Publicat: 10 Decembrie, 2013 - 14:55
Un remember dupa 20 de ani

Am avut privilegiul de a-l întâlni pe legendarul lider sud-adrican cu prilejul vizitei oficiale efectuate în această ţară de către preşedintele Ion Iliescu, în toamna lui 1993. Am făcut parte din grupul de jurnalişti care l-au însoţit pe preşedintele nostru, având acces atât la întâlnirea cu preşedintele în exerciţiu, De Klerk, cât şi cu cel ales, al cărui mandat începea în anul următor.

Am descris aceste episoade în corespondenţele speciale pe care le-am trimis ziarului pe care-l conduceam atunci(LIBERTATEA) şi pe care le reproduc în continuare spre aducere aminte.

"Anul viitor, în aprilie, vor fi aici alegeri generale. Este foarte probabil ca minoritatea albă (cifrată la vreo 4 milioane) să piardă poziţiile privilegiate pe care le-a deţinut în detrimentul majorităţii de culoare (circa 26 de milioane). Cum se va produce acest transfer de putere? Cu ce costuri sociale şi umane? Din acest punct de vedere, legendarul Nelson Mandela, preşedintele A.N.C., cu care dl Iliescu a avut ieri dimineaţă o întrevdere de aproape o oră (şi pentru care Mandela s-a întors special din Grecia, mai devreme) este optimist. În declaraţia dală la finele convorbirilor presei române, el a spus că situaţia în care 85 la sută din populaţie este privată de dreptul de a participa la luarea deciziilor este inacceptabilă şi că alegerile din aprilie vor semnifica nu numai ziua eliberării populaţiei de culoare, dar şi începutul sfârşitului dominaţiei minorităţii albe. Răspunzând felicitărilor adresate de dl Iliescu pentru decernarea premiului Nobel pentru Pace (alături de preşedintele De Klerk) Mandela a spus că iniţial a vrut să-l refuze, datorită faptului că preşedintele a tolerat să trateze cu formaţiuni politice care, neavând nici un fel de merite în lupta împotriva apartheidului, s-au constituit într-o "Alianţă pentru libertate" menită să saboteze tratativele ANC cu guvernul, dar că s-a răzgândit, ţinând cont de semnificaţia premiului pentru cei pe care-i reprezintă. Accentele dure din această declaraţie au arătat şi ele că drumul spre realizarea schimbărilor sociale e complicat şi dificil. Albii se tem iar fuga capitalului din ţară e un fenomen curent, care creează dificultăţi într-o economie care a suferit şi aşa de pe urma sancţiunilor internaţionale". (Vizită în Republica Sud-Africană - "Un succes diplomatic", 21 octombrie 1993)

"Vizita delegaţiei române, conduse de preşedintele Iliescu la Pretoria, a avut loc la numai două zile după anunţarea decernării premiilor Nobel pentru Pace, preşedintelui De Klerk şi lui Nelson Mandela. Prima delegaţie oficială dintr-o ţară a fostului Est comunist în vizită în Republica Sud Africană, avea privilegiul de a fi şi prima care să-i felicite -  direct -pe cei doi deţinători ai importantului trofeu. Acest lucru s-a întâmplat în ordine protocolară. Primul a fost Nelson Mandela. Pentru a se întâlni cu el, preşedintele Iliescu s-a deplasat la Johannesburg - cel mai mare oraş al RSA - aflat la circa 70 km de capitală, Pretoria. Sediul ANC (Congresul Naţional African) se află într-o clădire cu vreo 10 nivele, care a aparţinut unei bănci şi pe care guvernul a pus-o la dispoziţia partidului Iui Mandela. Aflat într-o vizită în Europa, bătrânul şi legendarul luptător pentru drepturile negrilor s-a întors mai devreme cu o zi, pentru a se putea întâlni cu dl Iliescu. Cu un mers vioi şi o alură ce nu-i trădează vârsta - peste 70 de ani - Mandela ne-a salutat cordial pe noi, ziariştii care aşteptau pe hol, cu un "hello people", după care a intrat în încăperea rezervată convorbirilor. Au rămas să asiste ministrul de Externe Meleşcanu şi ambasadorul Botez - acesta din urmă bucuros că în cei peste doi ani de când se află acolo avea în sfârşit prilejul să-l întâlnească pe Mandela. Pe hol, în două rame aurite, un disc de platină - al lui Quincy Jones, cu celebra înregistrare a hit-ului, "I just call to say, I Iove you" însoţită de o dedicaţie, şi caseta de argint a aceleiaşi piese. Pictură militantă, afişe şi o grămadă de funcţionari de partid, negri şi foarte importanţi. Dar cel mai important e purtătorul de cuvânt al ANC, un alb, blond despre care cineva observa că "ori crede în ce face, ori s-a orientat din timp". La terminarea discuţiilor cei doi interlocutori fac declaraţii presei. Mandela e foarte polemic. Ne mărturiseşte că a intenţionat să refuze premiul Nobel, pentru motivul că guvernul preşedintelui De Klerk a acceptat să negocieze separat, în afara cadrului instituţionalizat, cu o formaţiune rivală, aliată de circumstanţă cu extrema dreaptă albă. Nelson Mandela îşi acuză rivalii că au mâinile pătate cu sângele celor de-o culoare cu ei. Dar a acceptat, până la urmă,  tocmai datorită semnificaţiei speciale a premiului pentru mişcare şi pentru cei pe care îi reprezintă. În focul discuţiei nici nu s-a prea observat că Mandela i se adresa dlui Iliescu cu apelativul "d-le prim-ministru"... Dl Iliescu elogiază personalitatea laureatului şi-şi manifestă satisfacţia de a fi printre primii care pot să-l felicite. Întâlnirea se termină cu mai multe fotografii de grup." (Jurnal austral: "Secvenţe în alb/negru", 13 noiembrie 1993                                                                              Octavian Andronic