Publicat: 23 Decembrie, 2019 - 12:38

Doina Cornea a fost, în anii ’80, printre puținii opozanți la politicile distructive ale lui Nicolae Ceauşescu, susținute şi impuse de Partidul Comunist cu “brațul său armat”, Securitatea şi tolerate de marea majoritate a cetățenilor României. După 1989 a avut o activitate continuă în direcția democratizării şi așezării României pe un făgaș firesc în care îi este locul: crearea statului de drept, poziționarea României pe plan internațional, în Uniunea Europeană, în Alianța NATO şi, nu în ultimul rând, printre puternicele monarhii constituționale. 
Andrei Pleșu: „Mă tem că Doina Cornea nu a primit recunoașterea meritată, la nivel de societate, dincolo de decorațiile acordate de statul român şi de cel francez. Titlurile astea îşi au greutatea lor şi simbolistica lor, dar, de ani de zile, nu se mai vorbeşte de Doina Cornea şi se vorbeşte iată, acum, când a dispărut pentru că, o spun mereu, românii au vocația parastasurilor. Când un om e în viaţă, nu-l prețuiesc întotdeauna cum se cuvine, iar, când dispare, atunci există un mic moment de pietate. Ea e, totuși, omul care a salvat, aş spune, înainte de 1989, onoarea acestui popor pentru că a fost între cei foarte puțini, şi încă cineva cu un profil foarte aparte, care a înțeles să se manifeste curajos, iar curajul, pe vremea aia, se plătea scump şi ea a fost dispusă şi a plătit prețul curajului ei.”
Leontin Horaţiu Iuhas, fiul Doinei Cornea, a început de mai bine de 1 an de zile demersurile pentru înființarea Fundației Doina Cornea. Conform legislației în vigoare este nevoie de 200.000 lei pentru înființarea unei fundații. Recent s-a lansat website-ul www.fundatia-doinacornea.ro, platforma pentru strângerea de fonduri necesare înființării fundației.
Printre obiectivele fundației se numără păstrarea vie a memoriei doamnei Doina Cornea prin organizarea de evenimente (simpozioane, conferințe, prezentări), publicarea desenelor, picturilor și operei sale care a rămas nepublicată, republicarea cărților apărute deja, organizarea de expoziții ce cuprind opera sa, realizarea unei case memoriale care să-i poarte numele, înființarea unei edituri a fundației, dar și alte activități care să fie în concordanță cu scopul Fundației Doina Cornea.
Ana Blandiana spunea despre Doina Cornea că, în pofida fragilității ei, a fost nu doar omul cel mai puternic din România ceauşistă ci omul care ne-a ținut locul tuturor. A fost poporul român care în mod simbolic, prin ea, începea să existe.
"Iar noi, în mod simbolic, simțeam prin ea că nu mai trebuie să ne fie rușine. (...) Felul în are a fost tratată după 89 se potriveşte cu faptul în care ne-am tratat toţi marii oameni. (...) De la modul în care a fost insultată în primii ani după Revoluție şi până la felul în care a fost ignorată există mereu-mereu aceeaşi crasă nerecunoștință şi lipsă de bun simț istorică", a adăugat Ana Blandiana.
Gabriel Liiceanu spunea: „Ne-am fi așteptat ca, după 1989, să i se ridice Doinei Cornea o statuie a recunoștinței noastre, una care să apere puținele legende ale rezistenței şi bruma de demnitate dobândită prin numele celor câțiva care, în singurătatea curajului lor, au îndulcit batjocura şi umilința la care ne condamnase regimul lui Ceaușescu. Și, totuși, nu Doinei Cornea i-am pus flori zilnic în poarta casei ei, unde fusese bătută de oamenii Securităţii. Nici nu ne-am dus să-i cerem iertare pentru tăcerea noastră de-atunci şi pentru singurătatea ei, şi nici să-i mulțumim pentru grația cu care ar fi fost gata să se despartă de viaţă pentru a spăla rușinea noastră, a celor dispuși să îndure la nesfârșit şi orice. (…) Am văzut pentru prima oară chipul Doinei Cornea după 1990 în stop-cadrul care încheia o peliculă filmată clandestin în România anului 1988. Proiectat pe ecranele televiziunilor europene, chipul acela, răscolitor de senin, ne-a adus în conștiința Europei ca pe o emblemă a spiritului capabil să conteste Răul cu prețul vieții. (…) Cultul eroilor nu-l au decât oamenii unui popor care pot recunoaște ca superior ceea ce le este cu-adevăr superior. Noi ne acceptăm eroii abia atunci când şi-au luat locul într-un trecut care nu ne obligă. Cât sunt vii, preferăm să le împrumutăm urâțenia noastră decât să imităm frumusețea lor. (…) Doina Cornea, în schimb, n-a mai existat pentru noi de peste două decenii. N-a devenit un model, așa cum s-ar fi cuvenit.”.
“Din păcate uitarea a început să-şi spună cuvântul încă înainte de plecarea ei. Paradoxal, memoria ei este mai vie acum în exteriorul decât în interiorul României. Doina Cornea, decorată cu nenumărate distincții importante a fost şi ar trebui să rămână pentru multe generații ce ne vor succeda un simbol al demnității şi curajului. Așadar, pentru păstrarea vie a memoriei Doinei Cornea, pentru cunoașterea şi răspândirea ideilor pe care le-a promovat, am inițiat procedurile pentru crearea Fundației Doina Cornea”, afirmă Leontin Horaţiu Iuhas.

 

Tag-uri Institutii: