Publicat: 24 Iulie, 2019 - 14:08

4. “La meme Jeanette autrement  coiffèe”…..

In limba romanà expresiei franceze “la même Jeanette autrement coifée” i-ar corespunde zicerea popularà “aceeasi Màrie cu altà pàlàrie”. Redà de minune senzatia pe care au incercat-o multi comentatori politici care incà inainte de recomandàrile fàcutà de Consiliul European in ce priveste viitoarea componentà la varf a Comisiei de la Bruxelles, speraserà intr-o ”schimbare de directie si  vitezà” a acesteia in modul de gestionare a problemelor uriase cu care se confruntà Uniunea Europeanà  si care se repercuteazà asupra tàrilor membre.  Pe fundalul subtierii numerelor de care dispuneau in Parlamentul European cele douà mari regrupàri care si-au impràtit in ultimele decenii , atat in Parlamentul European cat si in Comisie, fotoliile “locuite” de reprezentanti partidelor  transnationale “decidente” (PPE si Partidul Socialistilor Europeni), cat si datorità reprezentàrii in PE a unor forte noi, de luat in considerare in cazul necesitàtii conferirii unei mase critice mai consistente agregàrii ce ar fi tins la stabilizarea directiei politice a viitorului organ legislativ si a viitorului executiv ale UE, ar fi fost de asteptat luarea in considerare, in Consiliul european si de càtre “statele majore” ale “fortelor politice principale”, a làrgirii cadrului aliantelor in màsurà sà asigure stabilitate viitorului executiv prin politici coerente, in concordantà cu sfidàrile epocale càrora omenirea si Europa ar trebui sa le facà fatà in urmàtorul deceniu si dupà el.  Din multiple cauze acest lucru nu a fost posibil. A predominat politica consolidàrii pozitiilor “ingerilor pàzitori” ai europenismului de marcà franco-germanà, cooptandu-se ca aliat de nàdejde in gestionarea politicilor UE guvernul socialist al Spaniei, care are insà multe sanse sà aibà o viatà destul de scurtà, in eventualitatea in care, datorità raporturilor instabile cu aliatii minori ce ii asigurà o majoritate infimà in forul legislativ, sa se ajungà la dizovarea acestuia si sà se treacà la alegeri anticipate. Rezultatul alegerilor ce a dus la formarea guvernului Sanchez  in mod sigur nu se va putea repeta si dupà toate probabilitàtile populaii spanioli vor recupera pozitii.

Situatia aparatelor elective ale UE (intelegand prin acestea atat organele alese prin vot universal precum PE, cat si pe cele rezultate din practicarea principiului “democratiei reprezentative (adicà numirile in functii recomandate de Consiliul European si acceptate de PE etc), asa cum ea apare la aproape douà luni de la alegerile pentru Europarlament, nu este nici ea de naturà sà garanteze un larg consens in jurul unor chestiuni fundamentale ce privesc politicile sociale, economice, ambientale, migratorii. Largul consens se realizeazà formal mai ales in momentele pozitionàrii UE in cadrul geopolitic general, pozitionare ce trebuie sà tinà cont, evident, de aliante,  dar nu poate neglija nici  interesele pe termen lung, acelea care nu pot fi delegate la infinit “aliatilor  mai tari”.

Dupà reuniuni prelungite peste màsurà, in scopul càutàrii unei solutii consensuale rezonabile in legàturà cu sefia viitoarei Comisii a Uniunii Europene,  numele care a iesit din pàlària  Consiliului European (vezi comunicatul acestui for din 02.07.2019 / h. 19.15) sub presiunea presedintelui Frantei si cu abtinerea doar simbolicà a cancelarei Merkel, direct interesatà intr-o numire convenabilà mai ales pentru Germania,  a fost acela al doamnei Ursula von der Leyen, ministrul german al apàràrii din decembrie 2013.  “Blindarea” pozitiei de influentà a  Germaniei in UE prin recomandarea (fàcutà Parlamentului European) pentru numirea acesteia in functia cheie a UE i-a corespuns o “blindare” similarà a pozitiei Frantei, prin indicarea pentru functia-cheie de presedinte al Bàncii Centrale Europene a doamnei Christine Lagarde, directorul executiv al FMI. Numirea doamnei Lagarde va fi formalizatà, printr-o decizie a Consiliului, dupà consultarea Parlamentului european (care s-a exprimat deja favorabil in sedinta din 16 iulie a.c.) si a Board-ului BCE.  In cazul specific problema votului contrar al Consiliului director al BCE nu se pune deoarece posibilul  contra-candidat redutabil, Jens Weidemann (n. 1968), presedinte al Deutsche Bundesbank, partizan al rigorii financiare, economist cu o viziune in linii mari opusà aceleia a actualuului Presedinte al BCE (Mario Draghi), a fost pierdut pe drum, cu consimtàmantul Doamnei Merkel. Cancelara a agreat o Comisie cu “tractiune germanà” dar cu motor francez (sponsorul principal al dnei  Ursula von der Leyen a fost presedintele Macron). Schimbarea gàrzii la BCE va avea loc pe 1 noiembrie a.c., data dupà care este de vàzut dacà va mai fi continuatà politica monetarà a lu Draghi, in virtutea càreia in zona euro s-au fàcut injectii masive lunare de incredere in sistem prin programul Quantitative Easing, constand din cumpàrarea de càtre BCE a titluri de stat puse in circulatie de tàrile din Eurozonà.   Tot Consiliul European l-a indicat pe spaniolul Joseph Borell Fontelles (n. 1947), membru al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol, fost presedinte al Parlamentului UE (iulie 2004 - ian. 2007) si ministru al afacerilor externe, pentru relatiile cu UE si  cooperare in Guvernul Sanchez (din 7 iunie 2018).

Propunerea numirii doamnei Von der Leyen in functia detinutà de luxemburghezul Juncker, unul dintre cei mai terni (si in mod sigur cel mai clàtinat) sefi ai Comisiei, mandatar fàrà perdea in preriile economce turbo-liberale  atat al intereselor  marilor grupuri financiare din tàri influente in UE (a se vedea cazul “crizei Greciei”, raportat la titlurile toxice introduse de anume bànci pe piata elenicà), a fost, fàrà indoialà, bine gandità de Macron. Prezentabilà, educatà, foarte bunà vorbitoare de englezà, provenind dintr-o familie aristocraticà, cu experientà in guvernare (Ministru al Familiei intre 2005-2009, Ministru al Muncii si Afacerilor Sociale intre 2009-2013), “atlantistà” prin vocatie si functie (Ministru al Apàràrii intre 2013-2019), fidelà – panà la ce punct ràmane de vàzut! – cancelarei Merkel, doamna Von der Leyen, pàrea a fi tipul de persoanà in jurul càreia in PE s-ar fi putut crea majoritàti “cu geometrie fixà” (PPE si grupul socialistilor europeni pàrea in màsurà sà exprime cam …voturi) si chiar “variabilà” (in màsura in care viitoare initiative ale Comisiei ar fi satisfàcut si exigente ale opozitiilor din PE, in principal acelea ale “verzilor”). Precum se stie, in faza initialà a tratativelor din Consiliu se pàrea cà urmasul lui Juncker la consucere Comisiei ar fi trebuit sa fie socialistul olandez Timmermans. Propunerea (sprijinità de Juncker) a fost incurajatà si de dna Merkel; ea nu a reusit sà salveze nici màcar partial principiul indicàrii in pozitiile determinante Spitzencandidaten – capii de listà -   in jurul càrora se putea obtine o majoritate de voturi, asiguratà de alianta regrupàrilor de partide “fràtesti” aliate, la trecerea numelor acestora printr-un Parlament fragmentat, unde conta si intàrirea numericà  a prezentei verzilor si liberalilor.

 Vàzutà “à vol d’oiseau” organigrama executivului UE pare a fi inspiratà de principiul preluàrii franelor de càtre cei mai influenti oameni politici prezenti in Consiliul sefilor de guverne, ca reprezentanti ai celor mai influent tàri ale Uniunii. De opinia guvernului italian nu s-a tinut prea mult cont. In ciuda faptului cà Italia este cea dintai economie manufacturierà din UE, anomalia guvernàrii dreptei suveraniste si antimigrationistà impreunà cu stanga populistà (Lega – Movimento 5 Stelle) limiteazà capacitatea propriului presedinte al Consiliului de Ministri (avocatul Giuseppe Conte, n. 1964, neinscris in niciunul din cele douà partide de guvernàmant), de a influenta optiunile Consiliului sefilor de guverne. De altfel singura pozitie institutionalà importantà acordatà unui italian in varfurile ierarhiei UE (David Sassoli, europarlamentar pe listele Partidului Democrat, devenit, cu sustinere  presedinte al PE) nu a fost obtinutà la propunerea reprezentantului guvernului italian in Consiliu.                                                                                               Era firesc faptul ca in functie de propria perspectivà politicà sà existe diferite evaluàri asupra modului in care s-a configurat structura de bazà a ormanigramei conducerii UE.  In ziua de 16 iulie a.c. ,  Nigel Farage declara cà “ratificarea” de càtre parlamentul European a indicàrii dnei Ursula von der Leyen ca Presedinte al Comisiei UE (383 voturi pentru, 327 voturi contra) a fàcut ca Brexit  sa fie “more popular” in Regatul Unit al Marii Britanii. A complectat afirmatia cu un “Thank God we’re leaving!”  Cu 12 zile mai inainte alt sef de partid, Matteo Salvini, leader al Ligii,  iulie, se exprima cu duritate despre alegerea (la indicatia Consiliului) europarlamentarului italian David Sassoli (exponent al PD, partid in opozitie in Italia) ca presedinte al PE: “Rusinos, rusinos…Liga  invinge la alegeri si presedintele Parlamentului este unul din Partidul Democratic”.  Reactii negative la modul cum a fost redesenatà organigrama puterilor UE la sugestia lui Macron, au venit si dinspre partea social-democratilor germani.  Dupà “scoatere din càrti” a lui Timmermans, Bullmann, ex-sef al grupului S&D din PE, a renuntat sà se recandideze la conducerea grupului din care face parte si pe care l-a condus, pozitia revenindu-i astfel spaniolului Iratxe Garcia Pérez. Sigmar Gabriel, ex-leader SPD, considera (comunicate de presà din 5 iulie 2019) cà hotararea dnei Merkel de a nu-l mai sustine pe Timmermans putea pune punct aliantei de guvern din Germania.  Zgomotul politic fàcut in jurul metodei prea putin transparente de indicare a candidatilor,  a càror alegere era de altfel  asiguratà prin acorduri transversale, cat si triumful “inter-guvernativismului” a riscat sa punà in dificultate  votarea favorabilà a candidaturii (adicà a “indicatiei” exprimatà de Consiliul UE) doamnei Von der Leyen.  Se asteptau surprize chiar si din randurile partidelor din Est ce fac parte din Partidul Popular European.  Pe frontul opus fostelor regrupàri de partide ce au dominat fosta conducere a UE s-au situat “Verzii”: au fost, fireste, impotriva valifàrii indicàrii doamnei Von der Leyden. Unii liberali din ALDE erau nehotàrati; logica aliantelor creatà in jurul  meselor (foarte putine) la care s-au stabilit “varfurile” masinàriei UE a pàrut  chiar si unor personaje afiliate binomului PPE – S&D nefireascà.  Europarlamentarii   din  Movimento 5 Stelle, care pàreau “nealineati contestatari” si care fàcuserà mare tapaj in campania electoralà in  legàturà cu necesitatea reformàrii UE, ar fi trebuit sà voteze impotrivà.  O parte din social-democrati, nu doar cei germani, aveau, cum am aràtat, rezerve.  “Lega” lui Salvini si regruparea de dreapta “Identitate si Democratie” – formatà imediat dupà alegerile pentru Europarlament -  din care face parte si “Rassemblement national”, partidul doamnei Marine Le Pen, ar fi votat, fireste, impotrivà.  Una peste alta doamna Von der Leyden ar fi putut conta – intre populari, social-democrati si liberali – pe 369 de voturi “europeniste” (in care nu se puneau la socotealà cele 14 ale Miscàrii 5 Stele), in timp ce majoritatea cerutà era de 374. Pe hartie i-au lipsit  insà doamnei Von der Leyen 75 de voturi din randurile celor care, in mod declatat sau implicit, ar fi trebuit sà se constituie in majoritate. Se credea cà teoretic putea invinge cu 20 de voturi peste pragul majoritàtii  Doamna Van der Leyen a primit insà  383 de voturi, doar cu 9 mai mult decat baremul pentru a avea majoritate.  In istoria UE este presedintele Comisiei care a primit functia intruninnd cel mai mic procent la votul de confirmare al  Parlamentului: 51,27%.  Alte performante apropiate ei au avut José Barroso (51,9% din voturi la confirmarea celui de al doilea mandat, 2009) si Jean Claude Juncker (56,19%, in 2014).   Reprezentantii partidelor de guvernàmant din tàrile Grupului de la Visegrad, dintre care cel putin douà – Ungaria si Polonia, ambele guvernate de partide conservatoare din familia  popularilor europeni -  au fost tinta criticilor Comisiei conduse de Jean-Claude Juncker,  au votat-o pe doamna Von de Leyen. Spre surprinderea generalà a fost votatà si de reprezentantii Miscàrii 5 Stele. A contribuit, se pare, la unele aparent surprinzàtoare schimbàri de atitudine si interventia programaticà a fostei ministrul german al Apàràrii. Renuntand la un discurs in care sà prezinte elemente de program care sà se prezinte ca o venire in intampinarea  prioritàtilor guvernelor, Von der Leyen a rupt schema impàciuitoristà si a punctat pe sublinierea interventiei in problematici  de mare actualitate. A subliniat necesitatea unui pact european in privinta migrantilor, caracterul urgent al tutelàrii mediului conectat la schimbàrile climatice, a fixat ca obiectiv relansarea investimentelor publice in scopul cresterii economice, a abordat teme privind salariul minim, intàrirea statului de drept si a competentelor Europarlamentului. Co-presidentele  grupului Verzilor in PE, Ska Keller, a caracterizat discursul doamnei Van der Leyen precum "surprinzàtor de frumos" si "foarte europeist”. A adus insà precizarea cà “la cererile noastre politice cheie nu am primit propuneri concrete”.   

Nu cunoastem manualul sau “indreptarul” folosit in Consiliul european pentru crearea consensului in jurul unor propuneri care odatà trecute prin PE si aprobate erau menite a determina cursul politicii generale a UE pentru urmàtorii 5 ani, perioadà ce se anuntà a fi destul de tulbure si dependentà de umoarea cu care se trezeste in fiecare dimineatà distinsul presedinte Trump, al càrui vis personal este distrugerea capacitàtii UE de a deveni un “jucàtor politic” de anvergurà mondialà, cu care SUA sà fie obligatà a trata precum ar trata cu un bloc unitar. Este limpede chiar si pentru chiori cà incurajarea de càtre SUA a tendintelor separatiste si  centrifuge din UE este menità a intàri, in cazul destràmarii interne a acesteia, la masa negocierilor bilaterale, pozitiile dominante americane.  

Cine scrie nu este unul dintre acei multi pentru care “cu o floare (in cazul de fatà “cu un discurs”) se face primàvarà”.  Toate temele readuse cu energie in discutie de doamna Von der Leyen stau in centrul atentiei partidelor de diferite culori din multe, dacà nu chiar din toate, tàri membre ale UE. Din examinarea compozitiei actualului Parlament European, precum si din modul in care dupà interminabilele discutii pentru configurararea functiilor esentiale din cadrul mecanismelor de putere care, la randul lor, pun in miscare angrenajele UE, reiese cà sunt extrem de impàrtite  “pàrerile europenilor” (prin care se intelege, in cazul de fatà, pàrerile cetàtenilor din statele membre ale unei uriase masinàrii care a inceput sà-si piardà unele piese esentiale pe drum – vezi “cazul” Brexit) despre prioritàtile guvernàrii Uniunii si despre modul cum ar trebui sà fie abordate. Trebuie luat act de faptul cà “iepurasul” magic – materializat in Parlament sub chipul  distinsei doamne Ursula von der Leyen - iesit din jobenul magic al Presedintelui Macron (al càrui partid a pierdut primatul la “europarlamentare”, in fata dreptei doamnei Marine Le Pen) a fost agreat in PE doar de  51,7 % din voturi. Sa ne imaginàm o secundà cum ar fi aràtat votul la care a fost supusà propunerea sustinutà de Macron  fàrà sprijinul europarlamentarilor polonezi din partidul “Lege si Justitie” (PiS) condus de mult discutatul Jaroslaw Kaczyński. Respectivul partid, care a castigat detasat europarlamentarele din propria tarà, a adus in PE 25 din cei 51 eurodeputati ce reveneau Poloniei. Dintre acestia 23 s-au asezat in bàncile formatiei eurosceptice ECR  - impreunà cu partidul italian de dreapta “fratelli d’Italia” si cu Conservatorii britanici) si ceilalti 3 s-au inscris la alte grupuri. Europarlamentarii PiS  au avut libertatea de a vota in sprijinul candidatei germane la sefia Comisiei. Fàrà voturile lor aceasta nu ar fi avut majoritatea. Asa cum nu ar fi avut-o dacà, de pildà, dintre votanti ar fi lipsit cei 14 deputati ai “Movimento 5 Stelle”.  Actuala conducere a PE este, vrem-nu vrem, produsul unei “majoritàti fluctuante” dintr-un esichier instabil.  Liniile directoare ale activitàtii viitoare Comisii (1 noiembrie 2019 - 1 noiembrie 2024) schiteazà un fragment dintr-un viitor apropiat si privesc doar o parte din continentul european.  Dezbinatà intern sau doar dezlegatà de restul altei parti a sa europene, ocolità sisematic, prin cultivarea unei spaime atavice fatà de dialog, aceastà parte din continent, primà piatà valoricà a lumii,  riscà sà nu conteze prea mult intr-o lume a interdependentelor. Momentan ni se pare cà reoranduirea forurilor diriguitoare ale “clubului select”  al Uniunii - care de altfel nu este prea “select” din moment ce a cooptat ca membre – din “interese strategice” -  si stàtulete parazitare  definite textual de buni cunàscàtori precum “parazitare” (Bosnia) sau chiar “state Mafie” (Muntenegru) – are ca principiu vital expresia inteleaptà “La meme Jeanette autrement  coiffèe”. Am dubiile mele in legàturà cà acest “principiu” semi-metafizic al politicii inghetàrii in scheme de principiu poate fi benefic pentru viitorul coeziunii a ceea ce astàzi se intelege prin Uniunea Europeanà. Cel putin asa lasà sa se intrevadà “exercitiul de opinie” – adicà votarea – prin care s-au configurat regrupàrile de forte in Parlamentul European.

                                                                (va continua)

Linkuri: 1. https://www.amosnews.ro/europenismul-fara-europeni-si-esichierul-destramat-i-2019-07-13                                        

 2. https://www.amosnews.ro/europenismul-fara-europeni-si-esichierul-destramat-ii-2019-07-17                            

3. https://www.amosnews.ro/europenismul-fara-europeni-si-esichierul-destramat-iii-2019-07-19

Format: