Publicat: 24 Februarie, 2016 - 14:58

Dezbaterea  referitoare la Raportul Forumului de la Davos organizata de Fundatia Europeana Titulescu a pus in evidenta o serie de opinii si analize ale momentului geopolitic actual, Prezentam documentl sinteză, pregătit  pentru participanti:

       Fundaţia Europeană Titulescu – Centrul de Studii Strategice

”Davos – perspective pentru Europa”

 Invitaţi speciali:

Călin Popescu TĂRICEANU, președintele Senatului României

prof.univ.dr. Mircea COȘEA

Moderator: prof.univ.dr. Adrian NĂSTASE, preşedintele FET

Casa Titulescu, 18 februarie 2016, orele 16:00

Raportul ”Europe: What to watch out for in 2016-2017” (rezumat)[1]

În ultima perioadă, Uniunea Europeană (UE) s-a concentrat pe problemele care necesită o soluționare urgentă. Din fericire, zona euro nu s-a fracturat. Dar se observă o Rusie care încearcă să facă față sancțiunilor vestului iar liderii europeni par a nu fi reușit să se pună de acord asupra soluțiilor la valul de imigranți.

UE trebuie să caute noi oportunități prin cooperarea bilaterală dintre guverne și sectorul privat. Provocările politicii externe oferă uniunii două opțiuni: fie stabilizează conflictele din vecinătate prin formarea unui front comun, fie riscă să importe stabilitatea deja existentă mai ales în contextul unei Federații Ruse imprevizibile și a zonei Orientului Mijlociu în care se dezvoltă conflicte acute.

Viziunea privind Mare Britanie este una pesimistă, întrucât ieșirea acestui stat in UE ar atrage după sine dezintegrarea regatului, punând în pericol orice progres care a stat vreme de câteva decenii la baza proiectului european de integrare.

Interesul cetățenilor pentru UE este în scădere, iar asta au arătat-o ultimele alegeri europarlamentare. Încrederea acestora este din ce în ce mai mică datorită valului de imigranți din ultima vreme. Pentru a evita implozia uniunii, liderii europeni trebuie să găsească soluții eficiente într-un timp cât mai scurt. În politicile naționale a început să se întrevadă un sentiment anti-UE prin venirea la putere a unei coaliții de stânga în Portugalia sau prin apariția guvernelor populiste din state ca Polonia. La nivelul societății, există o confuzie legată de scopul UE, argumentele tradiționale pierzându-și valabilitatea. Cu toate acestea, UE trece acum printr-o perioadă în care este mai multă nevoie de soluții comune, decât de o creștere a euroscepticismului. Crizele curente trebuie să constituie o nouă oportunitate pentru UE, nu un blocaj.

Chestiuni în atenția liderilor europeni în perioada 2016-2017

  1. Economia europeană

Datorită schimbărilor rapide din economia globală, UE nu își poate permite să piardă timp în vederea îmbunătățirii economiilor regionale. Banca Centrală Europeană și-a extins programul de achiziționare a bondurilor, inflația va tinde să rămână mai mult sau mai puțin la același nivel, iar aceasta va genera o economie pro-circulară, crescând astfel riscul alocărilor greșite de capital.

Cu cât se extinde mai mult „oboseala austerității”, cu atât politica fiscală va deveni mai expansivă. Lipsa unei supravegheri fiscale mai viguroase va fi cauzată de o abordare mai mult politică a Comisiei Europene care mai mult va acorda excepții și va găsi inadvertențe în legislație pentru monitorizare și implementare. De asemenea, economia UE se va găsi în imposibilitatea de a crește din cauza unei productivități stagnante a muncii și o reducere vizibilă a populației. Deși liberalizarea a adus cu sine un val de forță de muncă de un nivelul scăzut al calificărilor (și implicit al salariilor), UE nu a reușit să acumuleze creșteri substanțiale de productivitate. În Europa, companiile care aduc inovație se dezvoltă mai greu. Pe termen lung, eliminarea obstacolelor privind investițiile vor îmbunătăți această dezvoltare, însă în perioada 2016-2017, aceasta nu va fi notabilă.

Inițiative de politici economice europene

Planul Juncker de investiții presupune mobilizarea a 315 miliarde de euro în 2017 având impactul cel mai rapid în țări care au fonduri pentru co-finanțare și structuri eficiente pentru a administra proiecte complexe, dar nu investiții noi și urgente. Planul mai include și atenția asupra educației și a pregătirii profesionale datorită șomajului din rândul tinerilor.

Reforma monedei euro are la bază o foaie de parcurs în două etape pentru monitorizare și coordonarea politicilor economice și fiscale în mod eficient și prin completarea Uniunii Bancare. Această reformă se concentrează pe două aspecte: crearea de noi instituții (Consiliul Consultativ Fiscal și Autoritățile Naționale de Competitivitate) și adăugarea unor depozite de asigurare comune la Uniunea Bancară.

Parteneriatul Transatlantic de Comerț și Investiții (TTIP) este semnificativ prin impactul pe care l-ar avea la nivel politic SUA și UE în economia globală.

Uniunea Energetică nu poate exista atât timp cât statele membre își apără suveranitatea, în ciuda politicilor din februarie 2015 de integrare a conductelor de gaze, de diversificare a surselor de energie și de reducere a emisiilor de carbon.

Uniunea Pieței de capital are la bază planul de acțiune schițat în 2015 care presupune reducerea dependenței de bănci pentru fonduri destinate cu precădere întreprinderilor mici și mijlocii, prin simplificarea birocrației și încurajarea investițiilor.

  1. Europa Digitală

Una din prioritățile președintelui Juncker este Piața Digitală Unică. Dacă barierele pentru afacerile dintre state ar cădea, consumatorii ar putea beneficia de o paletă mai largă și mai bună calitativ de servicii și produse, lucru care ar contribui cu 340 de miliarde de euro anual la economia UE. Pentru a renunța la aceste bariere, este nevoie de investiții în rețelele de broadband din toată Europa, egalizarea TVA-ului și uniformizarea principiilor protecției consumatorului. Mai mult, viitorul digital va fi determinat și de modul în care cetățenii europeni vor privi protecția și securitatea datelor, care pare să fie o preocupare mai pregnantă decât informațiile cu privire la modul în care aceste date pot stimula competitivitatea afacerilor care activează online.

  1. Migrația

Aceasta va fi una din cele mai actuale teme în perioada 2016-2017. Fluxul de persoane va continua datorită războiului din Siria încă în desfășurare, instabilității din Irak și Afganistan și emigrației din țări africane cu sisteme politice represive. Statele membre trebuie să grăbească procesul de verificare și aprobare a emigranților și apoi să treacă la faza de integrare a emigranților. Totuși, presiunile domestice vor îngreuna capacitatea guvernelor de a găsi compromisuri funcționale la nivelul UE.

Alternativa optimistă este reprezentată de istoria Europei care a fost conturată de valuri migratoare, iar acest lucru trebuie privit ca pe o oportunitate. Cu cât un număr mai mare de astfel de persoane își găsesc un loc de muncă, cu atât mai mult suportul public pentru acestea va scădea așa cum se vor diminua și viziunile xenofobe și naționaliste.

  1. Riscuri geopolitice

Dacă în 2003 Strategia de Securitate a Europei a concluzionat că UE este o regiune sigură și liberă, declarația Înaltului Reprezentant pentru Politica Externă susținea, în 2015, posibilitatea ca UE să importe instabilitate din imediata vecinătate sub forma refugiaților și a terorismului.

Acțiunile Rusiei în Ucraina și Siria nu au fost prevăzute, așa cum nici efectele Primăverii Arabe nu au fost cele calculate inițial. Liderii europeni sunt mult mai preocupați de crizele domestice și cele din interiorul UE, iar politica externă a rămas pe ultimul loc. Astfel, provocările realităților geopolitice sunt de natură complexă pentru statele sembre. Lipsei de politică externă comună i s-au adăugat și provocările pe care NATO trebuie să le gestioneze.

Puterea militară și fragilitatea internă a Rusiei rămân un risc pentru blocul estic, atât timp cât Moscova menține un interes tacit de a-și extinde influența dincolo de estul Ucrainei. În același timp, susținerea Ucrainei din partea UE nu poate dura dacă cea dintâi nu își continuă reformele de restructurare.

Turcia rămâne un actor cheie în regiune mai ales ca a fost reluat dialogul cu UE în contextul valului de refugiați, în ciuda negocierilor înghețate privind aderarea la Uniune.

SUA va rămâne concentrată pe campania prezidențială din acest an, iar acest aspect va întări nevoia acută a UE pentru sprijinul american. În orice caz, UE nu trebuie să piardă oportunitatea de a împărți responsabilitățile internaționale dacă noua administrație SUA o va oferi.

 

  1. Riscul Brexit

În 2015, guvernul britanic a început negocierea unei noi înțelegeri cu privire la apartenența în UE, intenționând organizarea unui referendum în toamna anului 2016 pe această temă. Principalele cereri ale Marii Britanii vizează ca zona euro să nu aibă o pondere decisivă în politicile UE, eliminarea birocrației pentru creșterea competitivității și acordarea unui timp mai lung Parlamentului European pentru a întârzia sau a respinge politicile UE. În plus, Marea Britanie dorește micșorarea beneficiilor emigranților care lucrează în regat.

Dacă în urma referendumului britanicii aleg să rămână în UE, un nou guvern relua de pe alte poziții relațiile cu statele membre, în ciuda faptului că nu fac parte din zona euro. UE și Marea Britanie vor continua să negocieze sectoarele de interes comun, în special cel al politicii externe, al comerțului și al investițiilor. În cazul în care Marea Britanie iese din UE, țara va cădea într-un haos intern, iar ceea ce va rămâne va fi un tratat bilateral cu Uniunea. Acest proces va afecta celelalte politici și probleme presante din cadrul regiunii și ar putea da naștere unei serii de guverne populiste în alte State Membre. În cel mai sumbru scenariu, Marea Britanie se va dezintegra, cu opțiunea Scoției de a deveni membră a UE.

Starea Uniunii în 2026 – cele două scenarii

  1. Scenariul pesimist

În acest cadru, șomajul va crește, crizele politice la nivel UE vor fi ignorate, Siria va cădea în haos împreună cu Levantul, iar rezultatul va fi că 4 milioane de sirieni și irakieni și alte 2 milioane de ucraineni vor bate la granițele Europei. Astfel, controalele vamale vor fi reinstituite până în 2018, iar libertatea de mișcare va rămâne o poveste. Mare Britanie va părăsi UE în toamna anului 2017, iar în urma lui David Cameron se va institui un guvern naționalist. Scoția va aplica pentru a deveni membră a UE, iar Catalonia va urma aceeași cale, generând o criză constituțională în Spania. În Franța, partidul lui Marine Le Pen va prelua puterea, promițând să renegocieze statutul țării în UE, iar germanii pro-europeni vor deveni obosiți la retorica Franței și a Poloniei. La alegerile din 2019, partidul anti-europeanAlternativa pentru Germania va ajunge în Parlamentul European, iar Franța rămâne în UE cu un gust amar. Tensiunile franco-germane vor întârzia reformele în zona euro, politica protecționistă va pune stăpânire pe sectoarele de servicii, iar în 2019 UE va impune sancțiuni economice Chinei. În plus, negocierile pentru Parteneriatul Transatlantic vor fi abandonate.

  1. Scenariul optimist

Guvernele europene își vor fi axat eforturile pentru a susține Ucraina, în timp ce vor fi ajutat Siria și zonele tampon, împreună cu participarea Turciei. Condițiile din taberele de refugiați din Liban și Iordania vor fi îmbunătățite, încetinind astfel fluxul de imigranți. UE își va fi permis în acest sens să se ocupe de integrarea refugiaților ajunși deja în Europa. Comisia Europeană va fi estimat că valul de migranți contribuie la creșterea UE cu 0.2% pe an.

Marea Britanie rămâne în UE, Parteneriatul Transatlantic este încheiat și se vor fi depus eforturi pentru creșterea competitivității. 2023 va fi fost marcat ca anul în care primul start-up european a întrecut giganții americani în termeni de piață de capital.Țările din zona euro au acceptat în sfârșit supravegherea centrală a bugetelor și reformelor în schimbul investițiilor mai mari, iar până la mijlocul anilor 2020, rolul euro va crește în importanță și va fi confirmat motivul pentru care SUA va fi văzut în UE un partener real în afacerile internaționale.