16 octombrie 2021

EURO 2020 – primele două Sferturi de finală, fără surprize

euro 20
Distribuie pe rețelele tale sociale:

St.Petersburg , ora 19. Primul sfert. Pe teren Elveția și Spania. Calificate din optimi.
Cine n-a văzut meciul la TV ar putea să creadă că e o surpriză calificarea Spaniei doar după penaltiuri. Însă elvețienii, parcă au priză la prelungiri și la unșpe metri. Doar așa s-au calificat și după partida dramatică din optimi, cu Franța. Unde a ratat, prin Mbappe’,ultimul unșpe și șansa de a fi ea în fața Spaniei; cum prevedeau mai toți analiștii și pariorii.
Dar, în sfertul de aseară, “ceasornicarii” n-au mai avut norocul să treacă și de iberici. Și cu un 2-4 după loviturile de pedeapsă ( 1-1 în joc), pleacă acasă.
Cloul meciului a fost chiar finalul cu penaltiurile. Mult suspans, răsturnări de scor, ratări și la unii și la alții, lovituri apărate de ambii portari, șuturi în bară (Busquets), peste poartă, tot tacâmul, să placă tuturor.
Dar, până la unșpe metri, meciul n-a strălucit. A fost chiar anost, plictisitor în prima repriză. Fără angajament, fără zvâc. Ca la un amical. Spaniolii încep mai bine și în minutul 8 se deschide, totuși scorul. La primul corner al spaniolilor, Jordi Alba, de la Barcelona, șutează puternic și elvețianul Zakaria deviază în propria poartă. În min.41 Seferovici cade în careul advers, putea fi penalti, VAR zice ofsaid. Se intră la cabine cu 1-0 pentru spanioli. Repriza a doua este salvată spectacular de egalarea lui Shakiri, care speculează o gafă a fundașilor spanioli. Era min. 68 și unu la unu. În sfârșit jocu se încinge. Mai ales după min.78, când Fleuler fluieră-n biserică și ia roșu pentru un fault periculos, lăsându-i pe elvețieni în zece oameni. Dar spaniolii, cu toată presiunea, nu reușesc să înscrie. Se ajunge la prelungiri. Te întrebi dacă se va ajunge și la penaltiuri. Și se ajunge. Deși se joacă numai la o poartă. A elvețienilor. Ca și la loviturile de departajare. Mingea, însă, nu vrea să intre în ațe. Nu intră nici la primul unșpe ratat de spanioli. Helveții înscriu. Emoțiile se pasează de la jucători la tribune și invers. Se ratează mai mult decât se marchează. Elevețienii nu mai apucă să tragă și ultimul unșpe, că e deja 4-2. Și spaniolii se gândesc la Londra și la italieni. Iar elvețienii pleacă acasă cu satisfacția că n-au trecut ca gâsca prin apă la acest turneu, unde au făcut o figură frumoasă.
Sfertul al doilea, de la München, dintre Belgia și Italia a început vijelios. Pase precise, centrări lungi și de o parte și de alta. Până în minutul 4 deja ajunsese mingea de câte două ori la fiecare poartă. Jocul se verticalizase, în adâncime ( n-am ce face, trebuie să trag și eu de limba de lemn a vocabularului sportiv), nu cu pase laterale, sau înapoi, ca pe la noi. Deci meci mult mai frumos, în comparație cu cel anterior. Doar se confruntau două echipe de top ale Europei. Păcat că n-au căzut în semi sau în finală. S-a încheiat
cu 2-1 pentru Italia. Care a fost mai bună. A intrat și Chiellini lângă Bonucci, iar Insigne și Chiesa i-au cam zăpăcit pe belgieni, prin cursele lor de învăluire pe extreme și pase excelente. De-altfel, Insigne, de la Napoli, a și marcat al doilea gol, cu un șut bombă, în min.44, după o cursa lungă și un dribling scurt. Primul gol a fost semnat de Barella, de la Inter, în min.31. Mai marcase și Chiellini prin min.13 (număr cu ghinion), la prima lovitură de colț; dar, după bucuria și trântelile obișnuite, vine VAR cu trântirea golului pe motiv de ofsaid. Iar cu VARU’ nu te pui. Te supui. Dar repriza nu s-a încheiat.
De partea cealaltă vine Lukaku, care joacă tot prin Italia, la Inter, cu un gol din penalti, după un fault aproape de tușa porții. Era min. 45+2. Deci două goluri în două minute. Cum să nu fie palpitant și să nu ne placă meciul? 2-1, care va rămâne până la final.
În repriza a doua, deși belgienii ar fi trebuit să atace pentru a egala, tot italienii plimbă mingea mai mult și mai periculos pentru adversari. Au, desigur, în sânge plăcerea asta de mingicari. Mai notăm o imensă ratare a lui Lukaku, care se încurcă la rădăcina barei în min.60 și obține doar corner. Fără efect. Apoi, la nici un minut- ca să vedeți cât de alert s-au alternat fazele- o nouă imagine electrizantă la poarta cealaltă. Tot fără schimbare pe tabela de scor. Finalul e furtunos și furios. De prin min 77 încep tragerile de timp. În stil “ un vero italiano”. Faulturi dese, se folosește și targa, dar și multe simulări, intrarea paramedicilor pe teren și ieșirea alene, schimbări de jucători, tot alene,  fragmentarea jocului. Belgia atacă în disperare și mai speră la prelungiri. Care nu mai vin. Rămane 2-1. Squadra azzurra, care a jucat în bianco, merge mai departe  în semifinale, să o bată pe Spania, la Londra. Forța Italia! Vi se pare că țin cu ei? De ce n-aș face-o? Doar sunt strămoșii noștri. Iar poporul român s-a format din Dace și Romani ( cum am răspuns eu la o oră de istorie din liceu, spre amuzamentul colegilor și un 2, al profesorului; degeaba am argumentat că oștenii lui Traian n-or fi venit și cu nevestele în Dacia).
Forța și pentru Dvs. să mai rezistați și diseară la celelalte două sferturi : Cehia-Danemarca, tocmai la Baku, ora 19, și Ucraina-Anglia, ora 22, la Roma.
O zi de week-end bună, tihnită.

D, BUJDOIU