Publicat: 28 Februarie, 2017 - 19:17
Share

În ziua de 28 februarie 2017, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituție și al art.11 alin.(1) lit.A.a) și art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare sunt neconstituționale.

În argumentarea acestei soluții, Curtea a reținut că au fost nesocotite prevederile art.76 alin.(1) din Constituție, legea criticată fiind adoptată ca lege ordinară, deși ar fi trebuit să aibă caracter organic, întrucât reglementează concesiunea, subconcesiunea și închirierea bunurilor proprietate publică, operațiuni juridice care, potrivit art.136 alin.(4) din Constituție, trebuie realizate în condițiile legii organice și, totodată, introduce Consiliul de supraveghere în domeniul naval, afectând modul originar de înființare a Consiliului Concurenței, autoritate administrativă autonomă, care, potrivit art.117 alin.(3) din Constituție, se înființează prin lege organică.

Totodată, Curtea a constatat și încălcarea dispozițiilor art. 75 alin. (5) din Constituție, având în vedere că, pentru prevederile referitoare la Consiliul de supraveghere în domeniul naval, legea adoptată de Camera Deputaților ar fi trebuit să fie întoarsă la Senat, care era Cameră decizională cu privire la acestea, pentru a decide definitiv în procedură de urgență numai cu privire la aceste dispoziții.

De asemenea, Curtea a constatat că au fost încălcate prevederile art. 61 alin .(2) din Constituție, care consacră principiul bicameralismului parlamentar. Astfel, diferențele semnificative între forma respinsă de Senat și cea adoptată de Camera Deputaților denotă existența unei viziuni radical diferite a Camerei decizionale față de Camera de reflecție asupra anumitor elemente de substanță ale legii. Ca urmare a intervenției Camerei Deputaților asupra formei pe care Senatul a luat-o în discuție, a fost reamenajată viziunea legislativă asupra unor concepte, reguli și principii aplicabile domeniului navigației maritime și fluviale, printre acestea numărându-se înființarea Consiliului de supraveghere în domeniul naval, structură care nu figura în forma supusă Senatului spre dezbatere și aprobare, dar care a fost introdusă printr-un amendament adoptat de Camera Deputaților.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.

II. În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art. 146 lit.d) din Constituție și al art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: '(3) Organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea.'

În urma deliberării, cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă care exclude obligația informării suspectului/inculpatului despre schimbarea încadrării juridice este neconstituțională.

În argumentarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit căreia organul judiciar care a dispus schimbarea încadrării juridice nu este obligat să-l informeze pe acuzat cu privire la aceasta, încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 24 referitor la Dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 par. 3 lit.a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul acuzatului de a fi informat, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului București — Secția I penală.

Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Compartimentul Relații externe, relații cu presa și protocol al Curții Constituționale