Publicat: 26 Februarie, 2020 - 00:00
Share

Marius Turda este profesor universitar doctor în istoria biomedicinei, directorul Centrului pentru Studii Umaniste și Medicale al Facultății de Umanioare și Științe Politice al Universității Oxford Bookes din Marea Britanie. Maria Sophia Quine este senior fellow la Centrul de Istorie a Medicinei din cadrul Oxford Brookes University, Marea Britanie. Împreună au publicat în Marea Britanie volumul de față. Marius Turda este autorul volumului, pe teme similare, Eugenism și modernitate. Națiune, rasă și biopolitică în Europa (1870-1950), apărut în 2014 în aceeaşi colecţie a Editurii Polirom.

Marius Turda și Maria Sophia Quine sunt doi dintre cei mai cunoscuți specialişti internaţionali ai problematicii ideii de rasă și au reușit alcăturirea unei sinteze istorice a evoluției acestui concept până în zielel noastre.

„Glorificarea originilor şi genealogiei europene constituie o anumită formă de rasism ca religie seculară fondată pe cultul ritualizat al strămoşilor şi pe venerarea obsesivă a realizărilor din trecut. În Europa şi SUA, iar mai recent în Australia şi Noua Zeelandă, această interpretare a istoriei se bazează pe ideea de a privi mereu în urmă; naţiunea şi rasa devin un muzeu plin de relicve istorice de odinioară sau un mausoleu al morţilor vii, opusul gândirii în perspectivă sau al planificării unei lumi în continuă schimbare, cu provocări şi oportunităţi noi. Mitul <<o rasă – o naţiune – un popor>>, dominant în multe ţări în secolele XIX-XX, rămâne un discurs puternic, şi nu doar printre susţinătorii extremei drepte.

Arianismul a reprezentat un set de idei centrale în cultura europeană şi a avut un impact fundamental asupra evoluţiei politice în anumite ţări, precum şi asupra geopoliticii şi relaţiilor paneuropene. În tranziţia de la naţionalismul romantic din prima jumătate a secolului al XIX-lea la naţionalismul etnic din perioada Noului Imperialism şi din epoca fascistă, din anii 1870 până în anii 1940, arianismul a contribuit la modelarea identităţilor europene şi naţionale. Dacă în secolul al XIX-lea el legitima colonialismul britanic şi cruciada misionară de creştinare a subcontinentului indian, în secolul XX le‑a oferit autointitulaţilor <<apărători ai civilizaţiei occidentale>> din Europa şi din Statele Unite o agendă comună puternică. Mai mult, în Asia de Est, mitul arian a supravieţuit majorităţii manifestărilor sale europene: naţionaliştii hinduşi de astăzi sunt încă dornici să propage o viziune a Indiei ca leagăn al întregii culturi şi cunoaşteri.

Ideile supremaţiei albe nu au dispărut cu totul din cultura politică a Occidentului; ele subzistă în străfundurile culturii publice din Europa, StateleUnite, Australia şi Noua Zeelandă, fiind adeseori exprimate prin rasismul militant al dreptei politice şi neonazism, dar şi prin acte teroriste împotriva <<străinilor>> şi <<invadatorilor musulmani>>. Ca mulţi alţi adepţi ai supremaţiei albe de astăzi, ucigaşul în masă norvegian Anders Behring Breivik se delecta cu fantasmagorii grandioase în care se închipuia un exemplar deosebit al bărbatului arian. Pe 22 iulie 2011, a detonat o maşină‑capcană în centrul Oslo-ului, ucigînd opt persoane aflate în apropiere. Apoi, dându‑se drept poliţist, după unele relatări, sau pur şi simplu purtând un fel de uniformă nazistă, conform altor relatări, a împuşcat 69 de oameni, majoritatea adolescenţi, şi a încercat să mai asasineze 33. Aceste victime participau la o tabără de vară a Ligii Tineretului Muncitoresc pe o liniştită şi frumoasă insulă de vacanţă aflată la nord‑est de Oslo. Considerat sănătos mintal de experţii desemnaţi de tribunal, s‑a constatat că Breivik nu suferea de nicio tulburare psihotică atunci când a comis crimele. Când s-a dat sentinţa privind vinovăţia sa, judecătorul a explicat că Breivik era un terorist care şi‑a pus în aplicare fanteziile criminale de înger arian al răzbunării.”

„ Marius Turda şi Maria Sophia Quine ne poartă – cu o erudiţie dublată de un stil clar – printre avatarurile, adesea surprinzătoare, ale acestui concept. Asemenea realităţii pe care pretinde a o numi, «rasa» e când ceva evident şi cu neputinţă de definit, când ceva bine fixat teoretic, dar imposibil de descoperit în realitate. Această evanescenţă, cu amestecul ei de lumină şi întuneric, irizează deasupra unei istorii ai cărei purtători suntem.” (Mihai Maci, lect.univ.dr., Universitatea din Oradea)

 

 

Marius Turda, Maria Sophia Quine - Istorie și rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald Trump. Editura Polirom, colecția Historia. Traducere de Marius-Adrian Hazaparu. 222 pag.

 

Topic: 

Format: