30 iunie 2022

Editura săptămânii: „Copilăria la români (1850-2050). Istorie și prognoză” de Adrian Majuru

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

O carte foarte necesară, apărută prima oară în 2005, reeditată acum cu multe adăugiri și revizuiri.

Adrian Majuru este licențiat în istorie al Universității din București, unde a obținut și un doctorat în geografie umană (2004). Între anii 2011 și 2012, a urmat cursurile școlii postdoctorale în specialitatea antropologie la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” (al Academiei Române), sub coordonarea prof. Cristiana Glavce. Ca rezultat al acestui stagiu a publicat lucrarea Inter-disciplinaritatea ca principiu integrator al universalității la Francisc Josif Rainer (2012). Coordonează Revista de Antropologie Urbană din 2012 și predă antropologie urbană pentru cursurile de master și doctorat la Universitatea de Arhitectura și Urbanism „Ion Mincu”. Începând din 2014, este manager al Muzeului Municipiului București.

Prin urmare, Adrian Majuru este un cunoscut istoric specializat în istoria Bucureștiului, dar și antropograf și publicist. Cu acest volum, sondează tema copilăriei, puțin studiată în spațiul românesc. Cu ajutorul unei varietăți uimitoare de surse – documente de arhivă, manuscrise inedite, articole de presă, lucrări de specialitate, interviuri etc. –, autorul reușește să descrie universul copiilor din țara noastră începând de la 1850 până în prezent și chiar să propună o prognoză pentru următoarele trei decenii.

Sunt analizate principalele probleme legate de educație, școlarizare, legislație privitoare la copii, jocuri și jucării, igienă școlară, mobilier în școli, vârsta ideală a școlarizării, manuale și materii, pedepse aplicate elevilor. Alte capitole sunt dedicate situației grădinițelor de copii, a școlilor gimnaziale, a colegiilor și liceelor, a școlilor particulare. Teme importante abordate sunt, de asemenea, paternitatea și legitimitatea, dreptul la familie, emanciparea, protecția mamei și a copilului, dreptul la educație, logodna și căsătoria, delincvența juvenilă, violența împotriva copiilor și a tinerilor, familia și societatea, opțiunile de carieră ale tinerilor  sub presiunea societății.

Cu ajutorul a două studii de caz, autorul prezintă problemele caracteristice vârstei copilăriei în medii precum familia domnitoare (educația și formarea intelectuală a tânărului principe Carol, viitorul rege Carol al II-lea) și într-o familie din clasa de mijloc (relația dintre profesorul Francisc Iosif Rainer și fiica lui, Sofia, o tânără plecată la studii în Anglia și ruptura dintre aceasta și părinți în momentul căsătoriei fără acordul lor, împotriva tradiției acelei epoci).

Un capitol aparte descrie aspecte pedagogice din timpul regimului comunist și problemele specifice ale sistemului de învățământ și ale societății de după 1989.

Autorul analizează și destinul generației viitoare, al copiilor de acum ajunși la maturitate în preajma anului 2050 – generațiile X și Z –, cu provocările societății viitorului.

Volumul are o bogată iconografie (230 de ilustrații, dintre care majoritatea sunt inedite, provenite din arhiva Muzeului Municipiului București, a Institutului de Antropologie „Francisc Iosif Rainer” și din colecții și arhive personale), o addenda care se bazează pe un chestionar elaborat de Maria Theodora Majuru, fiica autorului, care studiază sociologia și antropologia, cu întrebări trimise unor studenți născuți între anii 1996 și 2000 cu scopul de a descoperi valorile după care se ghidează generația tânără și o bibliografie vastă.

Adrian Majuru = Copilăria la români (1850-2050). Istorie și prognoză. Ediție revăzută și adăugită. Editura Corint, colecția Istorii urbane. 445 pag.