3 iulie 2022

Editura săptămânii: „Foloasele pesimismului și pericolul falsei speranțe” de Roger Scruton

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

„În această carte examinez optimismul în ceea ce Schopenhauer numea forma sa perversă sau fără scupule și arăt ce rol are pesimismul pentru regăsirea echilibrului și înțelepciunii în desfășurarea activităților omenești.”

Roger  Scruton (1944-2020) a fost un filozof, scriitor, publicist, compozitor și realizator de emisiuni de televiziun și editor britanic, socotit una dintre cele mai marcante şi mai originale personalităţi. A mai fost și profesor de filozofie la Londra şi Boston. Ajucat un rol important în trezirea interesului, în Occident, asupra situaţiei disidenţilor din ţările comuniste, fiind decorat pentru sprijinirea rezistenţei anticomuniste de către preşedintele ceh Václav Havel. A publicat mult, iar cartea de față a apărut în 2010.

Scriu editorii: „Marile tragedii istorice care au marcat lumea noastră și care amenință și azi buna așezare a civilizației sunt, în mare parte, consecința optimismului netemperat, lipsit de scrupule. Fascinația intelectualilor și a oamenilor politici pentru idealism și utopie este expusă în acest tur de forță eseistic unei analize riguroase; antidotul capătă forma valorilor consensuale, ale tradiției, la care s-a ajuns de-a lungul timpului prin sacrificiu și compromis. Ironia și iertarea sunt semnele pesimismului înțelept, care ne poate salva de utopiile primejdioase, îndemnându-ne spre ceea ce este poate singurul progres care ne e îngăduit – să devenim mai buni și mai lucizi.”

„Tema mea este mai puţin <<nebunia maselor>>, cât indi­vidul uneltitor: acela care, deranjat de prescripţiile im­perfecte ale tradiţiei, ale bunului-simţ şi ale legii, este in căutarea unui alt fel de viitor, în care vechile forme de compromis nu mai sunt necesare. Optimiştii fără scrupule cred că necazurile şi defectele omenirii pot fi depăşite printr-un fel de reglaj de mare amploare: este suficient să creăm o nouă orânduială, un nou sistem, pentru ca oamenii să se elibereze din închisoarea lor tem­porară şi să păşească pe tărâmul succesului. Prin urmare, atunci când vine vorba de a-i ajuta pe ceilalţi, toate stră­daniile lor se îndreaptă spre îmbunătăţirea abstractă a omenirii, şi nu spre virtutea personală care i-ar ajura să îndeplinească rolul mărunt ce le-a fost dat oamenilor pentru a ameliora situaţia semenilor lor. Din punctul lor de vedere, speranţa nu mai este o virtute personală care alină suferinţa şi necazurile, care încurajează răbdarea şi sacrificiul, care pregăteşte sufletul pentru agape. Dim­potrivă, ea devine un mecanism de transformare a pro­blemelor în soluţii şi a suferinţei în exaltare, fără a mai lua în considerare dovezile acumulate în timp despre na­tura umană care ne arată că singura îmbunătăţire ce ne stă în putinţă este îmbunătăţirea de sine. (…) S-ar cuveni să reflectăm din nou la natura noastră de ființe stabile, ale negocierii, și să ne întoarcem la sarcina care ne este la înbdemână – aceea de a privi condiția noastră actuală cu ironie și detașase  și de acăuta să înțelegm cum putem tări în pace cu ceea ce descoperim.”

„Gânditorii de stânga și de dreapta deopotrivă ar trebui să fie recunoscători că un astfel de om s-a aplecat asupra problemelor care îi preocupă. Iar filozofii ar trebui să se bucure că el abordează marile probleme ale zilei prin lentila lor. Cea mai însemnată contribuție a lui Scruton este, poate, că a întruchipat adevărul care ne arată că fără filozofie nu suntem nimic.“ — The Sunday Times

Roger Scruton – Foloasele pesimismului și pericolul falsei speranțe. Traducere din engleză de Andreea Eşanu. Editura Humanitas.227 pag.