Publicat: 26 Iulie, 2012 - 07:00

Eroul nostru, între timp decedat de câteva ore bune pe marginea drumului de ieşire din Mamaia a fost patron al unei societăţi comerciale din cuprinsul judeţului Dolj şi avea ca principal hobby viteza gustată din plin la bordul unor maşini puternice şi corespunzător dotate cu boxe şi decibeli în exces.

După o noapte întreagă petrecută cu două femei şi un amic la unul dintre barurile din suszisa localitate de pe malul mării, tânărul de 29 de ani a decolat turbat şi a plecat cu peste 130 de kilometri la oră spre autostradă.

Până acolo avea de parcurs o distanţă bunicică, însă atmosfera era de voie bună şi, mai ales de viteză ce bătea spre 200 km/h făceau să clocotească sângele necoptului de la volan şi a însoţitorilor şi celui de lângă el. Se ştie că unul dintre drogurile moderne ce cuprind adesea parte din corpul driverilor, mai ales cel tânăr este viteza dezvoltată cu automobilul sau motocicleta de firmăşi marcă!

Urma una ditre cele mai periculoase curbe de la ieşirea din Mamaia, loc obligatoriu de reducere severă a vitezei. Orice novice în ale şofatului ştie că deceleraţia se realizează înainte de intrarea în curbă când maşina se află încă în aliniament! Manevra, preventivă şi salvatoare, nu a fost realizată de patronul-vitezist, din timp şi de la distanţa de gardă! Cauza? Beţia vitezei, dorinţa absolut prostească de a epata, de a impresiona tinerele din maşină, sau cum obişnuim a zice pe limba noastră cea bolovănoasă a vrut să se grozăvească, să se dea mare şi tare, să se laude cu maşina lui cea plină de draci şi performanţe ieşite din comun. Consecinţa? Autoturismul taie curba, iese în décor, pe sensul opus, parcurge câţiva metri după care se izbeşte violent de un stâlp de beton pe care-l rupe! Martorii privesc sideraţi la acest tablou incredibil apoi aleargă spre a oferi o mână de ajutor victimelor. La prima vedere, cu excepţia şoferului care era mort, ceilalţi trei par a nu fi afectaţi de teribilul şoc!

Este adevărat că autoturismul Porsche fusese diabolic în a oferi maximum de senzaţie prin aruncarea acului vitezometrului, în câteva secunde, de la zero la 150 km/h este cât se poate de real faptul că air-bagul din partea şoferului şi al celui din dreapta faţă acţionase corespunzător şi deci, era de aşteptat ca ambele victime să beneficieze de acelaşi tratament final de supravieţuire!

Numai că în vreme ce pasagerul care ocupase locul “mortului” era bine mersi, şoferul era deja pe lumea cealaltă.

Proprietarul maşinii fusese, în viaţa pământeană, patron al unei case de pariuri din municipiul Craiova. Avea patima vitezei şi până la acest deznodământ dramatic fusese sancţionat de două ori de poliţia rutieră pentru viteză excesivă. De două ori fusese identificat în această postură. Celelalte neştiute şi nedetectate de aparatele de măsurarea vitezei, nimeni nu le va şti câte anume au fost. Cert este un fapt, anume acela că cele două avertismente aplicate de poliţie prin amendă şi suspendarea dreptului de a şofa pe o anume perioadă de timp, nu au avut nici un efect asupra comportamentului la volan al celui acum devenit un cadavru. Rolul sancţiunii, ca şi al pedepsei în general, se doreşte a fi unul aflictiv şi moralizator. Latura aflictivă presupune inducerea unei anume suferinţe în conştiinţa celui care a comis o faptă cu un anume grad de pericol!

Latura moralizatoare îşi propune să determine o anume stare de regret, de căinţă pentru atitudinea dovedită, pentru fapta comisă  prin care legea a fost nesocotită. Nici una din aceste componente nu au determinat o stare de regret, de abţinerea din a recidiva! Există o vorbă din bătrâni care, atunci când se referă la uşurinţa cu care se obţin bani sau obiecte de lux, sună astfel: “de haram au venit, de haram s-au dus!” Nu se ştie cât de mult a muncit eroul nostru pentru a aduna banii cu care a cumpăra, în leasing, autoturismul Porsche, dar e cert că praful şi pulberea s-a ales de om şi de maşină. Au scăpat cu viaţă cele două tinere şi amicul ce a ocupat locul din dreapta faţă! Ce anume or fi învăţat din acest moment de mare risc, numai ei ştiu! Cât de mult şi de bine vor ţine minte această groaznică întâmplare, numai ei ştiu!

Rămâne, pe mai departe, un mister nedezlegat cum de a supravieţuit pasagerul din dreapta faţă protejat în egală măsură de sacul cu aer ca şi şoferul, în vreme ce acesta nu a beneficiat de protecţia oferită?! În toată acestă nenorocire este şi un element de subliniere a prezenţei proniei cereşti: în momentele premergătoare accidentului nu a circulat un alt vehicul din sens opus şi astfel numărul victimelor s-a rezumat doar la cel al autorului; din patru ocupanţi ai maşinii, dar şoferul a plătit cu viaţa, ceilalţi fiind doar martori şi victime pasive! Creştineşte trebuie să zicem “Dumnezeu să-l ierte” omeneşte nu putem să nu gândim că ceea ce a căutat a găsit!