasile Celmare, Viorel Mărginean, Ovidiu Paștina, „Industrializarea județului Prahova”, 1980; Clubul tineretului de la Mediaş, 1981. Și încă altele.

Aproape de fiecare dată, fapt extrem de ingenios, prezentarea monumentului este însoțită de o anectodică savuroasă – cum ar fi, de pildă, la inaugurarea fațadei Operei, prezența și discuțiile cu Gh. Gheorghiu Dej și Ion Gheorghe Maurer despre chemarea „specialiștilor” (adică a criticilor de artă, care nu fuseseră invitați) să se pronunțe asupra valorii operei.

Cosmin Nasui – Artele monumentale decorative din România. O incursiune în a doua jumătate a secolului XX. Editura PostModernism Museum. 224 pag. + 6 inserturi spread color.