4 februarie 2023

Editura săptămânii: „Istoria clădirii Școlii Centrale de Fete din București” de Nicolae Șt. Noica

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

„Autorul, potrivit bunului său obicei, analizează docu­ment cu document, verifică cifrele, le confruntă cu dispo­ziţiile din legi, este atent la licitaţii, contracte, acte referitoare la calitatea lucrărilor, plăţi, recepţii. Si redă, cu preocuparea sa deosebită pentru exactitate, tot ce s-a cheltuit şi cum s-a cheltuit, până la ultimele zecimale, pentru o şcoală mo­dernă.”

Colegiul Național „Școala Centrală” este o instituție de învățământ preuniversitar din București care a funcționat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri (între care și Pensionatul Domnesc de Fete). A fost construită inițial printr-o rezoluție a lui Barbu Știrbey din 1851. Clădirea actuală datează de la 1890, fiind realizată de arhitectul Ion Mincu, întemeietorul stilului neoromânesc.

Planul, de formă dreptunghiulară, este compus din patru aripi, cu parter și etaj fiecare, dispuse simetric în jurul unei curți interioare. Circulația și accesul în toate încăperile se fac printr-o suită de coridoare largi care înconjoară curtea interioară. În partea din spate a curții se află un mic amfiteatru, iar la etaj se află internatul.

Curtea interioară este mărginită la parter de o suită continuă de arcade trilobate în acoladă, sprijinite pe colonete de piatră. Zidul de deasupra arcadelor este tapisat cu ornamente florale realizate din ceramică colorată.

Pentru construcția Școlii Centrale de Fete București s-au alocat 750.000 lei. Spre a avea un ordin de mărime a ceea ce însemnau 750.000 lei, să amintim că cheltuielile făcute la construcţia Ateneului Român au fost de 800.000 lei.

„Noua carte a profesorului Nicolae Noica – scrie acad Mugur Isărescu în cuvântul înainte -, despre istoria construcţiei Școlii Centrale, este – ca şi toate celelalte – rodul repetatelor întoarceri în trecut, de unde aduce dovezi că vocaţia poporului român pentru construcţii durabile se dovedeşte a fi ereditară. Şi că avem un filon sănătos: serii întregi de in­gineri şi arhitecţi români, care şi-au afirmat şi reafirmat vocaţia şi priceperea de a construi durabil, de a construi monumental. Specialişti ce s-au format pe pământul româ­nesc, chiar dacă studiile şi le-au făcut sau şi le-au desăvârşit în afara ţării.

Clădirea Școlii Centrale, asemenea altor numeroase clădiri monumentale, n-ar fi rezistat până acum şi nu ne-am mândri cu ea dacă n-ar fi fost durată într-un timp în care edificiile de asemenea anvergură erau înălţate de oameni cu minţi de constructori şi cu suflete de artişti. Parcurgând paginile acestei noi cărţi – din seria celor scrise de Nicolae Noica – cititorul va afla detalii tehnice despre construcţia Scolii Centrale şi despre climatul care a făcut posibilă înălţarea acesteia. Un climat dominat de şcoli bune, desocietăți de dezbateri și, cu deosebire, de personalități ilustre, ce au dus pe culmi construcțiile românești.

Veți găsi în această nouă carte din seria celor despre marile construcţii dovezi semnificative ale grijii deosebite de a construi pentru prezent şi totodată pentru viitor. De a construi în consens cu vremurile în care au fost ridi­cate, cu stările de lucruri din ţară şi cu împrejurările interne şi internaţionale. Și cu dorinţa de a înfăţişa cititorilor ce astăzi România de atunci, cu tot ce avea mai promiţător: stilul civilizat de viață, morala muncii, cultul onestităţii și ai valorilor, simţul civic, patriotismul decent. Plus responsabilitatea, demnitatea, onoarea, obişnuinţa cu performanța.”

O carte în care sunt amintite strategiile pentru construirea unei infrastructuri moderne, programele elaborate, documente de valoare scoase, unele, pentru prima oară la lumină, imagini de arhivă, documente și, mai ales, informații despre constructori despre care aproape nu se mai știe astăzi – de pildă, cei menționați în capitole speviale la sfârșitul albumului: Spiridon Iorceanu, Petre Ene, Mihail M. Romniceanu, Alexandru Săvulescu.

Nicolae Șt. Noica – Istoria clădirii Școlii Centrale de fete din București. Cuvânt înainte de academician Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României. Editura Vremea. 159 pag.