11 mai 2021

Expulzarea diplomatului-spion rus din România

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Suntem la doar treizeci de ore de când autorităţile române, prin ministrul de externe Bogdan AURESCU, l-au convocat pe ambasadorul Rusiei la Bucureşti, în persoana lui Valeri KUZMIN, pentru a-l anunţa pe acesta, şi implicit Moscova, despre expulzarea de pe teritoriul României (ca persona non-grata) a adjunctului ataşatului militar rus în cadrul Ambasadei Federaţiei Ruse în ţara noastră, a numitului Alexei GRISHAEV. Acesta din urmă are la dispoziţie şaptezeci şi două de ore să părăsească teritoriul României; această decizie survine în urma depistării / deconspirării lui GRISHAEV ca fiind agent de spionaj al GRU (serviciile de spionaj militar ale Armatei Roşii ruseşti).

În baza convenţiei de la Viena (18 aprilie 1961 – priviind relaţiile diplomatice dintre statele lumii), GRISHAEV nu poate răspunde penal în ţara noastră pentru acţiunile şi activităţile sale ostile îndreptate împotriva României, dar poate fi expulzat pentru spionaj militar şi spionaj economico-energetic desfăşurate în ţara noastră. Acesta a întreprins activităţi, acţiuni şi tentative de a se infiltra în clasa politică românească (mai ales în zona Parlamentului României) de la care ar fi dorit să obţină secrete de stat, secrete militare, economice şi energetice, dar şi de strategie ale României, şi implicit ale NATO. Acestea sunt lucrurile care se ştiu în mod cert, însă se impun câteva observaţii în această chestiune:

  1. Cine l-a depistat / deconspirat pe GRISHAEV?
  2. Cu cine a interacţionat GRISHAEV din partea română şi nu numai?
  3. Cum de este doar GRISHAEV persona non-grata şi nu şi alţii din staff-ul diplomatic şi militar rusesc acreditat la Bucureşti?
  4. Este oare GRISHAEV sacrificat la vedere de ai lui (…) pentru a nu se ajunge în altă zonă posibil mai fierbinte a speţei supuse discuţiei?
  5. Cât a aflat şi a obţinut GRISHAEV din ceea ce şi-a propus şi ce cantitate de informaţii a ajuns la Moscova?

Se ştie bine că România după 1989 a devenit un teritoriu, iar Bucureşti-ul a devenit un centru în care mai toate agenţiile de spionaj de marcă din lume şi-au deschis “afaceri”, cele mai multe dintre aceste agenţii de spionaj fiind camuflate pe lângă ambasade, consulate, reprezentanţe diplomatice şi alte asemenea birouri cu activităţi specifice. Oare GRISHAEV este unicul spion străin de pe teritoriul României?! Alţii, de alte naţionalităţi, chiar nu sunt pe aici, pe plaiurile mioritice?! Adică statele occidentale, precum şi alte state cum ar fi cele arabe, musulmane şi de pe alte meridiane ale globului pământesc, chiar nu au asemenea reprezentanţi şi discipoli ai lui Richard SORGE şi MATA HARI în România?! Să admitem că nu… Să admitem că serviciile de contraspionaj şi-au făcut foarte bine treaba şi că şi-au îndeplinit menirea şi atribuţiile de serviciu din fişa postului. Ar fi bine să fie aşa… Însă nu putem uita recentul scandal din DGIA – cazul gen. mr. GHERGHE şi a conducerii operative a acestei structure militare de contrainformaţii, care avea alte preocupări şi mai puţin interesul de a prinde agenţi şi spioni străini aflaţi pe teritoriul românesc. Nu cumva cheia acestei chestiuni este în cu totul altă direcţie şi în alt plan?! Sau poate că GRISHAEV a fost “livrat” de alţii, să zicem de către “aliaţi” – care sigur sunt mult mai vigilenţi şi mai capabili în astfel de operaţiuni. În lumea aceasta a spionajului şi serviciilor secrete, totul este foarte volatil. Opinia publică nu va şti niciodată şi în mod sigur nu imediat care a fost realitatea şi poate nu va şti chiar niciodată acest lucru. Afirmând acestea nu mă refer numai la cazul expulzării lui GRISHAEV către Moscova. În mod cert se ştiu multe despre activitatea şi acţiunile lui GRISHAEV în România şi în mod evident se ştiu şi persoanele de legătură, eventualii lui colaboratori şi poate chiar există şi nişte trădători.

Procesul analizei acestei chestiuni este unul foarte laborios, discret şi secret, care nu va fi dat niciodată în întregime publicului, acest proces de analiză intrând la capitolul STRICT SECRET. Dar este bine ca opinia publică să aibă acces la cât este permis în asemenea chestiuni: oare GRISHAEV a fost “livrat” de un alt serviciu de spionaj străin, sau el a fost descoperit de DGIA, sau poate că a fost un succes al SRI, sau poate al SPP?!

Desigur că sunt multe întrebări în legătură cu acest “incident diplomatic”. Una dintre întrebări este aceasta: cât de sus a penetrat GRISHAEV în acţiunile sale şi la ce nivel se ridică rezultatele muncii sale de spionaj? Cât a aflat şi a transmis la Moscova? Oare a fost depistat la timp GRISHAEV?

Scriam recent şi atrăgeam atenţia despre vulnerabilităţile României în legătură cu siguranţa naţională. Noţiunea de apărare, extinsă asupra atâtor domenii vitale, impune permanenta cunoaştere a tot ceea ce în interiorul, dar şi în afara graniţelor naţionale (tereste, maritime, aeriene), poate constitui ameninţare pentru economia naţională, pentru securitatea şi viaţa noastră.

Organizarea armei informaţiilor nu se va realiza pe deplin decât printr-o centralizare suficient de suplă, aptă să răspundă nevoilor civile şi militare deopotrivă, fără să împieteze asupra propriilor lor sarcini şi responsabilităţi.

Suntem în era globalizării. Dar nu şi a serviciilor secrete, de informaţii şi de spionaj. Ar fi o naivitate să se creadă că pe teritoriul României acţionează doar serviciile de spionaj ale unui singur stat (în cazul de faţă ale Rusiei). Să nu uităm că promotorii la nivel mondial ai acestor servicii secrete au fost britanicii şi francezii, urmaţi cronologic de germani, de americani şi israelieni şi chino-japonezi. Oare toate aceste super servicii secrete să fi ocolit România?! În mod sigur că nu.

În mod indubitabil că Moscova va răspunde într-o manieră directă şi fermă deciziei Bucureştiului cu privire la expulzarea lui Alexei GRISHAEV, în maniera uzitată frecvent în asemenea chestiuni, adică un răspuns în oglindă, care de altfel este şi modalitatea clasică de răspuns.

În urmă cu câteva decenii pe ecranele cinematografelor rula un film sovietic care se intitula “Moscova nu crede în lacrimi”. Oare preşedintele Vladimir PUTIN o fi văzut filmul acesta?!…

 

 

VLAD Romică Adrian